TARILE ROMANE IN TIMPUL DOMNIEI LUI
MIRCEA CEL BATRAN (1386-1418) SI ALEXANDRU CEL BUN (1400-1432)
Tarile Romane in primele decenii de existenta statala independenta. Primele decenii de dupa obtinerea independentei statale a Tarii Romanesti si a Moldovei au fost marcate prin consolidarea lor politica interna si afirmarea lor ca state cu interese proprii in relatiile externe. Aceste relatii urmareau scopul de a le intari autoritatea in raporturile cu tarile vecine: regatele Ungariei si Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei, statele djn sudul Dunarii (taratele bulgare cu centrul la Vidin si la Tarnova, Serbia) s.a. in acest rastimp Tarile Romane imbinau mijloacele militare de rezistenta in fata presiunilor din afara cu cele diplomatice, care asigurau existenta si dezvoltarea lor.
Astfel, urmasul lui Basarab I la tronul Tarii Romanesti - Nicolae Alexandru (1352-1364) a imbunatatit relatiile cu Ungaria, participand la lupta ei cu tatarii, a intretinut legaturi stranse cu tarul bulgar (din Vidin) si statul sarb prin relatii de rudenie. Aceeasi directie a politicii externe a fost intretinuta de urmasii lui Nicolae Alexandru - Vladislav Vlaicu (1364-1377), Radu I (1377-1384) si Dan (1384-1386). in 1371 steaguri (unitati) de osteni munteni pentru prima data au intrat in lupta cu otomanii alaturi de sarbi in batalia de la Cirmen, unde turcii au obtinut victoria. Vladislav Vlaicu este primul domnitor muntean care bate moneda de argint, acorda privilegii comerciale negustorilor brasoveni.
In deceniile nominalizate se consolideaza un al doilea stat romanesc - Tara Moldovei, care timp indelungat a fost obligata sa se opuna presiunii regatelor Ungariei si Poloniei. Urmasul lui Bogdan I - Latu (1367-1374) incearca sa capete protectia Papei de la Roma, prin acceptarea catolicismului si infiintarea unei episcopii catolice la Siret. Dar raspandirea catolicismului in Moldova nu a avut succes si domnitorul a revenit la ortodoxism.
Dupa moartea acestui voievod scaunul tarii a trecut la Petru I (1375-1391), care a intemeiat dinastia Musatinilor. Voievodul a incheiat in 1387 un tratat de vasalitate cu regele Poloniei Vladislav lagiello, iar in 1388 in schimbul unui imprumut de bani acestui rege, primeste ca garantie regiunea Pocutia.
Petru Musat bate primele monede moldovenesti de argint (1377), numite grosi, in timpul acestei domnii Moldova se extinde spre vest, obtinand hotar comun cu Tara Romaneasca pe raul Milcov, si spre est, punand in 1386-1387 stapanire pe Cetatea Alba. Petru I a fost urmat de Roman I (1391-1394), care se intitula la 1392 'mare singur stapanitor al Tarii Moldovei de la munti pana la Mare'.
Roman I este inlaturat de la domnie in urma unui conflict cu Polonia si tronul este ocupat de Stefan I (1394-1399). in 1395 domnul moldovean respinge un atac al regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg (1387-1437), zdrobind oastea maghiara la Ghindauani (langa Targul Neamt), in 1399 domn al Moldovei devine luga Ologul, care este inlaturat de la domnie de Mircea cel Batran. Voievodul muntean il ajuta sa ia carma tarii pe fiul lui Roman - Alexandru cel Bun (1400-1432).
Tara Romaneasca in timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418). inceputul domniei si politica interna. Mircea cel Batran era fiul lui Radu I si fratele lui Dan I. El a fost supranumit de cronicari 'ce/ Batranf' pentru a-l deosebi de alti domnitori omonimi. Noul domnitor urmeaza la tron intr-un moment cand in Peninsula Balcanica se largea expansiunea otomanilor, in fata pericolului extern,
Mircea cel Batran a canalizat relatiile sale cu alte tari in directia combaterii primejdiei, ce venea din partea turcilor.
Cu scopul de a se opune agresiunii otomane, domnitorul a adoptat masuri de intarire a autoritatii domnesti si a institutiilor tarii. Domnul a acordat imunitati domeniilor boieresti, a instituit principalele dregatorii (vornicul, logofatul, banul, stolnicul, paharnicul, vistierul, spatarul si comisul) si a inlocuit treptat in Sfatul domnesc pe boierii mari proprietari funciari, cu dregatori numiti de voievod. O importanta activitate a sustinut Mircea cel Batran intru intarirea sistemului de aparare a tarii: a marit oastea permanenta (oastea cea mica), formata din curteni si ostenii domniei, la care se adaugau cetele boieresti; in momente grave a apelat la oastea mare a tarii, la care participau taranii si orasenii; a refacut si intarit cetatile de la Dunare (Silistra, Turnu si Giurgiu), a ridicat fortificatii la Curtea domneasca de la Targoviste s.a. O deosebita importanta pentru economia tarii au avut-o privilegiile acordate de Mircea negustorilor din Liow (1409), prin care li se permitea sa-si vanda liber marfurile in tara si sa cumpere orice marfa in afara de argint, in 1413 privilegii similare au fost acordate de domn negustorilor brasoveni. Mircea a batut moneda de argint (ducati) si de arama (bani), contribuind si pe aceasta cale la dezvoltarea relatiilor comerciale.
Domnul muntean s-a manifestat si prin activitati religioase, ridicand sau finalizand biserici manastiresti (Cozia, Tismana) si atribuindu-le prin danii lacaselor sfinte sate si mosii.
Politica externa. Cautand sa faca fata expansiunii otomane, Mircea cel Batran adopta o politica externa activa, in 1388-1389 el alunga pe otomani din Dobrogea, alipind-o impreuna cu cetatea Silistra la Tara Romaneasca, elibereaza pamanturile ocupate de tatari de la nordul gurilor Dunarii si include in componenta tarii sale o fasie de pamant de-a lungul fluviului cu cetatea Chiliei. Acest teritoriu a fost numit Basarabia dupa numele dinastiei muntene. Concomitent Mircea il sprijina cu un corp de oaste pe cneazul Serbiei Lazar in batalia de la Kossovopolje (1389), unde fortele crestine au suferit infrangere.
Noul sultan Baiazid a dat ordin unuia din vestititii sai comandanti, Firuz-bei, sa intreprinda o campanie de prada in Tara Romaneasca. Dar atacul lui a fost respins.
Relatiile tensionate ale lui Mircea cu Ungaria, din cauza alipirii la Tara Romaneasca a 'tarilor de peste munti' (Almasul si Fagarasul) si apoi a Banatului Severinului, l-au determinat pe voievod sa caute sustinerea Poloniei. El incheie o alianta cu regele Vladislav lagiello (1389), prin care ambele parti isi promiteau ajutor militar, mai ales impotriva Ungariei.
Lupta lui Mircea cel Batran cu otomanii. Prezenta otomanilor la Dunare scoate pe prim-plan necesitatea luptei contra expansiunilor. Aceasta a impus cooperarea Tarii Romanesti cu Ungaria, in 1392, Mircea, sustinut de regele ungar si de emiri turci din Anatolia, dusmani ai sultanului, ataca o baza a detasamentelor de calareti turci de peste Dunare, care savarseau incursiuni de prada in Tara Romaneasca. Aceste actiuni l-au determinat pe sultanul Baiazid sa porneasca impotriva Tarii Romanesti.
Atacul turcesc nu a intarziat: Baiazid trece Dunarea si da batalia decisiva intr-un loc numit 'la Rovine", adica la santuri. Romanii, dupa o lupta crancena, au iesit invingatori. Conform opiniei unor istorici batalia ar fi avut loc in preajma Craiovei, pe raul Jiu iar alti istorici presupun ca lupta s-a dat pe raul Arges.
In ultimile cercetari ale istoricilor romani se argumenteaza opinia ca lupta 'la Rovine' a avut loc la 10 octombrie 1394 langa Craiova. Dupa lupta, o parte din boieri, sustinuti de turci, il ridica la tron pe Vlad Uzurpatorul, care promite turcilor sa le plateasca tribut. Vlad era sustinut de domnul Moldovei si regele Poloniei, cu care incheie un tratat de vasalitate.
Mircea, la randul sau, incheie la Brasov la 7 martie 1395 un tratat de alianta cu regele maghiar (care i-a recunoscut domnului muntean stapanirile din Transilvania) si la 17 mai 1395 ataca in apropierea raului Arges oastea turceasca ce-l sustinea pe Vlad. Mircea reuseste sa-si restabileasca autoritatea numai pe o parte a tarii (Oltenia, nordul Munteniei). O perioada indelungata in lucrarile istorice se confundau luptele de pe Jiu si de pe Arges .
Conform tratatului incheiat cu regele Sigismund de Luxemburg, Mircea participa la o cruciada antiotomana, organizata de Ungaria si de monarhii apuseni.
In septembrie 1396 oastea cruciata asediaza cetatea Nicopole. Aici se da lupta decesiva. Neintelegerile din tabara cruciatilor, unde nici un monarh nU dorea sa cedeze altuia intaietatea, au cauzat distrugerea totala a oastei cruciate la 25 septembrie 1396. Mircea si Sigismund au reusit sa se retraga. Sultanul cucereste Vidinul lichidand statul bulgar si apoi pune stapanire pe cetatea Turnu.
In conditiile cand Tara Romaneasca putea fi transformata in pasalac turcesc, boierii se regrupeaza in jurul lui Mircea. Cu ajutorul^voievodului Transilvaniei Stibor, Vlad este inlaturat de la domnie (decembrie 1396). incercarile turcilor de a-l sustine pe Vlad se soldeaza cu un esec total, fiind infranti in cateva randuri. Mircea recupereaza cetatile Turnu si Silistra.
Dupa ce Baiazid este infrant in 1402 langa Ancara de catre mongolii condusi de Timur Lenk, pozitia lui Mircea in tara se intareste considerabil. Domnul muntean intervine in luptele pentru tron, care aveau loc in Imperiul otoman. Mircea il sustine pe unul din fiii lui Baiazid, Musa. in 1411 Musa devine sultan, dar in 1413 este infrant de un alt frate a lui - Mehmed. Mircea incearca fara succes sa sustina pe un al treilea fiu al lui Baiazid - Mustafa, dar si acesta este infrant. Sultanul Mehmed I (1413- 1421) cucereste Dobrogea si se pregateste sa atace Tara Romaneasca. In aceste circumstante dificile Mircea cade de acord sa plateasca sultanului un tribut in marime de 3000 de galbeni in schimbul promisiunii de a nu prada tara. Prin plata tributului domnul muntean isi rascumpara pacea. Dar conform unor opinii ale istoricilor informatia despre plata tributului de catre Mircea nu este suficient de documentata, ramanand, astfel, o problema inca neelucidata. Mircea cel Batran s-a stins din viata la 31 ianuarie 1418, fiind inmormantat la manastirea Cozia, ctitoria sa. Stavilind expansiunea otomana la Dunare, marele domnitor roman a salvat Tara Romaneasca de anihilarea ei politica si a ridicat-o la rangul de factor politic important in sud-estul Europei.
Tara Moldovei in timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Politica interna, in primii ani ai secolului al XV-lea in Moldova incepe o perioada de stabilitate politica care se datoreaza domniei lungi si intelepte a lui Alexandru cel Buij (1400-1432).
Fiu al lui Roman I si nepot al lui Petru Musat, Alexandru cel Bun a fo inscaunat cu sprijinul boierilor moldoveni si al lui Mircea cel Batran.
In scopul consolidarii situatiei interne a tarii, Alexandru cel Bun a continua organizarea ei institutionala in plan administrativ, juridic, militar si religios. Domnul atras boierimea de partea sa acordandu-i 'pentru slujba credincioasa' inalt dregatorii de stat si multe mosii. Alexandru a perfectionat aparatul de stat, instituir noi dregatorii si functii administrative, intarind autoritatea dregatorilor din tinuturilej orasele si cetatile tarii.
Datorita stabilitatii interne se dezvolta viata oraseneasca si comertul. 'Drumul, moldovenesc' facea legatura intre orasele din Polonia (Cracovia, Liow) si porturile de la Dunare si Marea Neagra (Chilia, Cetatea Alba). Drumul comercial prin trecatorile Carpatilor asigura legaturile eonomice ale Moldovei cu Transilvania si Europa. Centrala, in 1408 Alexandru cel Bun a acordat negustorilor din Liow privilegii comerciale, garantandu-le protectie pe drumurile tarii. Uri alt privilegiu asemanator a fost acordat negustorilor din Brasov. De privilegii similare se bucurau negustorii din Polonia si Transilvania in Tara Romaneasca, ceea ce contribuia,la crearea unui spatiu comercial comun al Tarilor Romane. Ca si predecesorii sai, Alexandru cel Bun a batut moneda proprie.
In interesul consolidarii statului moldovenesc s-au desfasurat relatiile domnitorului cu biserica. Ajutat de trimisul Patriarhiei - invatatul Grigore Tamblac, Alexandru cel Bun pune capat conflictului cu Patriarhul de la Constantinopol, care il recunoaste pe losif mitropolit al Moldovei (iulie 1401). Domnitorul a inaltat manastirile Bistrita si Moldovita, improprietarindu-le cu mosii.
Politica externa. Fiind un diplomat iscusit, Alexandru cel Bun a dus o politica abila de echilibru intre Polonia si Ungaria, asigurand tarii o indelungata perioada de pace. in primul an, de domnie a incheiat un tratat de alianta cu Mircea cel Batran. Bunele relatii cu domnul muntean i-au permis lui Alexandru cel Bun sa rezolve problemele de hotar, inclusiv si cea a incorporarii in Moldova a cetatii Chilia (1408-1412). Cetatea avea o mare insemnatate ca centru comercial si strategic, mai ales in legatura cu cresterea pericolului otoman dupa 1413, cand sultan devineMehmed I.
Cea mai importanta problema strategica cu care se confrunta domnul moldo-vean erau tendintele expansioniste ale regelui maghiar asupra Moldovei. Alexandru cel Bun a inlaturat aceasta primejdie prin incheierea unor tratate de vasalitate cu regele polon Vladislav lagiello (1402). intelegerea cu Polonia a fost reinnoita in anii urmatori (1404,1407,1411 si 1415), cand regele polon i-a promis domnului Moldovei ajutor impotriva Ungariei.
Indeplinind obligatiunile sale de vasal, Alexandru a trimis corpuri de oaste, care au participat alaturi de poloni impotriva cavalerilor teutoni in marea batalie de la Griinvald (1410), unde teutonii au suferit infrangere, si in batalia de la Marienburg din anul 1422 impotriva aceluiasi Ordin, de unde calaretii moldoveni 's-au intors in tabara regala biruitori'.
In 1410 regele Ungariei Sigismund de Luxemburg devine si imparat al Germaniei, prezentand un pericol pentru Polonia, in aceste conditii regele Poloniei incheie cu Sigismund tratatul de la Lublau din 1412, care prevedea impartirea Moldovei intre Polonia (careia ii revenea partea de est a tarii cu Cetatea Alba) si Ungaria (careia ii revenea partea de vest a tarii cu cetatea Chilia) in caz daca Alexandru cel Bun va refuza sa participe la lupta impotriva otomanilor. Tratatul, insa, nu a fost pus in aplicare: Alexandru isi indeplinea obligatiunile asumate, iar divergentile polono-ungare n-au permis sa se ajunga la actiuni comune impotriva Moldovei.
In 1420 turcii ataca Cetatea Alba, dar sunt respinsi de catre domnul moldovean. Totodata, Alexandru se implica in luptele interne din Tara Romaneasca, sustinand pretentiile la domnie ale lui Radu al Il-lea Prasnaglava (Plesuvul), fiul lui Mircea cel Batran. Interventia domnului moldovean s-a datorat faptului ca un alt pretendent - Dan al II-lea, era sustinut de regele Ungariei. Dar interventia lui Sigismund duce la inlocuirea lui Radu al Il-lea cu Dan al Il-lea. in 1429 Dan al Il-lea incearca sa cucereasca de la Moldova cetatea Chilia, insa este infrant si inlocuit la domnie cu Alexandru Aldea, care devine domn sprijinit de Alexandru cel Bun.
Spre sfarsitul domniei lui Alexandru cel Bun relatiile sale cu regele polon s-au deteriorat, in 1430 marele duce a Lituaniei Swidrigallo s-a manifestat promt de a rupe alianta cu Polonia si a apara independenta Lituaniei. Alexandru a vazut in Lituania o forta care putea fi contrapusa Poloniei. Intrand in alianta cu noul duce, Alexandru cei Bun a navalit cu oastea sa in Galitia f Rusia Rosie'), ajungand pana la Liow cu intentia de a recupera regiunea Pocutia. Concomitent domnul moldovean se apropie de Ungaria, care era dispusa sa renunte la pretentiile sale asupra Chiliei.
Coalitia moldo-lituaniana a fost, insa, infranta. Reorientarea politicii externe a Moldovei a ramas nedesavarsita, deoarece Alexandru cel Bun inceteaza din viata la l ianuarie 1432. A fost inmormantat la manastirea Bistrita, ctitoria sa.
Alexandru cel Bun s-a bucurat de o inalta pretuire in constiinta contemporanilor si a urmasilor datorita operei sale de afirmare pe cale pasnica a Tarii Moldovei in contextul statelor europene, de consolidare a situatiei ei interne. El a fost numit de contemporani un al doilea (dupa Bogdan I) ctitor de tara.
