Ieremia Valahul



Fericitul Ieremia Valahul


Clasa XII F



Ieremia Valahul este primul roman beatificat de biserica catolica.

In 1556 se naste Ion, fiul lui Stoica Costiste si al Margaretei Barbat, in Moldova, intr-o localitate care apare in biografiile sale ca "Tzatzo" sau "Zazo". Parintii lui Ion erau tarani simpli, nu bogati, dar aveau o bucata de pamant. Ei erau foarte credinciosi, in special mama, Margareta. Ea isi invatase copiii de mici sa fie credinciosi, generosi, sa nu fie egoisti. Le povestea intamplari din Biblie si le vorbea despre pedepsele lui Dumnezeu, in special despre iad. Desi nu era o persoana culta, Margareta avea un mare talent la povestit si imaginile iadului l-au impresionat foarte mult pe Ion.



Intr-o zi Ion i-a spus mamei sale ca vrea sa se faca calugar pentru a nu ajunge in iad. Mama i-a raspuns ca in tara calugarii nu mai sunt cu adevarat credinciosi, ca adevaratii crestini traiesc in Italia, unde se afla si Papa. Baiatul a fost asa de impresionat, incat la numai 18 ani, in 1574, a plecat din satul natal cu gandul de a ajunge in Italia. El s-a indreptat spre Alba Iulia, unde a muncit ca salahor la repararea zidurilor cetatii. Pe atunci principele Transilvaniei era Stefan Bathory, care era bolnav. El a fost vindecat de medicul italian Pietro La Iacomo si proclamat rege de catre polonezi. La intoarcerea in Italia, medicul l-a luat ca ajutor pe Ion, care se pricepea la cai.

Astfel, in timpul Pastelui lui 1576,  Ion pleaca de la Alba Iulia si soseste la Bari in vara aceluiasi an, unde ramane 18 luni. In februarie 1578 el pleaca la Napoli unde ajunge in timpul Postului Mare. La 8 mai el imbraca haina de novice capucin in manastirea de la Sessa Aurunca. La 8 mai 1579 el face profesiunea solemna si primeste numele de Ieremia. Este trimis la manastirea Sfantul Efrem cel Vechi, din Napoli, ca bucatar. In 1584 e transferat la Pozzuoli ca bucatar si gradinar. La inceputul lui 1585 e transferat la manastirea Sfantul Efrem cel Nou, din Napoli, in calitate de infirmier, slujba pe care a indeplinit-o in mod eroic timp de 40 de ani.

In tot timpul vietii sale de calugar franciscan el a dat dovada de o mare credinta si un mare devotament in muncile la care era pus de catre superiori. Desi analfabet, el avea darul de a povesti pe inteles invatatura crestina, intrecandu-i chiar pe teologi. Era iubit de popor si de ceilalti calugari. El nu si-a uitat niciodata originea romaneasca si mai ales parintii, ca dovada era numit de fratii sai calugari "da Valacchia" (Valahul). Chiar din timpul vietii sale se vorbea despre el ca un sfant, mai ales ca infaptuise prin rugaciune cateva vindecari miraculoase.

In 1625, pe 5 martie, Ieremia moare si la 25 septembrie 1627 Papa Urban al VIII-lea incepe procesul apostolic, de beatificare, dar in 1631 acest proces a fost reorganizat. Procesul a fost reluat in 1672 conform noii proceduri. In acest timp, moastele lui Ieremia au vindecat mai multi oameni suferinzi. La 26 septembrie 1687, Papa Inocentiu al XI-lea aproba discutarea caracterului eroic al virtutilor sale. Din motive ramase necunoscute, cand beatificarea parea sigura, procesul a stagnat.

In 1905 Gheorghe Sion descopera o biografie a Fericitului, care ajunge in 1914 in mainile lui Nicolae Iorga. Romanii au cerut reinceperea procesului, dar Sfantul Scaun a refuzat, pentru ca nu se mai cunostea locul unde se afla mormantul fratelui Ieremia.

Profesorul ortodox Grigore Manoilescu, publicist cunoscut si om de cultura, alcatuieste portretul sau in seria "Romani daruiti altor neamuri". El s-a consacrat reluarii procesului canonic de beatificare. La 16 iunie 1947 el ii redescopera mormantul.

Astfel la 30 octombrie, in Anul Sfant 1983, Papa Ioan Paul al II-lea il ridica pe fratele Ieremia Valahul la cinstea altarelor, declarandu-l "fericit", in cadrul unei ceremonii solemne. Sfantul Parinte a spus in limba romana:

"In istoria voastra bimilenara, atat de bogata, cu atatea valori de credinta, Ieremia Valahul este primul roman care este ridicat oficial la gloria altarelor."

Grigore Manoilescu aprecia:

"Bogat neam de oameni suntem noi de am putut sa dam in acelasi veac, in aceeasi vreme , un sfant ca Ieremia Valahul si un razboinic ca Mihai Viteazul."




Bibliografie:


"Viata Fericitului Ieremia Valahul"

Arhiepiscopia Romano-Catolica Bucuresti, 1988


"San Gieremia Vallacco"

Grigore Manoilescu