SPECTATOR
"Legitimatia de maghiar" la viza
istoricilor
Prof. FLORIN CONSTANTINIU
"De unsprezece ani, clasa noastra politica, cea mai
stupida din intreaga noastra istorie, a aruncat poporul
roman intr-o asemenea stare de disperare, incat, pentru a
iesi din mizerie, romanul e gata, pentru <<un blid de
linte>>, sa uite ca e roman si sa se declare maghiar,
pentru a beneficia de anumite facilitati"
"O sursa de tensiune in relatiile romano-maghiare"
- Asa cum se intampla intotdeauna, lumea politica romaneasca aluneca repede peste problemele de
interes national. Ca, de pilda, hotararea guvernului de la Budapesta de a vota o lege care sa-i protejeze pe
ungurii
din tarile fostului "rasarit comunist", in frunte cu
demers?
- Cred ca, in numarul din saptamana 21-28 mai a.c., d-l Toma Roman a evaluat corect, in articolul
domniei sale, Legitimatia de maghiar, nocivitatea initiativei autoritatilor de la Budapesta de a acorda - pe
temeiul unui document special - un sir de inlesniri de ordin economic si cultural, maghiarilor care traiesc in
afara frontierelor Ungariei. Asa cum a aratat d-l Toma Roman, preocuparea fiecarui stat pentru soarta
celor care apartin etniei tarii-mame este perfect legitima si ea nu poate fi, prin urmare, contestata.
"Statutul maghiarilor de pretutindeni", astfel cum este conceput la Budapesta, depaseste insa cu mult
aceasta preocupare. As spune, ca sa vorbesc in termeni dialectici, ca ne aflam in fata unei situatii cand
acumularea cantitativa se transforma intr-o noua calitate. Altfel spus, din prea multa grija pentru maghiarii
din afara frontierelor ungare, se ajunge la un amestec in afacerile interne ale tarii pe teritoriul careia ei
vietuiesc. Cred ca nici un stat care-si respecta propria suveranitate nu poate ingadui astfel de imixtiuni. Sa
fiu limpede inteles: am salutat public - in presa, la televiziune si in diverse reuniuni - reconcilierea
romano-ungara, intruchipata in tratatul bilateral semnat in 1996; sunt partizanul celor mai bune relatii
dintre noi si vecinii unguri, pentru care am o imensa stima (admir curajul lor de a fi fost singurul popor din
Europa care a cutezat, in 1956, sa infrunte cu arma in mana, dupa cel de-al doilea razboi mondial, colosul
sovietic), dar tocmai de aceea cred ca "legitimatia de maghiar" va perturba relatiile dintre tarile noastre.
- In istoria Romaniei au mai existat asemenea tentative ale vecinului de la Apus?
- N-as vrea sa evoc aici contenciosul relatiilor romano-ungare. Vrem sa traim in buna pace, nu are
rost sa evocam, la tot pasul, tensiunile si conflictele dintre noi si maghiari. Doresc totusi sa amintesc un
singur episod cu valoare exemplara. In 1919, cand lui Ion I.C. Bratianu, primul-ministru de atunci al
Romaniei, i s-a cerut sa semneze Tratatul cu Austria si Tratatul minoritatilor, el a refuzat categoric sa o
faca; el a spus ca nu poate accepta in statul roman doua categorii de cetateni: "unii increzatori in
solicitudinea statului, iar ceilalti (era vorba de minoritari - n.n.) indemnati a-i fi potrivnici si a cauta
protectia in afara de granita" (imi permit sa semnalez ca acest citat este luat din cartea lui Gheorghe I.
Bratianu, "Actiunea politica si militara a Romaniei in 1919", reeditata, zilele acestea, de Editura "Corint"
si in paginile careia poate fi urmarita atitudinea demna a lui Ion I.C. Bratianu, care a spus: "Convingerea
mea este ca noi in nici un fel nu putem primi asemenea conditii. Am mostenit o tara independenta si, chiar
pentru a-i intinde granitele, nu-i putem jertfi neatarnarea").
- O alta initiativa maghiara, de data aceasta interna, a trecut aproape neobservata (cu exceptia
cotidianului "Adevarul", care a anuntat-o pe pagina intai): crearea "Regiunii pamanturilor secuiesti" din
judetele Covasna si Harghita. Sa ne asteptam la renasterea fostei Regiuni Autonome Maghiare de pe
timpul lui Dej?
- Atata timp cat cetatenii romani de etnie maghiara sunt loiali statului roman, actiunile lor vizand
pastrarea identitatii etnice si culturale, precum si asigurarea unor conditii materiale mai bune nu trebuie sa
trezeasca reactii ostile din partea majoritatii romanesti. Deocamdata, in ce ma priveste, nu sunt in posesia
datelor care sa-mi permita evaluarea initiativelor de creare a unei zone economice a maghiarilor din
judetele Covasna si Harghita. Sunt insa de parere ca, daca o astfel de initiativa atenteaza la caracterul
unitar al statului national roman, ea nu trebuie acceptata de autoritatile de la Bucuresti.
- Presupunand ca legea propusa de Budapesta va fi votata si ungurii din Ardeal vor beneficia de
celebra "legitimatie", cum se va resimti aceasta intamplare in randul populatiei romanesti? Exista riscul ca
ea sa devina o "minoritate" (cu inlesniri economice si de circulatie internationala reduse)?
- Cred ca pe noi nu ne intereseaza daca legea va fi votata la Budapesta. Parlamentul de la
Budapesta este stapan deplin pe deciziile sale; el poate vota orice lege pe care o considera utila interesului
national. Important este daca autoritatile romane vor accepta ca aceasta lege sa se aplice si pe teritoriul
tarii noastre. Sunt ferm convins ca "legitimatia de maghiar" va fi o sursa de tensiune in relatiile
romano-ungare. Mai intai, s-ar crea cele doua categorii de cetateni, de care vorbea Ion I.C. Bratianu in
1919; in al doilea rand, multi romani, din cauza conditiilor vitrege in care traiesc, ar alerga sa obtina
"legitimatia de maghiar"! In acest din urma caz, criticile noastre trebuie sa se indrepte nu spre autoritatile
de la Budapesta, ci spre cele de la Bucuresti. De unsprezece ani, clasa noastra politica - si ca istoric pot sa
o spun: cea mai stupida din intreaga noastra istorie - a aruncat poporul roman intr-o asemenea stare de
disperare, incat, pentru a iesi din mizerie, romanul e gata, pentru "un blid de linte" (ca sa iau exemplul lui
Esau din Vechiul Testament) sa uite ca e roman si sa se declare maghiar, pentru a beneficia de anumite
facilitati.
"Nu legea de la Budapesta poate duce la federalizarea Transilvaniei, ci propria noastra indolenta,
absenta sentimentului patriotic"
- Problema federalizarii Ardealului, pentru care se militeaza activ in diferite cercuri de influenta din
Occident, are sanse sa devina o realitate istorica, prin aprobarea proiectului guvernului ungar?
- Nu cred ca legea discutata acum la Budapesta poate duce la o federalizare a Ardealului, dar cred
ca astazi - cand adversarii de pretutindeni ai statului national vorbesc nu de "Europa patriilor", ci de
"Europa regiunilor" - o astfel de primejdie exista. Mai cred insa ca nu legea de la Budapesta poate duce la
federalizarea Transilvaniei, ci propria noastra indolenta, absenta sentimentului patriotic si civic intr-o mare
zona a opiniei romanesti. Mai mult decat orice amenintare din afara, cred ca amenintarea din interior este
de luat in seama: amenintarea din interiorul constiintelor noastre de romani debusolati, pasivi, sleiti
istoriceste. De nu ne vom tamadui de aceasta stare - de boala, desigur, vom pierde nu numai Transilvnaia,
dar si tara toata.
- In randurile romanilor ardeleni, circula temerea ca Transilvania isi va pierde independenta, fara a
se recurge la o modificare a granitelor de azi. In mare masura, pamanturile au fost cumparate de unguri,
iar intreprinderile unguresti sunt in floare. Daca adaugam si valul de maghiarizare liber voita a unei parti a
populatiei autohtone, dornica sa intre mai repede intr-o Europa interzisa pentru romani, avem o imagine
nu tocmai vesela a viitorului transilvanean. Va rugam sa comentati aceasta problema.
- Asa cum spuneam adineauri, de noi, in primul rand, depinde viitorul Transilvaniei. Noi suntem
majoritari - ce, Dumnezeu! - traim tot timpul cu spaima ca vom pierde acolo unde numarul - ca sa nu mai
vorbim de istorie - este de partea noastra. Poate ca raspunsurile mele la intrebarile dvs. ar putea crea o
falsa imagine in ce ma priveste. Sunt pentru respectarea stricta a drepturilor minoritatilor nationale si
pentru asigurarea conditiilor optime pentru ca ele sa-si conserve identitatea etnica si culturala (in acest
context, vreau sa va spun ca sunt pentru existenta unei universitati cu predare in limba maghiara). In
acelasi timp, cred ca statul roman trebuie sa ceara loialitate acestor minoritati. Mai mult decat atitudinea
unor minoritari, ma ingrijoreaza atitudinea acelor romani care, in diverse ocazii si publicatii, ataca
vehement conceptul de "stat national unitar" inscris in Constitutia Romaniei. Atat timp cat noi, romanii, nu
credem ca statul nostru este "national" si "unitar", nu le putem cere altora - de alta etnie decat noi - sa o
creada! Repet: viitorul Romaniei sta, cu precadere, in mainile romanilor. Exemplul statului ungar, al
maghiarilor insisi este extrem de instructiv pentru noi: daca astazi ne-au depasit cu mult si in atatea
domenii, este pentru ca la ei binele natiunii sta mai presus de orice. Sa invatam, asadar, de la vecinii
nostri!
RUXANDRA CONSTANTINESCU
Un proiect de lege si cateva dubii
Pe masura ce istoria parca se grabeste, lumea devine din ce in ce mai mica.
Nici macar nu trebuie obligatoriu o memorie foarte buna pentru a accepta ca, in
urma cu doar 10-11 ani, ni s-ar fi parut cel putin curioasa ideea ca o lege
adoptata de un stat ar putea deranja un stat vecin.
Proiectul de lege privind maghiarii din tarile vecine, elaborat de guvernul de
la Budapesta in luna martie a.c., a ridicat, aparent brusc, temperatura politica a
acestei primaveri romanesti. Desigur, foarte multi dintre romani deja au inteles ca
exista o doza de teatralitate, in sens propriu, a scenei politice (romanesti, dar nu
numai), intelegere ce ne face sa fim din ce in ce mai prudenti fata de multe
dintre aceste "pocnitori" ce tin, cu zgomot, prima pagina a ziarelor timp de doua
zile, dupa care cad in uitarea comuna.
Si totusi, nu acesta este cazul proiectului de lege maghiar. Avand sprijinul explicit si subinteles al
coalitiei de centru-dreapta la guvernare in Ungaria (cea care a propus, de altfel, acest proiect), fiind respins
de catre Uniunea Democratilor Liberi si conditionat punctual de catre Partidul Socialist Maghiar
(principalul partid de opozitie), proiectul, cu cele 4 capitole si 29 de articole ale sale, a intrat in dezbaterea
Parlamentului maghiar pe 19 aprilie (pentru traducerea romaneasca a acestui proiect de lege, vezi revista
"Provincia" nr. 5, mai 2001). Parlament din care legea are toate sansele de a iesi aprobata.
Intr-o Europa democratica, este dreptul oricarui stat sa dea (aproape) orice legi doreste; este si cazul
Ungariei. In conformitate cu articolul 6, alineatul 3 al Constitutiei Republicii Ungare, statul maghiar se
considera responsabil pentru maghiarii ce traiesc in afara granitelor tarii. Scopul reliefarii apartenentei la
"natiunea maghiara unitara" a tuturor maghiarilor traind in statele vecine Ungariei (tarile despre care
vorbeste proiectul de lege sunt Croatia, Iugoslavia, Austria, Romania, Slovenia, Slovacia si Ucraina), ca si
scopul incurajarii, pe orice cai admise, a pastrarii identitatii nationale a acestora - acolo unde se afla - sunt,
din punctul meu de vedere, legitime. Cu toate acestea, am temeri ca un astfel de proiect de lege ar putea
conduce, in conditiile date, doar la puternice suspiciuni referitoare la intentiile guvernului maghiar. Atat cat
pot intelege textul acestui proiect, principala consecinta pe care o intrevad la o posibila aplicare a ei in
cazul cetatenilor romani de origine maghiara este crearea unei discriminari pozitive in acele provincii in
care etnicii maghiari traiesc alaturi de alte etnii (este cazul romanesc al Transilvaniei). Intentia autoritatilor
maghiare de a oferi un sprijin institutionalizat conationalilor in probleme de educatie, cultura, stiinta,
protectie sociala, asistenta medicala, locuri de munca s.a. este meritorie. Cu toate acestea, acest proiect de
lege mi se pare a fi dincolo de limita superioara a cererilor rezonabile si, mai mult, dincolo de normele
europene acceptate. In acest proiect, conceptia maghiara a nationalitatii - dupa apartenenta de sange (este
modelul german), in plus declarata in virtutea obtinerii unui "certificat" de maghiar - este una foarte putin
moderna. Guvernul maghiar poate banui ca, in perspectiva in care aceasta lege va intra in vigoare la 1
ianuarie 2002, iar aderarea Ungariei la Uniunea Europeana se va petrece cel tarziu in anul 2004, aplicarea
acestei legi va conduce inevitabil la aparitia unei clare diferentieri etnice socio-economice, in favoarea
maghiarilor, in toate provinciile statelor din estul Ungariei in care acestia traiesc alaturi de o populatie
majoritara. Dupa intrarea in Uniunea Europeana, granita Ungariei cu Austria va deveni granita interna a
UE; granitele cu Slovacia si Slovenia vor deveni granite cu o supraveghere mai putin severa, in timp ce
granitele cu Ucraina, Romania, Iugoslavia si Croatia vor fi granite cu o supraveghere speciala. Personal,
vreau sa cred ca Ungaria nu are ambitia de a deveni si ramane granita estica a Uniunii Europene.
Cum spuneam, lumea devine tot mai mica. Dar, oricat de mica ar deveni, inca se mai poate ramane
- este, din pacate, cazul Romaniei - la marginea ei, drumul nostru spre centru-i trecand - macar pur
geografic - prin frumoasa tara a vecinilor nostri maghiari.
Cu atat mai neplacut ar fi daca Budapesta ne-ar deschide o usa plina cu surprize - nici ele tocmai
placute, cum cred ca se afla in acest proiect de lege.
ADRIAN CIOROIANU
