Consulatul lui Napoleon, primul Imperiu si politica externa a lui Napoleon. Infrangerea lui Napoleon si restaurarea Bourbonilor. Stabilind dictatura militara Bonapart se ocupa cu restabilirea economiei. In decembrie 1799 a fost adoptata noua constitutie, conform careia puterea executiva o aveau consulii. Primul consul era cel mai puternic, iar urmatorii 2 erau loctiitorii lui. Consulul intai era Napoleon. Puterea legislativa a fost limitata brusc. Autoconducerea in orase si sate era lichidata, in departamente pentru conducere guvernul trimetea birocrati-prefectori. In orase in loc de comune electorale se numea primarul. Republica mergea spre sfarsitul sau. In februarie-martie 1804 a fost descoperit un mare complot, cu scopul de a restabili monarhia Bourbonilor. Participantii la complot au fost executati. “Bogatasii noi”, temandu-se de restabilirea Bourbonilor, i-au cerut lui Napoleon sa se proclame imperator. In mai 1804 Napoleon a fost proclamat “imperatorul francezilor”, iar in decembrie aceluias an in catedrala Maicii Domnului din Paris a avut loc incoronarea oficiala. Astfel Franta a devenit imperiu, in care puterea legislativa intrutot se supunea celei executive. Puterea imperatorului era practic nelimitata de nimeni si nimic. Scopurile politice externe ale consulatului si imperiului ramaneau apararea acelor rezultate ale revolutiei, care conveneau tinerei burghezii: lupta pentru dominatia economica si politica a Frantei in Europa, expansiunea teritoriala si intatirea pozitiilor noii dinastii a bonapartilor. Razboaiele, macar ca distrugeau multe vieti, aduceau multi bani. Principalul sprijin al lui Napoleon era armata, bazata pe sistema prestatiilor generale armate (toti francezii de la 20 de ani pana la 25 de ani trebuiau sa serveasca in armata). In 1804 era adoptat Codul Civil sau Codul lui Napoleon. Acest cod a proclamat egalitatea cetatenilor in fata legii, inviolabilitatea personalitatii si proprietatii, libertatea constiintei s.a. Codul a fost introdus in Italia, multe parti a Germaniei, in Varsavia, in coloniile franceze din India, Africa s.a. Pentru a lua revans de la esecurile din 1799, Napoleon in 1800 a pornit a doua campanie Italiana. Aici francezii au sustinut o victorie stralucitoare in Marengo. Dupa aceasta Austria a iesit din razboi si a incheiat pace. La proprietatile franceze s-a adaugat Piemontul si Ghenuia. Austria de asemenea trebuia sa recunoasca alipirea la Franta a Belgiei si a pamanturilor germane pe malul stang al Reinului. In 1805 Bonapart a concentrat armata in Buleni si a pregatit un plan de cucerire a Angliei. Insa reinoirea razboiului cu Austria si Rusia l-a obligat pe Bonapart sa lase acest plan. In acelasi an escarda engleza, sub comandamentul amiralului Nelson a adus infrangere flotei franceze. Razboiul pe mare Franta l-a pierdut. Insa pe uscat treburile se desfasurau mai bine. In decembrie 1805 Napooleon a adus infrangerea hotaratoare asupra armatelor austriece si ruse sub Austerlitz. Dupa aceasta victorie Austria era nevoita sa dea libertate lui Napoleon in Italia si Germania, sa recunoascs cucerirea Venetiei. Napoleon a anuntat despre lichidarea Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana. In 1806 armatele franceze au intrat in Prusia, armata careia era distrusa sub Ghen. Napoleon a intrat in Berlin. Fara nici o impuscatura au capitulat toate celelalte orase-cetati ai Prusiei. In Berlin Napoleon a semnat decretul despre blocada continentala, care interzicea tuturor statelor dependente de Franta sa faca comert cu Anglia. Acest document a implicat Franta intr-un razboi pentru dominatia in Europa si in lume, fara care era imposibil de impus alte tari sa inceteze relatiile economice cu Anglia. Infaptuirea in practica a multor pozitii a acestui decret era imposibil pentru multe tari. In 1807 Napoleon si Alexandru I au semnat pacea de la Tilzit, prin care tarul recunostea toate cuceririle franceze si inca s-a obligat sa adere la blocada continentala. Napoleon a luat o mare parte a Prusiei. Din proprietatile ei poloneze el a format statul dependentVarsavia. In 1808 armata franceza a pasit peste hotarele Spaniei si a intrat in Madrid. Regele Spaniei a fost detronat si pe tronul eliberat s-a urcat fratele lui Napoleon – Napoleon Jozef. Pana in 1810 Napoleon a atins o putere si o slava fara precedent. Imprejurul hotarelor Frantei a aparut un lant de state carmuite de rudele imperatorului. Insa cu atatea colonii tara suferea o criza interna din cauza recoltei mici doi ani la rand. In tara erau nemultumiri de atatea razboaie si recrutari in armata. Incepand cu 1811 Naoleon se pregatea pentru razboi cu Rusia. In 1812 “Marea armata” a trecut hotarele rusesti si s-a indreptat spre Moscova. In principala lupta de la Borodino Napoleon nu a putut sa distruga armata lui Cutuzov. Ocupand Moscova Napoleon asa si nu a obtinut semnarea pacii. Cu venirea gerurilor armata a plecat din Rusia. Urmarirea ei de catre armata ruseasca a grabit moartea ei. Lasand armata muritoare Napoleon s-a intors in Paris. Aici el a inceput sa se ocupe cu formarea armatei noi. Insa era tarziu. In acest timp s-a format o coalitie antifranceza in frunte cu Rusia, care cuprindea – Anglia, Prusia, Austria, Suedia, Spania si Portugalia. Bonapart a format o armata noua de 500 de mii de soldati, majoritatea carora n-au implinit varsta de serviciu militar. Primavara anului 1813 statele coalite erau gata sa semeneze pacea cu Napoleon, dar el nu a vrut sa mearga la cedari. In lupta hotaratoare de 3 zile sub Leiptzig(16-18 octombrie) armata lui Napoleon a suferit infrangere zdrobitoare. In 1814 actiunile militare erau trecute pe teritoriul Frantei. Tarile coalite vroiau restabilirea monarhiei. Astfel Napoleon era silit sa lese tronul francez pe 6 aprilie 1814, el a fost dus pe insula Elba, langa tarmurile Italiei. Tot atunci era declarat imparat al Frantei Ludovic al XVIII-ela fratele lui Ludovic al XVI-lea. Intoarcerea lui a provocat nemultumirea poporului. Napoleon Bonapart urmarea situatia in Franta. Dupa nu multa cugetare el s-a hotarat la un pas important. Pe 1 martie 1815 la litoralul de sud al Frantei, nelocuit, au sosit cateva corabii, de pe care s-au coborat 1100 de oameni in frunte cu imperatorul, printre care si soldatii lui credinciosi si care repede se miscau spre nord. La 1 martie deja era stiut in Paris ca Napoleon a parasit Elba. Ludovic al XVIII-lea a trimis impotriva lui o armata de 10 000 de soldati. Dar intalnindu-se cu imperatorul aceasta armata intrutot a trecut de partea lui Napoleon. Pe tot drumul toate trupele treceau de partea lui Napoleon. El a intrat in capitala si in palat fara nici o impuscatura. Insa la putere el a stat numai 100 de zile. Ultima lupta intre armata lui Napoleon si armata tarilor coalite a fost pe 18 iulie sub Waterloo. Aici Napoleon a suferit o infrangere totala. Franta nu mai putea duce razboiul, Napoleon a semnat a doua oara refuzul tronului. De data aceasta el a fost dus pe insula Sfintei Elena din oceanul Atlantic, unde peste cativa ani a murit. Dupa infrangerea lui Napoleon reprezentantii tuturor tarilor europene s-au adunat in 1814 la congresul din Viena. Interesele Frantei la acest Congres erau prezentate de Charli Moris Taileran(1754-1818). Membrii congresului tindeau spre reintoarcerea fostelor dinastii si puterii nobililor, de a infaptui impartirea teritoriala in interesele coalitiei ce a biruit. Rolul principal in acest congres ii apartinea Rusiei, Prusiei, Austriei si Angliei. In rezultat Rusia a primit o parte din Polonia – statul Varsovia; Prusia – provinciile bogate si economic dezvoltate – regiunea Reinului si Vestfalia si inca pamanturile poloneze de vest. La Austria s-a adaugat – Lombardia si Venetia. In loc de doua sute si ceva de state mici s-a format alianta Germana din 39 de state din care cele mai mari erau Austria si Prusia. Anglia a primit insula Maltu, insula Ceilon si Pamantul Cansc in sudul Africii. Teritoriul Frantei a fost adus la fostele hotare.
