Religia la romani
Religia romanilor din primele secole ale istoriei lor se prezenta sub forma primitiva a animismului.Forte misterioase , obscure divinitati sau spirite , malefice sau binefacatoare , erau banuite ca impregneaza intreaga natura , ca rezida in fiecare vietuitoare si in fiecare obiect - stanca , rau , padure , izvor , arbore - prezidand fiecare moment si orice act din viata omului si a Universului.Romanii primelor timpuri credeau ca totul e dominat de puteri divine - si vatra , si usa casei , si pragul , si balamalele portii.
Fiecare om isi avea semidivinitatea , spiritul sau protector.Fiecare act al vietii lui statea , inca de la nastere , sub puterea unei vointe divine individuale.De asemenea , fiecare moment din activitatea sa practica: aratul , semanatul , secerisul , imblatitul , ficare isi avea semidivinitatea sa protectoare.Fiecare om isi avea si isi cinstea "geniul" sau - cum era numit spiritul originar , forta divina care tutea fiecare persoana.Acestei infinitati de forte misterioase , amorfe , omniprezente (numina) le adresau romanii numeroasele lor acte de cult.
Din numarul nesfarsit al acestor numina s-au cristalizat apoi conceptele unor adevarati zei - Saturn , Vesta , Ianus , Marte , Neptun , Iupiter - forte active ale naturii , prezidand feluritele activitati , in primul rand agrare.
Iupiter era invocat in ipostaza de zeu al luminii , al tunetului , al fulgerului , al ploii; mai tarziu , al victoriei si al confederatiei popoarelor italice.Iunona , sotia sa , era protectoarea casatoriei si a nasterilor.Zeul preferat al romanilor esra insa Marte , devenit - in epoca istorica - zeul razboiului.Quirinus , zeul razboiului si unul din principalii trei zei in epoca monarhica , in epoca republicii a trecut pe planul al doilea.Ianus si Vesta au devenit zei din numina , cum erau la origine.Ianus , spiritul protector al portilor casei , care priveste spre trecut si spre viitor (de unde si reprezentarea lui cu doua fete : Ianus bifrons) , a devenit divinitatea oficiala a oricarui inceput de an - de unde si denumirea lunii ianuarie - si invocat primul in formulele de rugaciuni.Vesta , vechea divinitate a focului dimestic , a devenit zeita focului sacru , protectoarea simbolica - prin focul sacru tinut mereu aprins - a Romei; colegiul preoteselor ei , vestalele , aveau in grija lor intretinerea acestui foc.Mai tarziu au capatat importanta zeita mestesugarilor Minerva (asimilata cu zeita intelepciunii a grecilor , Athena); sau zeita gradinilor , Venus - intrucatva echivalenta Afroditei grecilor.
Dar si acesti zei au ramas pentru romani niste reprezentari amorfe : cu lipsa de imaginatie care ii caracteriza , romanii nu i-au conceput in forme umane , si n-au inventat in jurul lor o mitologie - fermecatorul apanaj al fanteziei grecesti : "Acesti zei ramaneau vagi : fara personalitate , fara chip , fara legenda , aproape si fara nume , adeseori fara sex , nedeosebindu-se decat prin functiile lor si denumiti fiind , in cea mai mare parte , printr-un simplu adjectiv care indica rolul lor" (Albert Grenier).
Lipsit de sensibilitate metafizica , spirit prin excelenta pozitiv si practic , romanul nu era preocupat sa cugete asupra natura zeilor , asupra originii lumii , asupra mortii , a lumii de dincolo , sau a destinului dupa moartea sufletului.Ca urmare , zeii nu trezeau in sufletele romanilor nici sentimente nici emotii.Practicile lor cultice urmareau sa castige bunavointa divinitatilor si a spiritelor - sau sa le tina departe pe cele malefice.Romanii considerau ca zeii nu cereau sa fie iubiti - ci numai sa li se dea , prin actele de cult , ceea ce li se cuvenea.Religia romana - careia ii era straina si devotiunea si entuziasmul mistic - se caracteriza printr-o organizare pur rationala , rece , indeplinita ca o datorie civica , a cultului.Religia avea mai degraba caracterul unui contract care reglementa precis raporturile dintre om si divinitate.Sa traiasca in pace si in relatii bune cu zeii - aceasta era tot ce urmareau romanii.O religie grava , solemna , sever organizata - dar formala , fara poezie , fara zboruri metafizice si fara elanuri mistice : o religie pur utilitara.
Centrul vietii religioase era situat chiar in casa fiecarui roman.Capul familiei era cel care oficia cultul domestic:pe un mic altar langa vatra el aducea zeilor casei ofrande - flori , fructe , oua , vin - si foarte rar miei sau iezi.Zeii casei erau : Vesta , zeita focului caminului; Ianus , pazitorul usii si pragului casei; cei doi Penati , care protejau bucatele si proviziile din casa; si cei doi Lari , aparatorii Intregii familii si a proprietatii familiei.
