PROGRAMELE REVOLUTIONARILOR MOLDOVENI DE LA 1848 Istorie Sud-Estului Europei - Student Radulescu Octavian an III Facultatea de Istorie, Filosofie si Jurnalism Sectia Istorie - Muzeologie Programele revolutionarilor moldoveni de la 1848 Ideile de propasire nationala si de reforma sociala care se manifestasera atat la 1821, cat si la 1840 in Muntenia, si-au gasit aplicarea politica prin revolutia de la 1848-1849, izbucnita in toate cele trei tari romanesti si constituind manifestarea cea mai dinspre rasarit a revolutiilor ce au zguduit societatea europeana in acesti ani. Cu toate ca n-au izbucnit simultan si cu toate ca au existat unele revendicari specifice in programele respective, totusi, pana la urma, s-a ajuns sa se sintetizeze deziderate comune si anume: desfiintarea iobagiei, a dijmelor si a altor obligatii ale taranimii fata de stapanii de pamant, improprietarirea taranilor, abolirea privilegiilor, a rangurilor boieresti, libertatea individuala, a cuvantului si a scrisului, atribuirea functiilor dupa merit etc. Initial, aceste programe erau alcatuite sub forma unor brosuri, petitii sau memorii catre autoritatile centrale interne sau remise puterii suzerane. Treptat, pe masura adancirii procesului revolutionar, obiectivele programatice au capatat contururi tot mai precise si formulari din ce in ce mai radicale, astfel incat programele de actiune ale revolutiei, formulate in timpul desfasurarii evenimentelor revolutionare, au incununat toate incercarile anterioare de sintetizare a obiectivelor revolutiei romanesti. In Moldova, prima formulare a obiectivelor revolutiei s-a facut in Petitiunea-proclamatiune a boierilor si notabililor moldoveni, inaintata domnitorului Mihail Sturdza la 28 martie 1848. Petitia a fost redactata de V. Alecsandri, in numele unui comitet de sapte membri, ales in cadrul adunarii de la hotelul Petersburg din 27 martie 1848, si iscalita de sute de persoane. Acest memoriu, in 35 de puncte, cuprindea revendicarile tinerilor progresisti din care se desprindea preocuparea pentru rezolvarea problemei taranesti. Unul dintre primele sale articole (art.4) prevedea „grabnica imbunatatire a starii locuitorilor sateni atat in relatia lor cu proprietarii mosiilor, cat si in acelea cu carmuirea”. Mihail Sturdza a inabusit insa actiunea, arestand capeteniile. Acestea, expediate, prin Galati, in Dobrogea - pe atunci sub turci - izbutesc sa scape, ajungand la Braila, de aici la Brasov, unde redacteaza - in 12/24 mai - un nou program in sase puncte, mai radical decat cel din martie, intitulat Printipiile noastre pentru reformarea patriei. Acesta prevedea desfiintarea servitutilor feudale si improprietarirea taranilor fara despagubire, desfiintarea privilegiilor boieresti si egalitatea in fata legii, unirea Moldovei si a Tarii Romanesti „intr-un singur stat neatarnat romanesc”. Pentru Moldova, acesta a fost singurul program care isi propunea o cale de rezolvare radicala a problemei taranesti, din pacate abandonata in celelalte documente-program alcatuite in emigratie. Printre semnatarii legamantului apar: Vasile si Ion Alecsandri, Costache Negri, Alecu Russo, Zaharia Moldoveanu si altii. De la Brasov, revolutionarii si, intre ei, Alexandru Cuza, viitorul domn, Costache Negri, Alecu Russo, fratii Rosetti, fratii Sion si altii, merg in Bucovina, la Cernauti, la familia Hurmuzaki, unde impreuna cu alti revolutionari din Moldova au alcatuit Comitetul revolutionar moldovean, insarcinand pe Mihail Kogalniceanu sa redacteze programul de actiune al emigratiei moldovene. Astfel, apare in august 1848 Dorintele partidei nationale in Moldova, program la baza caruia stateau Printipiile de la Brasov si in care se simte puternica influenta atat a proclamatiei de la Islaz, cat si a programului revolutionar adoptat la Blaj. In noul program, in 36 de puncte, mult diferit de programul din martie, se afirma mai intai opozitia fata de Regulamentul Organic si de protectoratul tarist care „nu poate in nici un chip face fericirea tarii”, se cere apoi autonomia deplina a Moldovei, egalitatea civila si politica a tuturor cetatenilor - deci renuntarea la privilegii - o Adunare obsteasca compusa din reprezentantii tuturor starilor societatii, domn ales din toate starile societatii, responsabilitatea ministrilor si a functionarilor publici, libertatea tiparului, publicitatea sedintelor Adunarii obstesti si a tribunalelor, invatamant egal si gratuit pentru toti romanii, garda urbana si rurala, desfiintarea pedepsei cu moartea si a bataii, curte cu jurati pentru procesele politice, de presa si crime, inamovibilitatea judecatorilor, consilii care sa controleze administratia din tinuturi, orase si comune rurale, libertatea cultelor religioase, drepturi politice pentru toti cetatenii, indiferent de rasa si de religie, desfiintarea rangurilor si privilegiilor, desfiintarea robiei si a clacii si - fapt foarte important - unirea Moldovei cu Muntenia. Ca o incoronare a tuturor revendicarilor cuprinse in programele moldovene, apare Proiectul de Constitutie pentru Moldova, alcatuit in vara aceluiasi an tot de Mihail Kogalniceanu, proiect care cuprindea normele si principiile care urmau sa stea la baza statului modern moldovean. Conform prevederilor sale, domnitorul urma sa fie ales de catre Adunarea obsteasca pe termen de 5 ani si sa fie cautat din toate straturile societatii. Toate aceste reforme aveau sa fie incununate prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Analiza programelor revolutiei romane din 1848 permite relevarea caracterului revolutiei. Una din trasaturile acestor programe o reprezinta continuitatea revendicarilor formulate in documentele programatice anterioare izbucnirii revolutiei cu cele inscrise in programele propriu-zise, alcatuite in timpul desfasurarii evenimentelor revolutionare, precum si treptata lor radicalizare, corespunzand diferitelor etape ale procesului revolutionar. O alta trasatura o constituie prezenta in aceste programe a unor obiective care vizau in mod direct satisfacerea celor mai arzatoare deziderate ale maselor populare, printre care la loc de frunte figurau emanciparea si improprietarirea taranilor, pentru care motiv masele au sustinut revolutia pe tot parcursul desfasurarii acesteia. Bibliografie: 1. C. Cazanisteanu, Dan Berindei, Marin Florescu, Vasile Niculae - Revolutia romana din 1848, Editura Politica, Bucuresti, 1969; 2. Constantin Giurescu, Dinu Giurescu - Scurta istorie a romanilor, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977; 3. Andrei Otetea s.a. - Istoria poporului roman, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970.
