, sa La 7 martie 1936, Germania, violand nu numai Tratatul de la Versailles, ci si acordurile de la Locarno, reocupa zona renana demilitarizata. In fata actiunii unilaterale a Germaniei ar fi trebuit sa se decreteze mobilizarea, sa se lanseze un ultimatum si, la nevoie, sa se recurga la forta. Atat Franta, cat si Marea Britanie trec prin dificultati, insa raman democratii. In Franta, in 1934, dupa diverse rebeliuni provocate de extrema dreapta, partidele de stanga se unesc intr-un Front Popular, care castiga alegerile din 1936. Cu prilejul Conferintei de la Munchen, Franta si Anglia il lasa pe Hitler sa acapareze o parte a Cehoslovaciei: Germania ia Boemia, adica regiunea unde cehii isi construisera fortificatiile permanente. Boemia este anexata Germaniei sub forma unui protectorat, la 15 martie 1939. La 3 septembrie 1939 se proclama mobilizarea si se declara razboi. 59282ixm53gcp1b In data de 10 mai 1940, generalul Gamelin, comandantul suprem al armatei franceze primeste stirea ofensivei germane asupra Frantei. Raportul global de forte parea indeajuns de echilibrat. Statul major francez stia ca inamicul isi sporea diviziile blindate de tancuri (Panzerdivisionen), dar eforturile lui s-au indreptat in -2- directia constructiei unei linii de fotificatii perrmanente. Armatele franceze se asteptau la o ofensiva in sectorul Sedan. In realitate, principala ofensiva a germanilor se dezlantuie brusc in cu totul alt sector, in Ardeni. Hitler invadeaza cu armatele sale alte 3 state: Belgia, Olanda si Luxemburg. Aceasta lovitura de teatru scoate la iveala eroarea planului francez care preconiza ca batalia decisiva se va desfasura in regiunea Belgiei de mijloc. Deplasarii trupelor germane, care se face cu viteza tancurilor si avioanelor, Gamelin nu poate opune decit deplasarea lenta bazata pe cai ferate si marsul infanteristilor. Sub raport de forte, Franta avea construita din 1929, din initiativa ministrului de razboi, de la care a imprumutat numele, Linia Maginot, care se intindea de la St. Louis – Bale pina la Longuyon si ducatul de Luxemburg. xc282i9553gccp La 13 si 14 mai, nemtii trec Meuse. Francezii se bizuiau pe greutatea ce o reprezinta strabaterea cu forte mari a regiunii Ardeniei, accidentata si fara drumuri. Nemtii trec insa datorita podurilor ramase nedistruse din lipsa de timp si acelora improvizate de genistii germani. La 14 mai, frontul francez e strapuns pe o lungime de 60 – 80 km. Drumul spre Paris era deschis. Dar inamicul se indreapta in continuare sore Sud ca sa prinda astfel, intr-o gigantica “plasa”, o buna parte din armata franceza, cea engleza si cea belgiana. Patru zile I-au fost suficiente Germaniei sa scoata din lupta o armata care de 20 de ani trecea drept cea mai buna din Europa. Au existat mai multe cauze. Prima este superioritatea materiala a inamicului ( superioritate in tancuri si aviatie). Superioritatea aeriana a inamicului demoralizeaza trupele si -3- raspindeste teroare in randurile populatiei civile. Acestia sunt evacuati pe la Dunkerque. Armata engleza a lasat la Dunkerque 2.400 tunuri, 700 tancuri, 130.000 autocamioane si alte masini. La 5 iunie 1940 nemtii trec la ofensiva. Spre sfarsitul zilei a-IV-a de atac, gruparea de tancuri a generalului Kleist rupe pozitiile trupelor franceze si inainteaza spre Rouen. Armatele franceze se retrag inapoia Marnei si Senei. La 10 iunie, Italia declara razboi Frantei, astfel francezii sunt obligati sa lupte pe doua fronturi. In zilele urmatoare, trupele germane continua ofensiva. Nemtii forteaza Sena intre Rouen si Paris si executa o manevra larga pe la S-V de capitala. La 12 iunie, guvernul francez, care parasise capitala la 10 iunie si se refugiase la Tours, declara Parisul “oras deschis”. Doua zile mai tarziu, la 14 iunie, trupele germane au intrat in oras fara lupta. Nemtii au ocupat si Verdunul si au patruns in spatele aparatorilor Liniei Maginot. La 22 iunie 1940, in padurea Compiegne, unde a fost semnat la 11 noiembrie 1918 actul de capitulare a Germaniei, infranta in Primul Razboi Mondial, reprezentantii guvernului francez semnau conditiile de capitulare a Frantei. Conform armistitiului armata franceza trebuia sa fie demobilizata si teritoriul Frantei impartit in doua: Nordul, Nord-Estul si Vestul devenea zona de ocupatie. Franta trebuia sa intretina o armata germana de ocupatie de 400.000 de oameni; 1.500.000 de prizonieri urmau sa fie mentinuti ca mana de lucru in Germania pana la incheierea pacii. -4- Victoria obtinuta relativ usor de catre armatele germane in vestul Europei a scos in evidenta slabiciunile armatei franceze. Bibliografie: Magazin Istoric Nr. 9/1971 si Nr. 4/1972 Jacques Madaule – “Istoria Frantei”, vol. 3, Ed. Politica, Bucuresti 1973; p. 152 – 214. Enciclopedia pentru tineri LAROUSSE – “Istoria lumii” Ed. RAO, p. 96 – 97. “Marea conflagratie a secolului XX – Al II- lea Razboi Mondial” Ed. Politica, Bucuresti 1971, p. 114 – 116.
