DEZVOLTAREA CAPITALISMULUI IN TARILE AVANSATE ALE EUROPEI IN PRIMA PERIOADA A EPOCII MODERNE Prima perioada a epocii moderne se caracterizeaza printr-o mare diversitate de orientari in dezvoltarea economica a tarilor, dar elementul caracteristic principal pentru acestea a fost extinderea relatiilor capitaliste. Pana la mijlocul sec. al XVII-lea capitalismul era preponderent comercial. Intensificarea schimbului de marfuri a contribuit la dezvoltarea industriei,, in evul mediu productia industriala se obtinea in ateliere mici mestesugaresti, in epoca moderna apar forme mai complexe de organizare a muncii de manufactura. Fiind intreprinderi capitaliste, manufacturile intrunesc un numar mare de muncitori specializati in anumite operatii de realizare a produsului finit. Specializarea productiei a impus necesitatea perfectionarii uneltelor, care nu numai ca erau perfectionate, dar si inlocuite cu altele noi, aparute in urma inventiilor tehnice. Masinile substituie munca manuala cu cea mecanizata. O importanta deosebita a avut aparitia masinii cu aburi. Trecerea de la manufactura la productia bazata pe folosirea masinilor a deschis calea spre revolutia industriala. Aceasta a contribuit la sporirea considerabila a productiei, in afirmarea relatiilor capitaliste un rol determinant l-au avut factorii politici: biruinta burgheziei asupra nobilimii feudale si instaurarea principiilor moderne de guvernare a societatii. Datorita victoriei revolutiilor europene, economia tarilor a inceput sa se dezvolte rapid, in Anglia deja la sfarsitul sec. al XVII-lea -prima jumatate a sec. al XVIII- lea volumul productiei manufacturiere creste substantial. Deoarece principala ei ramura era prelucrarea lanii, taranii erau deposedati de pamant, in continuare el fiind transformat in pasune. Ruinandu-se, ei plecau in cautare de lucru la oras, completand randurile muncitorilor. Astfel s-a petrecut revolutia agrara, care se caracterizeaza prin transformarea intregii proprietati funciare in proprietate de tip capitalist. Parcejele micilor producatori au fost comasate, intregind pamantul marilor proprietari, in aceasta perioada s-a intensificat si expansiunea coloniala. Exploatarea coloniilor a devenit un izvor important de imbogatire a claselor dominante engleze. Alt izvor, de asemenea insemnat, de acumulare a capitalului era negotul cu robi. Concentrarea unor capitaluri mari in mainile burgheziei si a noii nobilimi, rezervele de forta de munca si de materie prima coloniala ieftine au inlesnit dezvoltarea productiei capitaliste. 59668upg47nmt3e Toate acestea au creat conditii favorabile pentru trecerea in Anglia in anii ' 60 ai sec. al XVIII-lea de la productia manufacturiera la cea de fabrica. Aceasta a devenit posibil si datorita noilor conditii tehnice de productie: a aparut masina cu aburi si alte inventii tehnice, diviziunea muncii in productia manufacturiera treptat a creat premise pentru inlocuirea muncii manuale cu masina. Acest proces a intrat in istorie sub denumirea de revolutie industriala. El a dus la cresterea extraordinara a productiei industriale in toate ramurile economiei si s-a finisat la rascrucea secolelor XVIII-XIX. pm668u9547nmmt in tarile Europei continentale revolutia industriala s-a infaptuit in prima jumatate a sec. XIX-lea, incepand abia in anii '20 - '30, iar in Rusia iobagista si mai tarziu. in Franta revolutia industriala decurgea mult mai lent decat in Anglia, din cauza diferitor factori. Micile gospodarii taranesti franau dezvoltarea industriei, in anii 1815-1830 a crescut mult numarul masinilor, volumul productiei industriale, a inceput constructia cailor ferate. Numeric insa intreprinderile manufacturiere si atelierele predominau, in afara de cauzele mentionate, revolutia industriala in Franta era franata si de dominatia aristocratiei financiare, care nu era cointeresata sa faca investitii in industrie, obtinand profituri prin speculatii bancare si jocuri de bursa, procurarea hartiilor de valoare si a obligatiilor imprumutului de stat. Germania in primele decenii ale sec. al XIX-lea era o tara agrara, 3/4 din populatia ei traind la sat. Circa jumatate din pamanturi se aflau in proprietatea mosierilor, aceasta constituind cauza principala a inapoierii agriculturii si a stagnarii industriei. O alta cauza a ramanerii in urma a economiei Germaniei era faramitarea ei teritoriala si izolarea economica a regiunilor. Revolutia industriala incepe in aceasta tara in anii '30. Lichidarea iobagiei, ruinarea unei parti a taranimii si a mestesugarilor au contribuit la crearea fortei de munca naimite, iar cresterea numarului populatiei orasenesti, imbogatirea iuncherilor si a unei parti a taranimii - la sporirea cererii de marfuri industriale, la aparitia de fabrici mari. Constructia cailor ferate si transportul pe apa raurilor, de asemenea, au grabit dezvoltarea industriei in ansamblu (in primul rand, a metalurgiei) si a comertului. Cel mai repede se dezvolta zona Renana, unde nu existau structuri feudale, bogata in zacaminte subpamantene (metale, carbune). Artera care lega aceasta regiune cu lumea inconjuratoare era Rinul. Cu toate acestea, catre mijlocul sec. al XIX-lea Germania, dupa nivelul de dezvoltare a industriei, ramanea in urma nu numai de Anglia, dar si de Franta. Pretutindeni unde s-a realizat revolutia industriala, principalul ei rezultat a fost cresterea productivitatii muncii si dezvoltarea furtunoasa a economiei. Aceasta a dus la scaderea pretului de cost al productiei si preturilor. S-a marit volumul comertului intern si international. Consecintele sociale ale revolutiei industriale erau colosale: o data cu mecanizarea proceselor de productie crestea numarul muncitorilor salariati, se constituia proletariatul industrial. S-a accelerat (in primul rand, in Anglia) si procesul de ruinare a taranimii si de concentrare a pamantului in mainile unui numar restrans de proprietari. Aceasta a dus la micsorarea numarului populatiei care se ocupa cu agricultura si, ca urmare, la introducerea si in gospodaria sateasca a uneltelor perfectionate, a masinilor, ceea ce, la randul lor, au cauzat cresterea productivitatii muncii agricole si a nivelului de organizare a ei. in anul 1825 in Anglia s-a declansat o criza economica de supraproductie. Multe intreprinderi industriale au fost oprite, crestea somajul, scadeau salariile muncitorilor, dar, in acelasi timp, erau majorate preturile. Toate acestea s-au rasfrant negativ asupra situatiei oamenilor muncii. Acest fenomen s-a repetat in Anglia in anii 1837,1842,1847. Criza din anul 1847 a cuprins aproape toate tarile europene. Prima criza economica mondiala a avut loc in 1857 si a fost cea mai acuta din cate au fost inregistrate pana atunci. Deja in sec. al XVIII-lea Anglia a depasit alte tari dupa nivelul de dezvoltare a economiei, care a crescut si mai mult in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Anii '50-'60 constituie apogeul suprematiei ei economice in lume, dominatiei ei pe pietele internationale. Fara teama de concurenta straina, intreprinzatorii si negustorii englezi foloseau comertul liber in calitate de instrument de expansiune economica. Lumea a fost inundata de marfuri engleze. Celelalte tari serveau pentru Anglia drept "apendice de materie prima" si piata de desfacere a marfurilor. Circa 1/2 din productia industriala mondiala se producea in Anglia, care a fost numita «atelier al lumii». De aceasta gigantica crestere economica au beneficiat, in primul rand, paturile avute, pe cand muncitorii duceau un trai mizerabil. in anii '50-'60 s-a dezvoltat intens si economia Frantei. A luat sfarsit revolutia industriala, volumul productiei industriale s-a triplat, insa, desi se intensifica si procesul de concentrare a productiei, predominau intreprinderile mici, la care erau angajati majoritatea muncitorilor naimiti. in anii '50-'60 se dezvolta puternic economia Germaniei, incheindu-se si revolutia industriala. Toate aceste realizari economice au constituit baza progresului societatii moderne europene din perioada respectiva, facand posibila dezvoltarea continua a tarilor din Europa in urmatoarele decenii.
