Marele carturar George Baritiu

Viata mi-a aratat ca amintirile obisnuite se exprima mereu prin cuvinte si cele mari prin tacere, dar adevarul seamana cu o flacara ce lumineaza in ceata fara s-o risipeasca, invatindu-ne ca fara intuneric lumina ar fi inutila. Asa se face ca uneori adevarul seamana cu o legenda pe care parintii o transmit copiilor ca pe-o amintire de familie
Gindindu-te la cei 80 de ani pe care i-a implinit Liceul 'George Baritiu' - primul liceu romanesc din Cluj-Napoca, aflam ca intelepciunea nu e, poate, decit o iubire care-si cunoaste atit de bine motivele incit nu se mai teme sa lase nostalgia pe aceeasi balanta cu lumina soarelui
Liceul s-a deschis la 19 octombrie 1919 pe baza unui ordin al Consiliului Dirigent din Sibiu, iar patronul spiritual al atitor gene ratii de absolventi a fost ales marele carturar George Baritiu a carui personalitate era emblematica pentru idealul de afirmare a identitatii noastre nationale. Infiintarea liceului ce purta numele carturarului din Jucu avea ambitia de a forma o scoala de elita a tarii si de a valorifica vigoarea noastra spirituala. Sub acest semn si-a deschis portile pentru primii 278 de elevi, care la 19 octombrie 1919 au aplaudat discursul primului director, profesorul si teologul Alexandru Ciura
Dupa un timp, amintirile ne lovesc ca pietrele aride, iar intrebarile suna prelung si devin propriile lor raspunsuri. Apoi, vorbele pe care n-am apucat sa le rostim scutura tacerea amintindu-ne ca filosofia nu sta in cuvinte, ci in fapte.
Alexandru Ciura a fost unul dintre stralucitii dascali ai Blajului si animator al Astrei, dar si un cronicar al Unirii de la Alba Iulia la care a participat in calitate de delegat oficial
De-a lungul timpului, aici au lucrat profesori de exceptie ca Ion Chinezu si Gheorghe Serban, Ovidiu Hulea si Ion Nicoara, Vasile Candrea si Ioan Buzea, George Mateescu si Ioan Moga, Henry Jaquier, Louis Liotard, Edmond Bernard, Francios Neel sau Lucian Voiculescu, Constantin Lacea si Ioan Gherghel, Francesco Anelli si Carlo Faccio, Bucur Tincu si Victor Iancu, Gheorghe Lazarescu, Constantin Iencica si multi altii
Acestia au facut ca in perioada interbelica liceul sa straluceasca prin spirit academic si competitie sau prin absolventi care au marcat viata culturala si stiintifica a tarii. Dar, anii razboiului au mutilat liceul ramas fara numele ilustrului patron si rebotezat ca 'Liceu coeducal de stat maghiar cu limba de predare romana', pina in 1943. In anul urmator revine la traditie, dar conditiile istorice erau mult schimbate, iar Reforma din 1948 il transforma in Scoala Medie de Baieti nr. 1. Din 1954 devine Scoala Medie nr. 5, care organiza si invatamint la forma serala, iar pregatirea umanista se restringe brutal. Cu toate acestea, marii profesori Gergariu, Roscau, Florea Rariste, Patachi, Manciu, Constantinescu, Bosca sau Hortenzia Popescu au stiut sa caute adevarata spiritualitate culturala si in afara cadrului oficial. Apoi, pe linia acestui curent, la staruinta directorului Constantin Gomoiu, in 1957, liceul isi reprimeste pentru a doua oara numele confiscat
Citiva ani lucrurile au mers din ce in ce mai bine, dar in 1972 liceul sufera cea mai grava mutilare, fiind transformat intr-un grup scolar de posta si telecomunicatii, de care se desprinde abia in 1991.
Avind istoria sa zbuciumata, problema Liceului 'George Baritiu' nu este numai a municipalitatii, ci a intregii tari, fiindca acest asezamint si-a ajutat generatiile de absolventi sa inteleaga multe din cele aflate cu ajutorul inimii de la viata. Fiindca aceasta scoala ne-a dat mai mult decit stiinta si cultura, ne-a dat o morala. O morala in centrul careia se afla mereu ziua de azi si nesfirsitul drum spre zilele de miine
Aici a studiat Petre Tutea si Horia Stanca, Ion Negoitescu si Radu Stanca, Nicolae Balota si Cornel Regman, Petru Cretia si Francisc Pacurariu, Emil Giurgica si Dumitru Micu, Alexandru Caprariu si Valeriu Cristea, Liviu Petrescu si Ioan Alexandru, Marian Papahagi si Ioan Papuc, Adrian Popescu si Aurel Sorobetea, pe linga multi altii. De aici si-au luat zborul o multime de idei spre o lume ferita de certitudinea gravitatiei, iar nenumarati tineri s-au realizat ca intelectuali cu adevarata vocatie europeana, intelegind ca tintele cele mai importante sunt cele pe care le purtam in inima si care, chiar daca nu le atingem, ne calauzesc
Gindindu-ma la fostii conducatori ai liceului, pe care i-am prins in anii de scoala (Gomoiu, Draghici sau Taranu), imi amintesc si de marele invatator care ne-a fost domnul Stetiu. Apoi, admir efortul actualei directoare Mariana Radutiu pentru a innoda firul traditiei care ne spune ca ziua de ieri este istorie, iar cea de miine seamana a speranta.
Dar traditia baritista are un secret. Acest secret ne invata ca pe acest pamint fiecare valoreaza exact atit cit a daruit, sau a facut pentru ceilalti. Restul cuvintelor sunt inutile, iar florile toamnei vor face din toate doar o amintire
Dar ma gindesc si la clasa mea. Era vremea cind nu des coperisem timpul si traiam inlauntrul lui cu o superba detasare. Eternitatea si clipa pareau simple speculatii intr-o clasa care a dat zece profesori universitari, iar restul colegilor fiind reputati specia listi in numeroase domenii in tara si departe de ea. Acum, aduc un elogiu liceului meu, dar si colegilor pe care i-am avut. Fiindca acestia au inteles ca un ideal incepe acolo unde se sfirseste indiferenta, iar entuziasmul acolo unde sfirseste scepticismul, invatind apoi sa deosebeasca nisipul de ceea ce dureaza, de ceea ce ramine
Dascalii de mare vocatie pe care i-am avut m-au invatat ca timpul pe care-l traim este singurul care ne apartine si depinde numai de noi ce chip ii vom da. In anii aceia, domnul Roscau si doamna Moga ne-au explicat ca istoria nu respecta legendele si ca sabia lui Damocles nu atirna deasupra cui trebuie, in timp ce domnii Bota, Iasinschi si Ducaru ne-au invatat ca toate lamentatiile pleaca in general de la o premisa gresita. Ascultindu-i pe profesorii Draghici si Marian am aflat ca numai tinind minte vom putea sa alegem, memoria fiind mereu un criteriu
Blindele doamne Popescu, Bozac, Ciobanu, Bucevschi, Serban, Vlasa sau Vitelaru ne-au facut sa simtim sa frumusetea nu te tri mi te in cer ci pe pamint, acolo unde domnul Gergariu ne amintea ca in fiecare ceas se intimpla lucruri care cer un sfat. Profesorii de sport, Scurtu sau Marian Pascalau, ne-au invatat ca bucuria este starea de spirit normala a omului, starea in care sufletul traieste calm si statornic, netulburat de frica, uitind ca atitea lucruri din jur seamana cu un fabricant de iluzii. Sigur, timpul a trecut, dar ne-a ramas ideea ca cei intelepti vad in bunatate singurul semn al superioritatii pe care-l recunosc. De la acestia am mostenit foamea de lumina, dar si dorinta de a-i urma in tacere.
Ce ciudat! Parca toate s-au petrecut cu veacuri sau cu citeva clipe in urma.

Parca ieri sau aiurea stateam in aceeasi banca cu Tutu

Pedagog, om politic, istoric si ziarist, este considerat intemeietorul presei romanesti din Transilvania. Nascut in comuna Jucul de Jos, jud. Cluj, a studiat la Rimetea, Blaj si Cluj. Incepand cu anul 1836 s-a stabilit in Brasov, ca profesor la scoala din Cetate. In perioada indelungata cat a ramas in Brasov, a desfasurat o bogata activitate culturala si politica. In calitate de pedagog, a elaborat o serie de studii si articole, printre care: Disertatia despre scoli, pentru toti credinciosii de legea greceasca din Brasov, 1835; Educatia, Invatatorul, Omul, 1839; Luminarea si adevarul, 1838; Educatia, Scoala, Cultura, 1848, etc. La 12 martie 1838, George Baritiu a scos Gazeta de Transilvania, cea dintai gazeta politica a romanilor din Transilvania, pe care a si condus-o pana in 1850. In 2 iulie 1838, ii adauga suplimentul Foae pentru minte, inima si literatura. Pe plan politic, a desfasurat o activitate sustinuta de idealurile libertatii sociale, unitatii nationale si independentei politice. In anul 1866 a devenit membru fondator al Societatii Academice Romane din Bucuresti, iar in 1893, presedintele Academiei Romane. Din anul 1888 a fost presedinte al ASTREI. Activitatea publicistica a lui George Baritiu este extrem de bogata si variata. El a editat, in perioada 1857-1865, calendare romanesti intocmite 'pe gradurile si clima Transilvaniei, Ungariei, Tarii Romanesti si Moldovei', si a scris o serie de articole pe cele mai variate teme, publicate in: Foaie pentru minte, inima si literatura, Transilvania, Analele Academiei Romane, Gazeta Transilvaniei si Observatoriul. A colaborat la Dictionarul Academiei. Principala sa opera ramane Parti alese din istoria Transilvaniei pe doua sute de ani in urma, aparuta la Sibiu, in trei volume, intre anii 1889-1891.

A murit la Sibiu, la 2 mai 1893, fiind inmormantat alaturi de Al. Papiu Ilarian.

George Baritiu a stat la Brasov timp de 42 de ani. In tot acest timp, prezenta sa a fost generoasa, implicata si creatoare pe plan politic si cultural. Omagierea personalitatii sale este fireasca pentru institutia noastra de cultura, in spiritul pretuirii valorilor autentice