Politica lui Ludovic
al XVIII-lea si Carl al X-lea
Infrangerea lui Napoleon a adus
la a doua restabilire a Bourbonilor. La 8 iulie 1815 Ludovic al XVIII-lea a
intrat in Paris.
Cu sosirea lui Ludovic in tara s-a
desfasurat "terrorul alb" erau arestati peste 70 de mii de
oameni, au fost ucisi aproape toti ofiterii lui Napoleon. Dar
reintoarcerea lui Ludovic al XVIII-lea nu insemna restabilirea monarhiei.
Congresul de la Viena a hotarat ca
in Franta sa ramana regimul intarit pe timpul lui
Napoleon, fiindca restabilirea monarhiei putea provoca noul val de
revolutii. Noua constitutie numita "Carta anului 1814" a
stabilit regimul monarhiei constitutionale. Regelui ii apartinea
puterea executiva. Aceasta constitutie limita puterea monarhului
prin corpul legislativ format din doua camere: Camera aristocratica
superioara, numita de imparat si Camera inferioara,
aleasa pe baza cenzului de avere. Dreptul de vot il aveau numai
barbatii care au implinit 30 de ani si ce plateau nu mai putin
de 300 franci impozite directe pe an. Pentru a avea dreptul de a fi ales in
deputati trebuia cenzul de varsta de 40 de ani si platirea
anuala nu mai putin de 1000 franci impozite directe. Principala
putere in tara o aveau mosierii
si un mic cerc de burghezie bogata. Cu inceputul carmuirii lui
Ludovic al XVIII-lea a revenit pacea, au fost regulate divergentele cu
tarile coalite. Succesul guvernarii sale Ludovic se datorea
alegerii reusite a ministrilor. Deosebit de stralucitor era contele
Risile, talentat politic si administrator. Ludovic al XVIII-lea a
murit in anul 1824 si in locul lui a venit fratele lui mai mic ducele
d'Artua sub numele de Carl al X-lea. Cu fiecare an Carl al X-lea tot mai mult
se intorcea la oranduirea feudala. La alegerile din 1827 si 1830
opozitia liberala de doua ori a sustinut victorie. O
nemultumire deosebita a provocat ceea ca in 1829 capul
guvernului a devenit prietenul regelui contele Juli de Polgneac. Criza
politica se intetea. In asa situatie Carl a XI-lea a semnat
4 ordonante prin care se dizolva Camera Deputatilor, dreptul de vot
l-au primit numai mosierii mari, se lichida libertatea presei. In asa
situatie pe 26 iulie a izbucnit rascoala. Rasculantii
triumfau timp de "3 zile glorioase". Carl al X-lea a semnat detronarea sa
si a fugit in Anglia. Puterea a luat-o burghezia liberala. A fost
format guvernul provizoriu, care pe 9 august l-a proclamat rege pe Ludovic
Filip din dinastia Orleans, instaurand monarhia burgheza. Noua Constitutie
numita " Carta anului 1830" declara ca regele guverneaza conform
invitatiei poporului, era proclamata libertatea cuvantului, presei,
intrunirilor; erau micsorate cenzurile de avere si varsta. Numarul
electoratului s-a marit pani la 250 de mii de oameni. Monarhia din iulie a
reinceput ceea ce a inceput inca in prezenta lui Carl al X-lea - cucerirea
Algirului, care in 1847 a devenit colonie a Frantei. Din cauza salariului
mic, conditiilor de trai mizerabile izbucneau rascoalele
muncitoresti. In anii '40 ai secolului al XIX-ela Lui-Filip nu mai
ascundea dragostea fata de putere. Dupa revolutia din iulie
1830 trasatura caracteristica a Frantei consta in
dominatia politica a bancherilor si lipsa drepturilor
democratice. Rascoala a izbucnit pe 22 februarie 1848, in rezultatul
careia rasculantii au ocupat palatul regal, iar Ludovic Filip a
fugit in Anglia. Dupa castigul revolutiei a fost format guvernul
provizoriu in frunte cu poetul Lamartin ce a ocupat postul de ministru al
afacerilor externe. Guvernul provizoriu a proclamat Franta republica,
a lichidat titlurile nobile, a proclamat libertatea presei, intrunirilor
publice, a fost introdus votul universal pentru barbatii ce au
implinit 21 de ani. A fost organizata Comisia Guvernamentala pentru
muncitori in frunte cu socialistul Louis Blanc si muncitorul Alexandre
Alber, s-au infiintat Ateliere nationale, unde munceau peste 100 de
mii de fosti someri. La 23 aprilie au inceput alegerile in Adunarea
Constitutionala, care a fost convocata la 4 mai alcatuita
din republicanii moderati si mai ales, conservatorii. Adunarea
Constitutionala a inlocuit guvernul provizoriu cu Comisia
Executiva din care socialistii nu mai faceau parte. Ministrul de
razboi a fost numit generalul Cavaignac, care a suprimat crud miscarea de eliberare nationala
din Algir. "Comisia pentru muncitori" era desfiintata, cluburile
democratice si Atelierele Nationale - inchise. Toate acestea au
provocat rascoala pe 22 iunie 1848 care era inabusita de
generalul Cavaignac.
