Au fost Jocurile Olimpice antice mai bune decat ale noastre? Mai corecte si mai cinstite? Mai mult despre sport si mai putin despre bani? Sunt Jocurile Olimpice moderne mai discriminatorii din punct de vedere sexual? Mai politice? Ne-am abatut de la idealul olimpic antic?
Pe timpul desfasurarii olimpiadei poate ca ati auzit publicisti, critici, comentatori si chiar atleti, cum ca Jocurile Olimpice sunt prea comerciale, prea politice, prea profesionale. Ori ca arbitrajul este prea nationalist.
Este usor sa afirmi ca Jocurile Olimpice antice erau diferite, ca atletii greci antici erau curati la minte si trup, ca ei se antrenau si concurau nu din alt motiv decat pasiunea pentru exercitiile fizice, de dragul competitiei si in onoarea zeilor lor.
Dar este acesta
adevarul adevarat?
Ei bine, NU!
In realitate, politica, nationalismul, comertul si atletii erau intr-o stransa legatura pe timpul Jocurilor Olimpice antice.
Noi poate ca nu ne dam seama, dar astazi jocurile moderne recreaza, cu o acuratete surprinzatoare, climatul si circumstantele in care se desfasurau Jocurile Olimpice antice.
Cand au debutat Jocurile Olimpice antice?
Jocurile Olimpice antice erau la inceput o parte a unui festival religios in onoarea lui Zeus tatal tuturor zeilor si zeitelor grecesti. Festivalul si jocurile se tineau la Olympia, sanctuar rural din partea de vest a Peloponezului.
Gadzooks! Este Zeus!
Spatele ('capul') unei tetradrahme din argint, emisa de Philip al II-lea al Macedoniei, cca. 350 i.d.Hr., pentru a comemora victoria intr-o cursa de cai la Olympia.
Model al Sanctuarului lui Zeus de la Olympia, unde primele jocuri tinute erau parte a festivalului religios in cinstea lui Zeus. Templul lui Zeus era chiar in centru.
Grecii veneau la Sanctuarul lui Zeus de la Olympia impartasind aceleasi credinte religioase si vorbind aceeasi limba. Atletii erau toti cetateni barbati ai oraselor-state din toate colturile lumii grecesti, incepand cu indepartata Iberia (Spania) din vest si pana la Marea Neagra (Turcia) in est.
Sanctuarul a fost numit in antichitate dupa muntele Olympos, cel mai inalt munte din Grecia continentala. In mitologia greaca, muntele Olympos era casa celor mai mari zei si zeite grecesti.
Incepand cu anul 776 i.d.Hr., Jocurile Olimpice s-au tinut in Olympia la fiecare 4 ani vreme de aproape 12 secole.
Probe atletice aditionale au fost adaugate treptat pana cand, din sec. 5 d.Hr. festivalul religios se desfasura timp de 5 zile. Probele atletice includeau:
3 curse de alergare
stadion , diaulos si dolichos
deasemenea
pentatlonul
(5 intreceri: aruncarea discului, aruncarea sulitei, saritura in lungime, luptele si cursele)
pugme (box)
pale (lupte)
pankration
si
hoplitodromos
Probe suplimentare, ecvestre si pentru oameni, au fost adaugate de-a lungul istoriei Jocurilor Olimpice. Probele ecvestre se tineau pe hipodrom si erau o importanta parte a Jocurilor Olimpice antice. Din sec. 5 i.d.Hr. au fost incluse curse cu un cal si cu 4 cai. Jocurile Olimpice antice au inceput in anul 776 i.d.Hr., cand Koroibos, un bucatar dintr-o localitate vecina cu orasul Elis, a invins in turul de stadion, o alergare pe lungimea de 600 picioare.
Conform cu izvoarele literare ale vremii, aceasta a fost singura proba atletica a jocurilor la primele 13 Jocuri Olimpice, pana in anul 724 i.d.Hr.
Contrar evidentei, atat literare cat si arheologice, este posibil ca jocurile sa existe la Olympia mult mai devreme decat aceasta data, probabil de prin secolele 10 sau 9 i.d.Hr.
O serie de vase de bronz (tripod) au fost gasite la Olympia, din care unele pot fi datate in sec. 9 d.Hr. si aceasta sugereaza ca ele puteau fi in realitate premii pentru unele probe mai noi tinute la Olympia.
Maratonul nu a fost proba la Jocurile Olimpice antice. Cursa de maraton este o proba moderna si a fost introdusa pentru prima data la Jocurile Olimpice Moderne din 1896 de la Atena, o cursa de la Marathon, din nord-estul Atenei la Stadionul Olimpic, pe o distanta de 40 kilometri. Cursa comemoreaza alergarea lui Pheidippides, un curier antic, care a dus vestea debarcarii persilor la Marathon in anul 490 i.d.Hr. la Sparta (o distanta of 149 mile) cu cererea de a trimite ajutor pentru batalie. Conform relatarilor istoricului grec antic Herodot, Pheidippides a dus vestea Spartanilor a doua zi.
Distanta maratonului modern a fost standardizata la 26 mile si 385 yarzi sau 42,195 kilometri in 1908, cand Jocurile Olimpice s-au desfasurat la Londra. Distanta a fost masura exacta intre castelul Windsor si linia oficiala de start/finis a cursei din stadionul White City.
Nuditate la Jocuri? Sunt doua legende care se refera la aceasta intrebare. Una dintre ele spune ca a fost un alergator din Megara, Orsippos sau Orrhippos care, in 720 i.d.Hr., a fost primul care a alergat gol pe stadion, atunci cand si-a pierdut sortul in timpul cursei. Dupa cealalta legenda, se spune ca spartanii au introdus nuditatea la Jocurile Olimpice in secolul 8 i.d.Hr., dupa traditia lor. Nu se stie sigur daca primul castigator al olimpiadei a alergat gol sau nu. Dar, din sec. 8 i.d.Hr. nuditatea era deja prezenta la intrecerile masculine.
Asta o stiati?
Prima Olimpiada moderna de iarna s-a desfasurat in anul 1924 la Chamonix, Franta. In antichitate nu a fost festival olimpic de iarna. Cum s-a ajuns de la Jocurile Olimpice antice la cele moderne
Desi jocurile antice s-au desfasurat la Olympia, in Grecia, din anul 776 i.d.Hr. pana in anul 393 d.Hr., a fost nevoie de 1503 ani pentru a fi reluate. Primele Jocuri Olimpice moderne s-au tinut la Atena, Grecia, in 1896. Omul responsabil pentru renasterea lor a fost un francez, baronul Pierre de Coubertin, care si-a prezentat ideea in 1894. Dupa parerea sa, trebuia ca jocurile moderne sa se reia initial in 1900 in orasul sau natal Paris, dar delegatii din 34 de tari unde el si-a sustinut ideea l-au convins sa organizeze jocurile incepand cu anul 1896, iar prima gazda sa fie Atena.
Stiati ca?
Steagul olimpic modern cu 5 cercuri inlantuite, fiecare dintr-o culoare primara utilizata in steagurile tarilor participante la jocuri, a fost introdus in 1908. Nu exista o baza pentru simbolul modern.
Flacara olimpica. Ideea tortei olimpice si a flacarii olimpice a fost inaugurata la Jocurile Olimpice din 1932, de la Los Angeles. Constructia Colosseumului de la Los Angeles includea o facilitate pentru o mare flacara. Nu se cunoaste nici-o relatare despre transmiterea tortei la Jocurile Olimpice antice. Totusi, se stie ca se practica transmiterea de torte la alte festivaluri atletice antice grecesti, inclusiv la acela tinut la Atena. Transmiterea tortei la Jocurile Olimpice moderne s-a introdus pentru prima data in anul 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin.
Juramantul olimpic a fost introdus in 1920.
Desfasurarea Jocurilor Olimpice moderne
In 1911 s-a aprobat pentru prima data sa se desfasoare Jocuri Olimpice de iarna separate, incepand cu anul 1916, dar, din cauza primului razboi mondial, aceasta nu s-a putut face pana in anul 1924, cand ele s-au desfasurat la Chamonix. Incepand cu Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an par sa fie olimpic (cu Jocuri Olimpice de vara si de iarna alternativ), ele desfasurandu-se la fiecare 4 ani. Toate acestea din cauza programului retelelor TV si a audientei.
De vara
De iarna
Athens
Paris
St. Louis
London
Stockholm
Antwerp
Paris
Chamonix
Amsterdam
St. Moritz
Los Angeles
Lake Placid
Berlin
Garmisch-Partenkirchen
London
St. Moritz
Helsinki
Oslo
Melbourne
Cortina d'Ampezzo
Rome
Squaw Valley
Tokyo
Innsbruck
Mexico City
Grenoble
Munich
Sapporo
Montreal
Innsbruck
Moscow
Lake Placid
Los Angeles
Sarajevo
Seoul
Calgary
Barcelona
Albertville
Atlanta
Lillehammer
Sydney
Nagano
Athens
Salt Lake City
Atletii antici: Amatori sau Profesionisti?
Una dintre problemele discutate despre Jocurile Olimpice moderne este cea a amatorismului sau profesionalismului atletilor.
Aceasta nu a fost o preocupare pentru grecii antici pana cand atletii au inceput sa primeasca in mod regulat premii substantiale in bani. In realitate, cuvantul athlete in greaca veche insemna 'cineva care concureaza pentru un premiu' si provenea din alte doua cuvinte grecesti, athlos insemnand 'intrecere' si athlon insemnand 'premiu'.
O prima privire fugara despre organizarea jocurilor atletice la greci ne este data in cartea a 23-a a Iliadei Homer, unde Achille organizeaza jocuri funerare pentru prietenul sau Patrokle, care a fost ucis in razboiul troian. La fiecare din cele 8 probe desfasurate pe campia Troiei, au fost oferite premii materiale fiecaruia dintre competitori, incluzand vase din bronz (tripod), metale pretioase, boi si femei.
Curse de trasuri la jocurile funerare in cinstea lui Patrokle: prima noastra ilustrare despre cursele atletice la greci, unde castigatorii erau premiati cu vase de bronz.
[Detaliu de pe un vas, anul 570 d.Hr.]
* premiile atletilor *
vase de bronz
scuturi
mantii de lana
ulei de masline
Totodata, la cele mai prestigioase festivaluri atletice (festivaluri pan-helenice), singurele premii date erau crengi cu frunze:
de maslin la Olympia,
de lauri la Delphi,
de pin la Isthmia, si
pde patrunjel la Nemea.
Conform lui Phlegon, un istoric roman din sec. al 2-lea d.Hr., o
creanga de maslin a devenit premiu pentru castigatorii de la Olympia incepand cu anul 752 d.Hr., la sfatul Oracolului din Delphi. Bunuri materiale erau date ca premii la cele mai multe dintre festivalurile atletice in toata lumea greaca. Pe timpul sec. 8 si 7 i.d.Hr. o multime de probe atletice se desfasurau ca parte a unor festivaluri religioase in cinstea unor eroi, zei sau chiar batalii victorioase.
Atletii care castigau la oricare din jocurile pan-helenice putea fi siguri de o mare bogatie atunci cand se reintorceau acasa.
Conform relatarilor unui istoric roman, Plutarh, un invingator la Olimpiada care era cetatean al Atenei se putea astepta sa primeasca in anul 600 d.Hr. un premiu in bani, toti odata, de 500 drahme, o adevarata comoara. Un invingator Isthmian putea primi 100 drahme.
Dintr-o inscriptie ateniana din sec. al 5-lea d.Hr., cunoastem ca un invingator olimpic atenian a primit mancare gratuita in piata orasului pentru tot restul vietii sale, un fel de pensiune zilnica.
Mai tarziu, in epoca helenistica si romana, pensiunile atletilor au devenit mai formale si puteau fi cumparate sau vandute.
Aceasta sugereaza ca atletii din Grecia antica nu erau nici amatori, dar nici profesionisti in intelesul de mai tarziu, deci nu se facea distinctie intre cele doua categorii, toti erau pur si simplu atleti.
Conceptul de 'atlet amator' dezvoltat in sec. al 19-lea d.Hr. a fost strain grecilor antici pana cand castigarea unor premii prestigioase a devenit o determinare in a deveni atlet.
Erau Jocurile Olimpice antice doar pentru barbati?
Pe timpul intrecerilor atletice desfasurate in vechea Olympia, concomitent si separat se tinea un festival in onoarea Herei (sotia lui Zeus). Acest festival includea curse de alergare pentru fete nemaritate. Desi nu se cunoaste cat de vechi era acest festival, este posibil ca el sa fie aproape la fel de vechi ca si festivalul pentru baieti si barbati.
Se stie cate ceva despre acest festival de la Pausanias, un calator grec din sec. al 2-lea d.Hr. El mentioneaza in descrierea sa templul Herei din Sanctuarul lui Zeus, si spune ca jocurile erau organizate si supervizate de un comitet din 16 femei din orasul Elis. Festivalul se tinea aici la fiecare 4 ani, cand in templu era prezentata Herei o noua mantie exterioara desfacuta.
Pe timpul festivalului Herei, fetele nemaritate concurau in 3 grupe de varsta la curse de alergare pe o singura distanta (aproximativ 5-6 lungimi de statdion pentru barbati si tinute pe acelasi piste folosite pentru intrecere de baieti si barbati). Fetele victorioase la aceste curse de alergare puteau avea imagini dedicate (probabil pictate) in altis (padurice) pentru a comemora victoriile lor si puteau participa la sacrificiul vacilor in onoarea Herei.
Planul Sanctuarului lui Zeus la Olympia in sec. al 5-lea i.d.Hr.
Se pot vedea Templul Herei, Altarul Herei si stadionul
Statueta din bronz al unei fete alergatoare, probabil din Sparta, anul cca. 500 d.Hr
Primul maraton feminin s-a desfasurat la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles
Softballul si-a facut debutul olimpic la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta. Este o proba numai pentru femei.
Echipa de hochei feminina a SUA a facut istorie la Jocurile Olimpice de iarna din 1998 de la Nagano, castigand prima medalie de aur la debutul olimpic al hocheiului feminin.
Introduse in anul 2000 la Sydney:
polo feminin;
saritura cu prajina pentru femei;
sarituri de la trambulina pentru femei;
inot sincron pentru femei;
aruncarea ciocanului pentru femei. Pausanias ne face o descriere a unei fete participante la jocurile Herei din sec. 2 d.Hr. Fata purta parul legat, lasat liber pe spate si era imbracata cu o tunica lunga pana la genunchi si care acoperea numai umarul stang. Costumul descris de Pausanias era un costum traditional la Olympia si in Grecia de secole.
Fetele nemaritate aveau anumite avantaje la Olympia. Ele nu numai ca aveau propriile lor intreceri atletice la festivalul Herei, dar aveau voie sa se uite la intrecerile baietilor si barbatilor de la festivalul lui Zeus. Femeile (maritate sau nu) nu puteau sa participe la intrecerile atletice de la festivalul Herei si erau pedepsite cu moartea daca se duceau la Sanctuarul lui Zeus pe timpul competitiei atletice masculine. Nu se cunoaste daca femeile erau lasate de barbati macar sa priveasca intrecerile fetelor!
Stiati ca?
Probele pentru femei au fost adaugate pentru prima data la Jocurile Olimpice moderne in anul 1900 la Paris.
Probele de calarie sunt singurele sporturi olimpice unde barbatii si femeile concureaza ca egali.
Importanta politica a Jocurilor Olimpice
Pentru cetatenii greci risipiti prin orasele-state celebrarea Jocurilor Olimpice in antichitate era o ocazie de a se reuni. La jocuri ei discutau probleme politice importante, celebrau victorii militare comune si chiar erau incheiate aliante politice si militare.
Dar jocurile nu erau numai un prilej de a discuta evenimentele politice; ele erau, deasemenea, cauza unor conflicte politice.
Controlul asupra Sanctuarului si a jocurilor aducea prestigiu, avantaje economice si, cel mai important, influenta politica. Mai dinainte de sec. 7 d.Hr. se cunoaste despre disputa asupra controlului Sanctuarului lui Zeus din Olympia intre orasul Elis (30 mile la nord) si micul oras vecin Pisa.
In anul 665 d.Hr., conform aceluias Pausanias, puternicul tiran a lui Argos (numit Pheidon) a fost angajat de orasul Pisa sa captureze Sanctuarul lui Zeus de la orasul-stat Elis. Pheidon, cu armata sa bine antrenata de hopliti (soldati cu armura), a marsaluit de-a latul Peloponezului, a capturat Sanctuarul pentru orasul Pisa, si personal a prezidat peste conducerea jocurilor. Dar controlul orasului Pisa asupra Sanctuarului a fost scurt: anul urmator Elis a recastigat controlul.
Armistitiul olimpic a fost instituit de orasul-stat Elis pentru a se proteja impotriva incursiuinilor militare care puteau intrerupe jocurile. La fiecare 4 ani , soli speciali din Elis erau trimisi in toate colturile lumii grecesti pentru a anunta apropierea festivalului de la Olympia si a jocurilor. Impreuna cu aceste stiri, ei anuntau si armistitiul olimpic, care proteja atletii, vizitatorii, spectatorii si trimisii oficiali care veneau la festival si erau implicati in conflicte locale.
Orice violare a armistitiului Olimpic era pedepsibila cu o amenda substantiala in numele zeului olimpian Zeus. In sec. 5 istoricul Tucidide ne da detalii despre o astfel de circumstanta:
In 420 d.Hr. spartanii au inceput manevre militare pe teritoriul orasului Elis pe timpul armistitiului, folosind 1.000 hopliti. Ca rezultat si conform legii, spartanii au fost amendati cu 200 drahme pentru fiecare hoplit, un total de 200.000 drahme. Spartanii au refuzat sa plateasca amenda, invocand ca manevrele lor au fost pregatite si incepute inainte ca armistitiul olimpic sa fie anuntat oficial. Ca rezultat, participantii din Sparta nu au fost primiti la Jocurile Olimpice din acel an.
Probabil ca cel mai notabil incident militar petrecut pe timpul Jocurilor Olimpice antice a fost cel din anul 364 d.Hr. In acel an, Elis avea pierdut controlul asupra Sanctuarului lui Zeus in favoarea orasului vecin, Pisa, care a organizat el festivalul si Jocurile Olimpice. Elis a ales exact acea perioada pentru a ataca Sanctuarul lui Zeus. Xenofon, un istoric contemporan din sec. al 4-lea d.Hr., ne relateaza primele impresii despre situatie:
Cursa de cai era terminata, ca si probele de la pentatlon care se tineau in dromos. Finalistii de la pentatlon calificati pentru lupte concurau in spatiul dintre dromos si altar Atacatorii eleani urmareau aliatii inamici Fortele aliate s-au luptat sub boltile porticos-ului pana cand eleanii au fost impinsi pe teren plat. --Hellenica
A urmat o lunga zi de lupta in care au fost implicati mii de soldati.
Desi Elis ar fi putut eventual recastiga controlul asupra Sancturarului, Jocurile Olimpice din anul 364 i.d.Hr. si-au pierdut legitimitatea pana cand eleanii au parasit Sanctuarul si l-au predat in mainile pisanilor pe timpul festivalului.
Mai tarziu, tiranii politici ai sec. 7 si 6 d.Hr. au incercat sa capete influenta prin metode mai pacifiste. Ei participau la intrecerile atletice si ecvestre de la Jocurile Olimpice dedicate lui Zeus aducandu-i ofrande excesive in zilele cu jocuri.
Cat de politice erau Jocurile Olimpice antice? Decideti singuri!
Sunt astazi mai comerciale Jocurile Olimpice? Depinde
In zilele de astazi nu toti cunosc legaturile intre comert si sport - unii chiar vor sa fie o linie intre cele doua si se grabesc sa arunce cu smoala in comert. Dar .
Competitia olimpica, uniformele atletilor si echipamentul utilizat poarta discret, dar vizibil, emblemele producatorilor sau sponsorilor.
Dupa jocuri vedem imagini ale olimpicilor pe spatele unor produse sau pe cutiile cu cereale.
Mai tarziu, unele celebritati olimpice ne propun ei insisi produse sau marci proprii, purtand numele lor, in diferite emisiuni TV.
Chiar si fara ProSport sau Gazeta Sporturilor grecii antici onorau sau chiar 'marcau' eroicii lor atleti. Mai inainte de sec. al 5-lea si al 4-lea i.d.Hr. victoriile cucerite de atleti erau puternic sarbatorite. Poetii erau deseori pusi sa celebreze aceste victorii in ode, iar sculptorii erau angajati sa redea infatisarea atletului victorios. In plus, se emiteau monede prin care se comemorau victorii ecvestre.
Poemele pentru atleti
'bijuterii false'?
Pindar, un poet grec faimos din sec. 5 d.Hr., a scris o oda pentru a celebra victoria lui Hiero intr-o cursa de cai de la Olympia din 476 d.Hr. Ea incepea asa:
Precum apa de o bunatate imensa si aurul stralucind in noapte deasupra comorilor, toate preamaresc orgoliul barbatului. Si daca tu, sufletul meu, auzi de celebrarea marilor jocuri de la Olympia, priveste nu mai departe de alta stea care straluceste in desert mai tare decat soarele, iar cantecul este incununarea gloriei aduse de mintea poetilor celui care, in numele lui Zeus, a stralucit sub numele de Hiero.
Olympian 1
Ode ca aceasta erau comandate in mod frecvent de un atlet, familia atletului sau de un conducator politic bogat pentru a comemora o victorie atletica sau hipica. In cazul lui Hiero, atletul si conducatorul politic erau una si aceeasi persoana! Monede pentru a comemora victoriile
sau primele medalii olimpice?
Nike inaripata incoroneaza un calatet victorios pe aceasta tetradrahma de argint din Syracuza, sec. 5 i.d.Hr.
Nike inaripata zboara cu coroana peste o trasura victorioasa, al carei echipaj era dotat cu scuturi, armuri si coifuri. Dekadrahma din argint din Syracuza, mai devreme de sec. 4 i.d.Hr.
Sculpturile atletilor prezente in scop comerciale?
Sculptorii erau pusi sa faca statui ale atletilor victoriosi pentru a fi ridicate in Sanctuar sau in orasul natal al atletului. Conform lui Pliniu, cele mai multe statui au fost ridicate in Sanctuarul lui Zeus din Olympia, ca imagini idealistice ale atletilor. Dupa cate se stie, pentru a avea o reprezentare realistica in Sanctuar un atlet trebuia sa castige la 3 olimpiade.
Pausanias a descris un mare numar din statuile ridicate in Sancuarul lui Zeus. Din inscriptiile de pe piatra de baza a unei statui si de la un ghid local, Pausanias ne da informatii detaliate, aproape chiar prea detaliate:
'Dikon, fiul lui Kallibrotos, a invins in 5 probe de alergare la Delphi, 3 la Isthmia, 4 la Nemea si una la Olympia in cursa pentru barbati. De cate ori a castigat o cursa i s-a ridicat o statuie in Olympia. Cand baiatul s-a proclamat ca este din Caulonia, nu a negat. Dar mai tarziu el s-a autoproclamat ca fiind din Syracusa.'
Trisori si mita? La olimpici? Incredibil!
Dar adevarat. Sunt unele statui ridicate in altis (padurice) pentru a comemora atleti care au fost prinsi ca au trisat sau mituit la Jocurile Olimpice. Aceste monumente au fost ridicate pe aleea ducand dinspre centrul altisului catre arcadele care conduceau spre stadion, nu in mod intamplator, caci pe acea cale atletii trebuiau sa treaca pentru a intra la locul competitiei atletice.
altis: dumbrava
athlete: cineva care concura pentru un premiu
athlon: premiu
athlos: intrecere
dekadrachm: zece drachme
diaulos: o cursa de alergare egala cu doua lungimi de stadion
dolichos: o distanta de alergare variind de la caz la caz, in general 12 la 24 lungimi de stadion (cca. 1,5 la 3 mile)
drachma: moneda uzuala a grecilor
dromos: locul de alergare sau traseul de alergare
gymnasion: loc pentru oameni dezbracati
halteres: ridicarea greutatilor
hellanodikai: arbitri greci
himantes: manusi de box
hippodromos: treseul curselor pentru cai
hoplite: soldat cu armura
hoplitodromos: cursa cu soldati in armura
keles: cursa de cai
Nike: zeita victoriei
palaistra: locul de desfasurare a luptelor
pale: lupte
pankration: o proba sportiva care combina luptele si boxul
pantheon: locul tuturor zeilor
pentathlon: cinci probe (aruncarea discului si a sulitei, saritura in lungime, lupte si alergare)
periodonikes: turul de stadion al invingatorului
pugme: box
stadion: o distanta liniara egala cu 600 picioare; o cursa de alergare de 600 de picioare; locul de desfasurare al intrecerilor atletice
tethrippon: cursa de trasuri trase de patru cai
