Moldova in timpul lui Stefan cel Mare Dupa cucerirea Constantinopolului, sultanul Mahomed al-II-lea si-a indreptat toate fortele impotriva popoarelor din Balcani si de la Dunare sarbi, bulgari, romani, unguri si albanezi.Rezistenta eroica a romanilor si a ungurilor,condusi de Iancu de Hunedoara si de Vlad Tepes, lupta tot asa de eroica a poporului albanez, condus de Gh. Castriota-Scandemberg, au avut un deosebit rasunet in Euopa.Stapanind Bosforul si Darnelele, otmanii vroiau sa controleze intreg comertul Marii Negre, transformand-o intrun adevarat « lac turcesc ». Prin aceste actiuni si cuceriri, turcii au intrerupt legaturile economice dintre Occident si Orient si au adus mari prejudicii tarilor si popoarelor de la Dunare. Tarile romane pierdeau o importanta sursa de venituri din comertul de tranzit, din vamile incasate pe drumurie comerciale care treceau in lungul Dunarii, prin trecatorile Carpatilor si de-a lungul Moldovei. De aceea conducatorii statelor feudale apusene si cei ai republicilor italiene, ca de pilda Venetia, isi aveau atintita atentia asupra regiunii Dunare, ultimul zagaz natural in calea invaziei turcesti spre inima Europei insasi. In cea de adoua jumatate a sec. XV-lea, apusenii au incercat sa stavileasca inaintarea turcilor. Dar aceste incercari au fost slabe, lipsite de energie. Timp de jumatate de veac, aceasta grea sarcina a cazut mai ales pe umerii poporului roman, aproape fara de nici un ajutor de dinafara. Inceputul domniei lui Stefan cel Mare In acest moment de grea cumpana pentru cele trei tari romane amenintate de expansiune continua a Imperiului Otoman, a ajuns voievod al Moldovei Stefan cel Mare(1457-1504) fiul lui Bogdan al-II-lea, voievod asasinat de Petru Aron. Stefan se refugiase in Tara Romaneasca, casa ceara ajutor pentru a lua conducerea Moldovei, pe care Petru Aron o inchinase si turcilor si polonilor. In acea vreme taranii din nordul Moldovei se rasculasera, sub conducerea lui Leu, importiva boierilor si a lui Aron.Folosind aceasta imprejurare, Stefan a pornit cu ajutorul lui Vlad Tepes, ca sas-i ocupe tronul.Asfel Stefan a biruit pe Aron la Dolhesti(pe Siret la sud de Suceava). Dupa acesta biruinta s-a indreptat spre Suceava, capitala Moldovei. Aici la locul numit Direptate, a strans o mare adunare, la care au fost chemati nu numai boieri mari, ci si « alta curte marunta ».Noul domn a tinut sa aiba si consimntamantul paturilor « marunte » cum numeste cronicarul pe tarani si pe oraseni.Si aici « cu totii l-au ridicat domn », incheie cronicarul.Domnia lui Stefan Voda a reprezentat un moment important in lupta impotriva tendintelor de faramitare feudala si de intarire al statului centralizat al Moldovei. Poporul si-a pus mari nadejdi in priceperea tanarului Stefan de a-l conduce in lupta pentru salvarea Moldovei din starea de decadere Organizarea militara a lui Stefan cel Mare Dornic sa se apere impotriva cotropirii straine, turcesti sau tataresti, poporul a participat cu insufletire la organizarea militara a tarii. Bun comandant de osti, Stefan a organizat cu pricepere o armata recrutata in deosebi dintre razesi si targoveti, la care sau adaugat ele- mentele din mica boierime.Asfel, in vremea lui, forta militara a Moldovei se baza pe o oaste mai larga, recrutata din popor. Armele principale : sabiile, scuturile si chiar tunurile, ca si har- nasamentele pentru cai care erau cumparate de la mesteri brasoveni. Pentru apararea Moldovei au fost marite si consolidate vechile cetati atat de la hotare, cat si din interior : Hotin, Soroca, Cetatea-Aba, 28774fco11inc9v Suceava, Cetatea Neamntului si Craciuna. Conducerea garnizoanelor din aceste cetati a fost incredintata unor parcalabi, recrutati dintre oa- menii cei mai credinciosi si mai viteji, cum au fost Sendrea, Harman, Luca Arbore. Insemnatatea domniei lui Stefan cel Mare Stefan-voda a murit in 2 iulie 1504.A fost inmormantat la manastirea Putna, « cu multa jale si plangere tuturor locuitorilor tarii »-cum scri- e Grigore Ureche-« cat plangeau toti ca dupa un parinte al lor… pentru lucrarile lui cele vitejesti, care nimenea din domni, nici mai inainte, nici dupa aceea nu l-au ajuns ». Stefan-voda a fost una din cele mai de seama, figuri din istoria poporului nostru. Cronicarul Grigore Ureche il descrie ca pe un om « intreg la minte, nelenes ».Vioiciunea lui putin obisnuita se imbina cu o judecata calma, stapanita, patrunzatoare.Stefan stia sa-si indeplineasca planurile cu multa pricepere « si unde nu gandea acolo il aflai ». A avut incredere in fortele poporului pe care l-a condus. La nevoie a stiut sa fie aspru, mai ales cu marii boieri si cu adversarii politicii lui. N-a umblat dupa primejdii si razboaie. Dar daca i s-au impus, le-a dus la izbanda cu indrazneala si spirit de jertfa. « la lucruri de razboaie mester,-scrie Grigore Ureche- unde era nevoie insusi se vara, ca vazandu-l ai sai sa nu indarapteze, si pentru aceea rar razboi de nu biruia. Si unde biruiau altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se cazut, se ridica deasupra bituitorilor ». Insusirile lui Stefan s-au vadit atat in organizarea tarii, cat si in eroica lupta pentru independenta. A fost printre cei dintii care au incercat sa alcatuiasca un bloc al tarilor romane impotriva cotropirii otomane, anticipand asfel premiselor uniri ale poporului intr-o singura tara. Conducand poporul in marea actiune impotriva cotropirii otomane, obtinand stralucite victorii, el a devenit unul din conducatorii cei mai vrednici de lauda din din acea vreme. Intra-devar, in timpul domniei lui, Moldova s-a reorganizat si s-a intarit. Calauzind lupta pentru independenta, din 36 de batalii, Stefan, infruntea mildovenilor, a castigat 34.Faptele de vitejie au starnit admiratia intregii Europe. Stefan cel Mare a iubit cultura si a tinut sa infrumuseteze tara cu opera de arta de o nepretuita valoare, cum sant cladirile bisericilor de la Voronet ori Neamnt. Pentru chipul cum a inteles sa-si puna sabia, mintea si inima in slujba tarii, Stefan isi merita pe deplin numele de cel Mare, pe care i l-a dat poporul. Rosu Catalin cl. a VI-a B
