Politica lui Mazarini si Ludovic al XIV-lea. Coloniile franceze.
Franta ca stat in secolul al XVII-lea, bazata pe principiul puterii absolute a regelui, era o dictatura a nobiilimii. Primordiala sarcina a statului absolutist era apararea oranduirii de la toate puterile antifeudale si pastrarii linistii sociale. Insa taria absolutismului feudal era nu prea mare, fiindca baza fortei antifeudale erau taranii. Insa pentru a infrange absolutismul trebuia sa fie o alianta intre taranime si burghezie. Absolutismul tindea activ sa atraga burghezia pe partea sa din cauza financiara, ceea ce dezbatea tendinta bugheziei spre democratie si lupta impotriva feudalismului.
In Franta, cand a murit in 1643 Ludovic al XIII-lea, la putere vine Ludovic al XIV-lea ce nu a implinit nici 5 ani. Pana la maturitatea sa tara era condusa de mama sa - Ana Austriaca. De fapt tara era condusa de urmasul cardinalului Risilie - italianul cardinalul Mazarini. Continuator al politicii lui Risilie, Mazarini timp de 18 ani(1643-1661) conducea nelimitat cu tara, impotriva caruia erau facute comploturi, dar care se inabuseau usor. Cresteau rascoalele taranesti. Mazarini intre anii 1643-1645 s-a confruntat cu un val de rascoale. Pentru a umplea vistieria tarii el a introdus un impozit nou, starnind indignari in randul burghezei,ceea ce a provocat trecerea ei in opozitie. Deasupra acesteea, cerand de la membrii parlamentului un impozit suplimentar pentru recunoasterea ereditarii posturilor lor, el a atins dreptul proprietatii oamenilor mantiei" pe postul lor si astfel s-a facut lipsit de sustinerea birocratilor judiciari si oamenilor mantiei". Mai apoi ultimii, fiind nemultumiti de politica lui Mazarini si vazand succesele luptei parlamentului englez impotriva regelui, au intrat, temporar, in alianta cu burghezia nemultumita si s-au ridicat pe drumul spre ruperea cu absolutismul. Din aceasta cauza a inceput criza sistemului feudal-absolutist, cunoscuta sub numele de Fronda(1648-1653). Istoria Frondei se imparte in doua etape: Vechea Fronda" sau Fronda parlamentara"(1648-1649) si Noua Fronda" sau Fronda Principilor(1650-1653)". Fronda noua a inceput cu niste cerinte introduse in programul Parlamentului Parisului, ce reflectau interesele a unei mari parti a poporului, a burgheziei si a oamenilor mantiei". Dupa o rascoala burghezo-taraneasca o parte din cerinte au fost primite. Dar in curand s-a inceput un razboi civil intre taranii aliati cu burghezia si feudali. Apoi pe 15 martie 1649 a fost declarata intelegerea de pace ce insemna capitularea parlamentului. Cu aceasta Fronda Parlamentara era terminata. Insa nemultumirile nu s-au terminat. De aceasta s-a folosit o grupa mica de nobili ce au format Fronda noua"(1650-1653), care au incercat sa-si rezolve supararile personale cu Mazarini. Dar existau grupuri de burghezi ce incercau activ sa activeze in anii Frondei Noi. Deosebit de caracteristici in aceste relatii erau evenimentele din Bordo, unde s-a instaurat ceva asemanator cu guvernul republican democratic. Dar Mazarini a cumparat aproape toti participantii la Fronda Noua, care si-a schimbat tendintele in favoarea regimului absolutist si a format 5 puncte, care au devenit principalul scop al lui Ludovical XIV-lea. Mazarini se grabea sa infaptuiasca aceste 5 puncte, dar din cauza situatiei interne si externe nu putea face acest lucru. Din cauza unei mari rascoale din Orlean in 1658, Mazarini a fost silit sa semneze pacea de la Pirinei cu Spania in anul 1659, care nu a aderat la pacea de la Vestfal. Mazarini tindea spre infaptuirea restauratiei Stiuartilor in Anglia. Insa cand armata franceza era deplin libera, in aceasta nu mai era nevoie, fiindca in Anglia in 1660 deacum era infaptuita restauratia Stiuatilor. Astfel absolutismul francez putea sa stranga recoltele victoriilor interne. Cand in 1661, cardinalul Mazarini a murit, pe tron a venit Ludovic al XIV-lea in varsta de 22 de ani. Perioada de 54 de ani (1661-1714) in caree a domnit el a fost numita secolul lui Ludoviv al XIV-lea". Puterea in stat insa nu-i apartinea lui, ci clasei nobile. Dupa lectiile Frondei nobilimea tindea spre intarirea dictaturei. Acelasi scop il avea si politica lui Ludovic al XIV-lea.
Cum a murit Mazarini, Ludovic a declarat ca deacum inainte el singur va fi primul ministru al sau", ceea ce a ridicat autoritatea lui pana la o inaltime care nu a mai fost. Apoi monarhul a trecut la lichidarea influentelor politice a parlamentelor, indeosebi a Parlamentului Parisului, pas cu pas. In 1668 el s-a ivit in parlament si insusi a rupt toate foile din cartea proceselor verbale, ce apartineau la perioada Frondelor. Anume atunci el a spus Domnilor! Credeti ca statul sunteti voi? Gresiti, statul sunt eu!". Ludovic al XIV-ela a paralizat influenta politica a oamenilor mantiei". In general actiunile infaptuite pentru intarirea absoltismului, erau indreptate impotriva burgheziei. Principala sursa a banilot era exploatarea excesiva a taranilor, ce a provocat multe rascoale taranesti epidemii in masa, foamete, saracie. Pe timpul lui Ludovic al XIV-lea au fost centralizate toate partile tarii. Orasele au pierdut in deplin autoconducerea sa. Insa in a doua jumatate a domniei lui Ludovic al XIV-lea a inceput criza absolutismului francez, provocata de razboaiele costisitoare cu Spania, Olanda, Austria pentru dominatia europeana si pentru colonii.
Participand la Razboiul de 30 de ani, Franta a intrat in coalitia antihabsburgica. Dupa Razboiul de 30 de ani, dupa pacea de la Vestfali prin care Franta a primit Elizas, politica externa a Frantei devine mai agresiva si a capatat o forma de expansiune. Ludovic al XIV-lea incepe sa pretinda pe rolul monarhului europei". El a pus candidatura sa pe postul imperatorului Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana". Jertvele politicii agresive au fost Germania de Vest, Niderlandele Spaniole si olandeze. Ludovic incerca sa puna Anglia sub controlul sau prin sustinerea Stiuartilor. El a incercat sa acapareze Spania pe motivul dreptului dinastiei Burbonilor pe mostenirea Spaniei. Aceste tendinte nu au fost realizate, dar Franta absolutista in a doua jumatate a secolului al XVII-lea avea rolul de hegemon in Europa de Vest.
In pacea de la Pirinei din 1659, prin care Spania a
pierdut Rusilionul, o mare parte din Artua s.a., Mazarini a introdus un punct.
Acest punct era folosit pentru casatoria lui Ludovic al XIV-lea cu
fiica regelui Spaniei - Filip al IV-lea - Maira Tereza. Astfel Franta
putea sa mosteneasca macar o parte din Spania. Asa
si s-a intamplat. Dupa moartea lui Filip al IV-lea, Franta
deodata si-a cerut teritoriile ce trebuiau sa fie
mostenite(Niderlandele din Sud). Spania a refuzat sa ofere aceste
teritorii. Astfel s-a inceput in 1667, lupta Franco-Spaniola. Cele mai
usor de dobandit pentru Franta erau Flandria si Brabant,
fiindca acolo nu erau armate, iar flota Spaniola era atat de
slaba incat nu putea sa transfere armatele aici. Insa in
ajutorul Spaniei vin Olanda, Suedia si Anglia. Astfel pentru Franta
s-a creat o situatie nefavorabila, dar a dovedit sa ocupe o
parte a Flandriei, de asemenea Frans-Contesi era gata la marsul in Spania
si Germania. Dar Ludovic a lust decizia de a nu risca si a semnat pacea in 1668 in Ahen, conform
careia Franta si-a pastrat un rand de orase in
Flandria si Lilli. Dar pentru a acapara teritoriile dorite, Franta se
pregatea la o noua actiune armata. Pentru a avea
rezultatele dorite Ludovic a dezmembrat coalitia antifranceza, dand
sume mari de bani Angliei si Suediei, care an rezultat au trecut de
parte Frantei. Cu Olanda nu a fost compromis. Astfel in 1672 armata
franceza sub comandamentul comandantilor Tiuren si Conde a atacat Niderlandele de Sud
si Olanda. Ocupand un rand de cetati armata franceza a
intrat inautrul Olandei. Atunci cercurile domnitoare in Olanda au hotarat
sa sparga digurile, astfel apa a inundat un mare teritoriu, silind armatele
franceze sa inapoieze. In acelasi timp Franta a trebuit sa
trimata trupe impotriva detasamentelor Habsburgilor austrieci in
Pfaltz(Germania), unde acestea au infaptuit groaznice pustieri si
secerari de vieti. Aceasta a dus la un protest brusc din fata
Angliei si ea in 1674-1675 s-a despartit de alianta cu
Franta. Situatia iar a devenit nefavorabila si Franta
a incheiat pacea de la Nimveghen, prin care Franta acapara Frans-Conte
si cateva orase in Niderlandele de Nord. Agresia lui Ludovic
crestea. In curand el pretendea la
Italia de Nord. Dar dorinta principala a lui era de a fi
imparatul Imperiului German. Folosindu-se de faptul ca imperatorul
Leopold I era abatut de lupta cu Turcia, Ludovic al XIV-lea domnea
fara obstacole in Germania de Vest. Deosebitele palate de alianta" din diferite motive
politice proclamau puterea regelui francez asupra diferitor teritorii ale
Germaniei. In curand puterea regelui francez s-a largit pana la
Strasburg. Acum toate acestea trebuiau sa fie juridic anexate
Frantei. Aceasta i-a reusit, datorita influentei mari a
Frantei pe acele timpuri. Astfel in 1684 in intelegerea de la
Reghensburg, imperatorul si regele Spaniei au recunoscut cuceririle
Frantei. Dar in 1686 in rezultatul loviturii de stat din Anglia, la puterea careia vine
Velighelm al III-lea Orans, s-a format liga Augsburgica cu organizatorul
Velighelm al III-ela. S-a inceput o mare lupta Europeana intre
Franta si Liga Augsburgica. In general totul se petrecea in
favoarea Frantei, dar din cauza unor infrangeri grele Franta a semnat
pacea de la Risvies in anul 1697, prin care Franta nu a putut sa
reintoarca teritoriile acaparate inaintea razboiului. Ludovic al
XIV-lea a fost convins ca chiar mergand la conditiile pacii de
la Risvies, el va primi o parte din Spania, conform pactului ce l-a incheiat Mazarini.
Asa si s-a intamplat, regele Spaniei - Carl al II-ela a lasat ca
mostenire la al doilea nepot al lui Ludovic al XIV-lea un teritoriu din
Spania. Dupa moartea lui Carl al II-lea nepotul lui Ludovic era proclamat in Madrid regele Spaniei si
Ludovic al XIV-lea a inceput sa domneasca in Spania din numele
nepotului sau. Anglia si Olanda au cerut sa i se acorde dreptul
de comert in coloniile spaniole, la care Franta a refuzat. Astfel
Anglia si Olanda au sustinut imperatorul Leopold I, care pretindea pe
tronul Spaniei. Asa s-a inceput lupta pentru mostenirea
Spaniei(1701-1713). Franta lupta singura impotriva coalitiei
aproape a tuturor tarilor vesteuropene, ce a dus la istovirea
resurselor tarii. Sustinand o infrangere grea Franta era
nevoita sa-si scoata armatele din Germania, Spania si
Olanda. Apoi a urmat invazia armatelor tarilor coalite in
Franta. Asa s-a terminat renumita domnie a lui Ludovic al XIV-lea. Pacea salvatoare" a fost semnata de
Pana la perioada domniei lui Mazarini Franta a dus razboaie coloniale. Astfel in 1524 Verratano a anexat Newfaundled-ul, care a trecut in 1568 la englezi si a pus inceputul conflictului Anglo-Francez. Pe 24 iulie 1534 Jac Cartie a ajuns pana in golful Sfantului Laurentiu si a anexat Canada la Franta, astfel s-a format un Imperiu colonial vast. In 1555 Diuran de Viliganion s-a indreptat spre Brazilia, dar formarea coloniei aici nu a reusit. Asa s-a intamplat si in Florida in anii 60 ai secolului al XVI-lea. In 1604 Pier de Mon si Samuel Shamplen au format o colonie in Acagua, in 1608 Samplen a intemeiat Quebecul. In 1626 a fost pentrecuta campania sfantului Hristofor, care in anul 1635 a anexat la Franta insula Guadelupa, iar in 1638 insula martinica, iar apoi si alte insule din Antilele mici. Erau incercari de a se intari in Africa prin campaniile din 1633 si 1638, iar in 1642 de a se intari in Madagascar, care in 1686 a fost anexat Frantei. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea se mareau teritoriile in America de Nord, care in mijlocul secolului al XVIII-lea o cuprindea aproape pe toata. Erau multe colonii in India.
