INVATAMANTUL ROMAN
Atat prin forma lui de organizare cat si prin continutul lui , invatamantul la Roma avea un pronuntat character de clasa. Functia de educator era o ocupatie intelectuala cu trecut indelungat chiard aca facem abstractie de educatia ce se dadea in familie sub conducerea directa a mamei pana la varsta de 7 ani, apoi sub supravegherea tatalui.
Primele scoli, odata cu primatul in timp, ele reprezentau si cea mai elementara forma de invatamant. Cunostintele erau predate de un litterator, adica `cel care invata pe altii literele`. Mai tarziu a aparut denumirea de primus magister sau ludi magister. Acest din urma termen dovedeste existenta unei scoli, deci a unei institutii colective de invatamant elementar (ludus litterarius). Ea este frecventata aproape exclusiv de copiii oamenilor saraci, caci cei bogati preferau sa dea acasa copiilor lor instructia elementara.
Aceste scoli de grad elementar erau frecventate deopotriva de fete si baieti, deci erau mixte, cu toate ca fetele primeau de obicei primele cunostinte in familie. La inceput, invatamantul se facea sub ceruli liber ; mai tarziu el avea loc intr-o incapere modesta (pergula, taverna) din Forul Roman, dand sper potice, spre care era deschisa si numai arareori despartita printr-o perdea (velum). Ca mobilier, scoala n-avea decat un scaun inalt cu speteaza (cathedra), ridicat pe o estrada, pe care statea invatatorul ; in jurul lui stateau scolarii pe niste scaunele simple, tinand pe genunchi tablitele cerate si celelalte instrumente de scris cu ajutorul carora isi insemnau cele invatate.
La scoala se invatau inainte de toate cititul si scrisul. Cititul incepea cu alfabetul, ale carui litere era invata pe dinafara inainte de a fi cunoscute dupa forma lor, la inceput litee izolate in ordine alfabetica, apoi grupate in silabe, pana se ajungea la cuvinte intregi si la lectura unui text continuu. Scrisul se invata abia dupa ce scolarii se aflau in faza a cititului, ei scriind pe tablite cuvintele sau textele pe care urmau sa le citeasca. Textele citite si scrise erau apoi invatate pe dinafara.
Dupa ce isi insuseau cititul si scrisul, scolarii erau initiati in primele elemente de calcul ; ei invatau mai intai terminologia sistemului de numarare, ajutandu-se uneori in acest scop de pietricele (calculi). Dupa aceea treceau la invatarea terminologiei mult mai complicate a fractiilor duodecimale, care constituiau bazele sistemului metric roman.
Brutalitatea cu care era asigurata disciplina precum si variatele ei forme de manifestare aveau de obicei urmari negative si daunatoare asupra formatiei elevilor, familiarizandu-i cu ipocrizia si lasitatea.
In scoala de grad mediu invatamantul era mai complex, disciplinele de baza erau limba si literatura, iar studiul lor sa facea mai ales pe textele operelor poetice, se mai predau si notiuni de istorie, geografie , fizica, astronomie, dar nu cas cop in sine, ci indeosebi pentru ca elevii sa poata intelege mai bine textele literare.
Cel dintai grammaticusa fost la Roma poetul Livius Andronicus, care este in acelasi timp primul poet latin, in sensul ca a tradus Odiseea lui Homer in limba latina, folosind pentru versurile sale vechiul metru autohton, saturninul ; textul acestei traduceri i-a servit lui Andronicus ca manual pentru elevii sai.
In scoala condusa de grammaticus nu aveau acces decat copiii celor bogati ; cei saraci nu-si puteau permite un astfel de lux, atat din cauza sumei ce trebuia sa o plateasca profesorului, cat si din nevoia de brate de munca ale copiilor pentru asigurarea existentei familiei ; deci ciclul acesta al scolii romane era frecventat indeosebi de fiii claselor privilegiate. Copiii acestora, baieti si fete, urmau lectiile impreuna, ca si in ludus litterarius.
La inceputul sec. I i.e.n., a luat fiinta la Roma si un invatamant de grad superior condus de un rhetor sau orator , de aici si numele de scoala retorica sau elocventa ce i s-a dat. Aceasta forma de invatamant s-a dezvoltat tot dupa modelul celei grecesti, destul de raspandita atunci pe la Roma. Cea dintai scoala de retorica a fost deschisa in 93 i.e.n. de L.Plotius Gallus. Aici invatau tinerii de 16-17 ani, de regula generala dupa ce imbracau toga virilis, si pana la 20 de ani, uneori depasindu-se aceasta varsta.
In epoca republicana , scoala romana , indiferent de grad, avea un caracter particular, in sensul in care autoritatea de stat nu contribuia cu nimic la intretinerea localurilor sau la plata celor care profesau.
In epoca imperiala, scolile de orice grad, indeosebi cele de grad superior, au fost transformate treptat in scoli de stat cu misiunea de a pregati functionari devotati puterii imperiale.
Aparitia scolilor oficiale de stat si a celor municipale nu a atras dupa sin desfiintarea legala sau interzicerea scolilor particulare. Acestea au continuat sa functioneze, dar, fata de conditiile materiale incomparabil mai prielnice ale celor dintai, situatia lor a devenit tot mai precara.
