BARNUTIU SIMION
Cunoscut si apreciat indeosebi pentru ideile, activitatea si intransigenta sa politica, Simion Barnutiu a fost totodata si unul din cei mai reprezentativi carturari ai vremii sale. Simion Barnutiu face parte din ilustra generatie de carturari inaintati care, la jumatatea veacului trecut, au oglindit in opera si activitatea lor interesele vitale nationale si sociale, in sens antifeudal, ale poporului nostru. Simion Barnutiu s-a nascut la 21 iulie 1808, in satul Bocsa Romana, dintr-o familie saraca. A inceput a invata in scoala comunala de la virsta de 6 ani. De aici a trecut la gimnaziul din Careii Mari si apoi la Facultatea teologica din Blaj. Inca de tinar, la virsta de 23 de ani, in 1831, este numit profesor de istorie universala la scoala din Blaj. Dupa un rasunator proces, nemaiputindu-si continua activitatea de profesor, va studia trei ani la facultatea de drept din Sibiu. De aici va raspindi in 1848 celebrul sau manifest din 24 martie, cunoscut si de Marx, in care milita pentru egalitatea nationala. Anul 1848 1-a impus pe S. Barnutiu ca pe unul din cei mai de seama conducatori. Dupa infringerea revolutiei, Simion Ba rnutiu se inscrie la Universitatea din Viena, pe care o parasi in 1852, la insistentele politiei imperiale. Plecat in Italia, se stabileste la Pavia, ur-mind cursurile facultatii juridice. Dupa trecerea doctoratului, Simion Ba rnutiu se intoarce la Viena, dar respinge propunerea de a primi o slujba in Austria, acceptind in schimb invitatia lui A. T. Laurian, inspector general al scoalelor din Moldova, de a veni la Iasi. Stabilindu-se la Iasi in decembrie 1854, S. Barnutiu va activa in acest oras timp de aproape un deceniu. La inceput - januarie 1855 - el preda la Academia Mihaileana logica, apoi filozofia la facultatea de filozofie si dreptul natural public si privat la cea juridica. A predat si un curs de pedagogie. De o mare eruditie, a fost unul dintre fondatorii gindirii juridice, politice, filozofice si pedagogice in cultura romaneasca. Simion Barnutiu saluta in cursurile sale evenimentul de mare insemnatate istorica a Unirii celor doua principate romane: Moldova si Tara Romaneasca. Preocupat de problemele sociale, politice si culturale ale vremii, S. Barnutiu ia atitudine in favoarea reformelor burghezo-democratice realizate sau in curs de infaptuire in timpul domniei lui Al. I. Cuza. El isi aduce contributia la intemeierea universitatii iesene, fiind primul profesor de filozofie la acest for de invatamint. Ca profesor la Academia Mihaileana (1855-1860) si la Universitatea din Iasi (1860-1864), S. Barnutiu a reusit sa creeze o scoala, sa dea un numar de elemente bine pregatite, care au cerut reforme democratice, ca votul universal si exproprierea mosiilor boieresti si manastiresti. Si la Iasi, de la catedrele pe care le-a detinut, el a cerut pentru masele impilate, drepturi politice si conditii de viata omenesti. Cu tot programul scolar extrem de incarcat, Simion Barnutiu a fost atent, la manifestarile vietii sociale si politice, exprimindu-si, in diferite modalitati (lectii sau scrisori), atitudinea avansata care continua linia fundamentala exprimata in 1848. Timpul petrecut de S. Barnutiu la Iasi, ca profesor si indrumator al tinerilor elevi si studenti, reprezinta a doua parte importanta a activitatii sale, pe aceeasi linie si poate de aceeasi insemnatate cu aceea de fruntas al miscarii revolutionare din 1848-1849 din Transilvania. El a acordat o foarte mare importanta invatamintului, fiindca a crezut ca si prin scoala vor putea fi scoase masele populare din mizeria in care erau tinute de clasa exploatatoare. Barnutiu a stiut sa trezeasca un mare interes pentru toate disciplinele pe care le-a predat, prin claritatea expunerii, puterea convingerii, caldura si entuziasmul de mare orator, cu care stia sa inalte spiritele si sa transforme inimile auditorilor sai. Ca profesor la Iasi, Simion Barnutiu a fost un adevarat exemplu. Prin activitatea si munca sa el a reusit sa ridice mult prestigiul Universitatii din Iasi. Ultimele luni din viata lui Simion Barnutiu sint intunecate de boala, in ianuarie 1864, el este gazduit in casa lui Stefan Miele, dar isi exprima dorinta de a fi dus in Transilvania, spre locurile natale. N-a avut fericirea sa-si vada casa parinteasca, murind pe drum, in Valea Almasului la 16/28 mai 1864. Este inmormintat la Bocsa Romana, pe monumentul ridicat mai tirziu fiind inscrise cuvintele: libertate, fratietate, egalitate, nationalitate. Spirit de formatie enciclopedica, preocupat adinc si continuu de dezvoltarea generala a poporului roman. Barnutiu a lasat in urma sa nu numai o fericita directie politica, ci si o bogata mostenire culturala, gindirea si puterea sa de prelucrare si creatie, impunindu-se in numeroase domenii de activitate intelectuala. Pe linga omul politic, se poate vorbi cu justificata indreptatire si de filozoful si pedagogul Barnutiu, de juristul, istoricul si economistul cu largi orizonturi si chiar de esteticianul preocupat de orientarea literaturii si artelor romanesti. Barnutiu a introdus predarea filozofiei in limba romana in Transilvania (1839) si s-a pronuntat pentru o gindire eliberata de tutela teologiei. A predat totodata cursuri de psihologie! pedagogie si drept, fiind un adept al dreptului natural. Gindirea sociala a lui Simion Barnutiu, avind ca tema centrala libertatea, se remarca prin critica adusa feudalismului, prin ideea libertatii si independentei nationale, a dreptului tuturor popoarelor la viata si propasire in cadrul unor state republicane si suverane. Opera lui Simion Barnutiu, integrata cu toate drepturile si pentru totdeauna in tezaurul culturii romanesti, cuprinde lucrari care dovedesc pregatirea sa enciclopedica: Dreptul public al romanilor (1867), Dreptul natural privat (Iasi, 1868), Dreptul natural public (1870), Dreptul gintilor natural si pozitia politica (doctrina constitutiunii), Constitutiunile statelor principale cu introductiuni, Antropologia, Psihologia empirica, Enciclopedia filozofiei teoretice, Logica, Metafizica, Estetica, Stiinta virtutii, Pedagogia, Istoria filozofiei. Opera lui Simion Barnutiu, ca si activitatea sa politica si sociala, constituie izvoare de invataturi profunde, patrunse de sentimentele cele mai umanitare, progresiste.
