UNIFICAREA GETO-DACILOR INTR-UN SINGUR STAT UNITAR SUB CONDUCEREA LUI BUREBISTA
Premise interne si externe. Statul geto-dac s-a constituit la o treapta avansata a dezvoltarii societatii tracilor de nord. Procesul de unificare a tracilor de nord a fost generat de mai multi factori.
E necesar sa mentionam in primul rand premisa economica, in cea de a doua etapa a epocii fierului (Latene) in spatiul locuit de daci au fost realizate progrese considerabile in metalurgia fierului: colectionarea brazdarului de fier (secolul al II-lea i.Chr.), a altor unelte de munca cu o productivitate mai inalta, a diferitor arme etc.
In acelasi timp, se amplifica schimburile economice cu orasele si statele vecine, mai ales cu orasele-colonii grecesti. Negustorii eleni aduceau in localitatile geto-dace obiecte de arta, bijuterii, vin de calitate in amfore etc., iar de aici procurau produse agricole, miere, blanuri s.a. Ca urmare a dezvoltarii relatiilor comerciale s-a impus circulatia monetara.
Aceste schimbari dinamizau tot mai mult legaturile din interiorul spatiului locuit de tracii de nord. La inceput, in secolul al IV-lea i.Chr., se raspandeau monedele oraselor grecesti (Istria, Tira), a Macedoniei, Traciei elenizate. Spre sfarsitul secolului al IV-lea apare moneda proprie geto-daca. Monedele prezentau imitatii ale celor de argint batute in Macedonia sub Filip al II-lea si apoi sub Alexandru cel Mare, fiind raspandite pe intreg spatiul locuit de geto-daci.
Nivelul atins cu timpul de societatea geto-daca a favorizat mai tarziu si legaturile ei sub diverse forme cu civilizatia romana. Cu incepere din secolul al II-lea i.Chr., odata cu penetratia economica romana in Peninsula Balcanica, in spatiul geto-dacic patrund obiecte de export romane (ceramica, piese de argint, bronz, fier si sticla, precum si monede romane). Bastinasii exportau vite, piei, blanuri, grane, lemn si alte produse. Influenta romana se resimte si in viata spirituala: in religie, in scriere cu litere latine, in acumularea cunostintelor stiintifice etc. Contactul cu romanitatea a favorizat declansarea procesului de romanizare.
Toata comunitatea tracilor de nord recunosteau acelasi zeu suprem - Zamolxis, iar aceasta favoriza consolidarea lor etnica. Herodot scria, ca getii 'nu recunosc alt zeu afara de al lor'. Acest pasaj a fost interpretat de catre cunoscutul istoric roman Vasile Parvan drept o dovada ca getii credeau intr-o singura zeitate, adica erau monoteist;, in realitate Zamolxis era zeul suprem, aflat in varful unui panteon restrans, in acest panteon se mai afla zeita Bendida (ea prezenta cultul fertilitatii), o zeita (caruia nu i s-a pastrat numele) ce prezenta cultul ocrotirii caminului familiar, era de asemenea raspandit cultul zeului razboiului (calaretul trac) s.a. Geto-dacii aucreat lacase de cult - sanctuare. Constructiile acestor sanctuare demonstreaza ca geto-dacii aveau cunostinte in domeniul matematicii si astronomiei (sanctuarele de la cetatea Blidaru, Sarmizegetuza, Butuceni (Orhei) s.a.).
Unificarea politica a geto-dacilor a fost favorizata si de evenimentele externe. O primejdie reala pentru geto-daci a prezentat patrunderea romanilor in zona Marii Negre si in Dobrogea (secolul I i.Chr.). Totodata, in aceasta perioada scade atat puterea triburilor celtice, asezate in vestul spatiului Carpato-Dunarean si in zona intracarpatica, cat si rolul militar si politic al tribului germanic al bastarnilor, stabiliti in secolele III-II i.Chr. in regiunile de silvostepa dintre Carpati si Nistru.
Aparitia formatiunilor social-politice premargatoare organizarii statale. Nivelul inaintat de dezvoltare a societatii geto-dace in a doua etapa a epocii fierului a favorizat accentuarea diferentierii sociale si aparitia unor formatiuni social-politice anterioare organizarii statale. Forma de organizare social-politica era prezentata la acea etapa de uniuni tribale, conduse de sefi militari (unii dintre acestea sunt mentionati in izvoarele scrise si pe monede, cu denumirea de basilei).
O asemenea uniune (comunitate) si organizare a geto-dacilor intalneste la 514 regele persan Darius in Dobrogea in timpul conflictului sau cu scitii. Informatii pretioase despre o alta uniune de triburi geto-dace de la nord de Dunare ne transmite istoricul grec Adrian din secolul al II-lea i.Chr. El a descris atacul lui Alexandru Macedon din anul 335 i.Chr. asupra getilor din Campia Dunareana. Getii concentrase langa o cetate slab intarita 4000 de calareti si 10.000 de pedestri. in fata puternicii osti a lui Alexandru ei au preferat sa se retraga, fiind urmariti de pedestrimea macedoneana, care isi croia drumul prin lanurile de grau ale getilor.
De asemenea in Campia Munteana devine cunoscuta la sfarsitul secolului al IV-lea I.Chr, o puternica uniune politica a getilor, condusa de regele Dromichaetes. in anul 300 I.Chr. Dromichaetes infrunta o campanie militara a regelui macedonean al Traciei - Lysimach, facandu-l prizoner pe fiul acestuia, intr-o noua campanie la 292 i.Chr. Lysimach este din nou infrant de catre Dromichaetes si este luat chiar el prizonier. Dromichaetes, insa, nu-l omoara, ci da un ospat regal in onoarea lui si il elibereaza in schimbul pacii, casatorindu-se cu fiica lui Lysimach.
In secolele III-II I.Chr, izvoarele mentioneaza doi basilei geto-daci, care aveau sub autoritatea lor colonia Histria. Este vorba de Zalmodegikos, apoi de Rhemaxos. in Transilvania si in vestul Moldovei (prin anul 200 I.Chr.) era cunoscuta capetenia unei uniuni tribale - Oroles, care, fiind infrant de bastarni, si-a chemat din nou oastea la lupta, iesind biruitor. Tot in aceasta zona este situata de izvoarele scrise (Trogus Pompeius) stapanirea regelui dac Rubobostes in a doua jumatate a secolului al II-lea I.Chr.)
Uniunile tribale mentionate mai sus corespundeau etapei de organizare social-politica a geto-dacilor, care a precedat aparitia statului condus de Burebista.
Razboaiele unificatoare ale lui Burebista. in anul 82 i.Chr. (dupa cum rezulta din afirmatia istoricului lordanes) isi incepe activitatea sa de unificator al triburilor geto-dace Burebista, conducatorul unei uniuni tribale. El intreprinde pentru aceasta^doua mari campanii militare.
In anii 60-59 i.Chr. dupa ce a unificat triburile din interiorul cercului carpatic, Burebista si-a indreptat actiunea impotriva celtilor din sud-vestul si nord-vestul Daciei, ajungand pana in Macedonia si la Dunarea mijlocie. Apoi urmeaza ofensiva lui Burebista spre Campia Panonica, unde ataca triburile celtice ale boilor si tauristicilor. Fiind distrusi, celtii se retrag in Galia (Franta) si Noricum (Austria), in urma acestei campanii Burebista isi consolideaza stapanirea pina la Morava si Dunarea mijlocie, devenind o forta militara importanta, caci cum scria Strabon, el 'a ajuns sa fie temut chiar si de romani'.
O alta campanie militara a lui Burebista incepe in anul 55 i.Chr., fiind indreptata spre zona Marii Negre, in urma acestei ofensive el ii supune pe bastarni, stabiliti intre Carpati si Prut, pe sarmatii din zona Bugului, apoi cucerestele coloniile
grecesti: Olbia, Tiras, Histria s.a. Unele colonii, ca Dionysopolis (Balcic), i-au castigat bunavointa prin supunere benevola.
Astfel, regatul lui Burebista se intindea: de la Dunarea mijlocie (la vest) pana la gurile Bugului (la est), si de la Carpati! Padurosi (la nord) pana la Muntii Balcani (la sud). Statul nou creat era cunoscut sub numele de Dacia.
in lucrarile istoricilor continua discutia privind teritoriile si triburile ce se aflau initial sub ascultarea lui Burebista, precum si mersul acestui proces de unificare.
Unii istorici sustin ca activitatea unificatoare Burebista a inceput-o in regiunile intramontane, unde putea sa se afle o formatiune politica, asupra carui fapt arata si puternicile cetati ce se aflau acolo. Se mentioneaza si faptul ca in anul 80 I.Chr. Burebista a atacat la granitele Transilvaniei triburile celte ale bolilor si tauristicilor.
Alti istorici presupun ca Burebista a fost conducatorul unei uniuni politice din campia de la nord de Dunare, care apoi si-a extins puterea si asupra spatiului locuit de daci din zona intracarpatica. Acesti istorici pornesc de la faptul ca cetatile din Muntii Orastiei au fost ridicate in timpul lui Burebista si considera ca initial aici n-au putut exista un centru de organizare politica.
In sfarsit, o a treia parere sustine ca Burebista, fiind ajutat de Deceneu, si-a stramutat resedinta din Campia Munteana in zona Muntilor Orastiei.
Statul dac si societatea dacica. Despre rezultatele procesului de unificare ne marturisesc izvoarele istorice scrise. Geograful Strabon (64/63 i.Chr. - 19/21 d. Chr.) mentioneaza ca 'ajungand in fruntea neamului sau, care era istovit de desele razboaie, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, cumpatare si ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a intemeiat o mare stapanire'. ^ Iar intr-o inscriptie din Dionysopolis, inchinata lui Acornion, trimis ca sol la Burebista, regele geto-dac era caracterizat drept 'ce/ dintai si cel mai mare dintre regii care au domnit peste Trada, stapan al tinuturilor din stanga si din dreapta Dunarii'.
Caracterul de formatiune statala al stapanirii lui Burebista rezulta din organizarea ei interna. Urmand exemplul regatelor elenistice, care aveau o autoritate centrala puternica, Burebista a introdus obiceiuri noi cu caracter de legi, numite 'bele-gines'. Conform acestor legi conducerea se afla in mainile regelui. El numea demnitari, care controlau indeplinirea obligatiilor comunitatilor intrate in regat.
Pe langa rege era un consiliu de sfetnici. Autoritatea spirituala suprema in stat apartinea marelui preot. Aceasta functie era detinuta de Deceneu, care l-a ajutat pe Burebista sa unifice statul. Marele preot detinea si functia de vice-rege si putea sa devina chiar rege.
Statul dac isi organiza relatiile cu populatiile si diferitele comunitati locale supuse (satesti, formatiuni tribale sau uniuni tribale) impunandu-le o tripla obligatie: 1) de a plati tribut; 2) de a pune la dispozitie un anumit numar de ostasi in caz de; 3) de a nu duce o politica externa proprie si independenta.
Statul geto-dac al lui Burebista era o monarhie cu un pronuntat caracter militar.^
in zona Muntilor Orastiei Burebista a ridicat un intreg sistem de fortificatii - cetatile de la Blidaru, Piatra Rosie, Costesti, Banita si Campina. O fortareata a fost inaltata pe Muntele Sfant - Dealul Gradistii.
Puterea militara a geto-dacilor era impunatoare. Dupa afirmatiile lui Strabon Burebista avea o armata de 200.000 de oameni. Pentru comparatie aratam ca armata
Imperiului Roman numara circa 600000 de oameni. Mentionam, totodata, ca unii istorici considera afirmatiile lui Strabon ca fiind exagerate.
Acelasi Strabon spune ca Burebista a consolidat statul si 'prin exercitii, abtinere de la vin si ascultarea fata de porunci'. La sfatul lui Deceneu, scrie Strabon, geto-dacii 'taie vita de vie si decid sa traiasca fara vin'.
Societatea geto-dacica era alcatuita din cateva categorii sociale de oameni: patura sacerdotala (preoteasca), patura de artistocrati (numiti tarabostes sau pileati) si masa de producatori (comati). Producatorii agricoli erau organizati teritorial in obsti satesti. Ei plateau grosul tributului (in produse, bani, munca) si prestau serviciul
militar.
Societatea dacica nu a fost o societate de tip clasic sclavagist, ci una tributala,
adica bazata pe relatii tributale.
Politica externa a lui Burebista avea drept scop principal indepartarea de la hotarele Daciei a primejdiei unei cuceriri romane, in anul 49 i.Chr, la Roma incepe razboiul civil dintre Caesar si Pompeius. Dorind ca romanii sa-i recunoasca stapanirile sale Balcanice, Burebista il trimite pe acelasi Acornion in solie la Pompeius, rivalul lui Caesar. Dar, dupa victoria acestuia din urma la Phursalos, o ciocnire intre romani si geto-daci devenea inevitabila. Ea, insa, n-a avut loc, deoarece in 44 i.Chr, mai intii Caesar a fost asasinat, iar apoi si Burebista a cazut victima unui complot, organizat de catre capeteniile de triburi, care erau nemultumiti de puterea centralizata a regelui.
Dupa inlaturarea lui Burebista 'marea stapanire' a fost impartita in patru, apoi in cinci formatiuni politice. Deceneu a ramas conducator al nucleului intercarpatic al statului lui Burebista. L-a urmat Comosicus, apoi Coryllius (Scoryllius). in zona Banatului si Olteniei este semnalat regele Costiso, care a intreprins mai multe incursiuni peste Dunare. Alti conducatori ai geto-dacilor din partea Dobrogei (Rolles, Dapyx) treptat cad in supunere fata de Roma. Organizatia statala geto-daca continua sa se pastreze numai in zona intermontana, care s-a consolidat in timpul domniei 1ui Decebal (87-106 d.Chr
Desi regatul lui Burebista s-a descompus, el a avut o mare importanta istorica. Pe plan intern, statul nou creat a consolidat unitatea etnica a geto-dacilor, in spatiul locuit de ei mai tarziu s-a infaptuit romanizarea, care s-a incununat cu formarea poporului roman. Pe plan extern, geto-dacii s-au afirmat prin 'marea stapanire' a lui Burebista drept o forta politica influenta in viata politica a Europei de Sud-Est din acea epoca.
