Primele arme de foc erau nesigure , incarcarea lor dura mult si adesea explodau pe neasteptate. Armele de foc moderne sunt sigure si de mare precizie, iar armele automate pot sa traga mai multe focuri pe secunda dintr-o singura teava. Explozibilul pe care-l cunoastem sub numele de praf de pusca a fost inventat de chinezi inca din anul 1045. Era folosit de ei la focurile de artificii. Praful de pusca a ajuns in Europa in anul 1200,si, in scurt timp a dus la aparitia armelor de foc. Primele modele. Una dintre primele ilustratii reprezentand o arma de foc a fost gasita pe un document prezentzt regelui Eduaaard al III-lea al Angliei in 1326. Avea forma unei vaze puse pe o mesa si se declansa prin aplicarea unei tije incinse in foc pentru aprinderea prafului. Proictilul era o sageata cu patru capete. In alte locuri modelele erau mai avansate, astfel un document emis la Florenta, Italia, tot in 1326, amintea de tunuri metalice care trageau cu gloante de fier. Armele mici de mana s-au dezvoltat la sfarsitul anilor 1300. Primele modele , confectionate dinfier sau din bronz , erau lungi de aproximativ 30 cm. Si erau montate pe un bat lung. Arma se tinea intr-o mana , batul fiind strans sub brat pentru a fixa arma.In cealalta mana se tinea un fitil de aprindere dintr-o bucata de sfoara tratata cu azotat de potasiu. Cu acesta se aprindea praful de pusca printr-o gaura mica numita gaura de aprindere. Explozia rezultzta impingea o bila metalica pe o teava. 36952lfg98pfs9i Flinta. Era incomod si uneori imposibil sa porti un fiil aprins, astfel ca la sfarsitul anilor 1400 a fost dezvoltat un mecanism simplu de aprindere . O parghie in forma literei S , numita serpentina, era pivotata pe o parte a armei. Un fitil aprins era prins de varful parghiei. Prin miscarea partii de jos a parghiei , fitilul era coborat pe o mica scobitura care continea putin praf de pusca. Acest „praf de detonare” aprindea incarcatura principala din arma. Urmatorul progres afost introducerea unui tragaci pentru pentru actionarea intr-un mod mai convenabil a serpentinei.Fitilul era blocat in pozitie pana cand se apasa pe tragaci. Acest mecanism a fost numit flinta. Unul dintre dezavantajele flintei era faptul ca ploaia stingea fitilul, sau umezea pulberea din scobitura, impiedicand aprinderea ei. Uneori vantul sufla pulberea . De asemenea exista pericolul ca o scanteie de la fitil sa aprinda pulberea accidental. Flintele erau tinute cu ambele maini si aveau un pat care era apasat pe umar pentru mentinerea in pozitie corespunzatore a armei. ff952l6398pffs Pusca cu inchizator. Primele pistoale au aparut o data cu introducerea mecanismului cu inchizator, care nu necesita fitil aprins.Apasarea pe tragaci facea ca marginea aspra a unei roti de otel sa se invarta pe o bucata de pirita (slfura de fier) si sa scoata scantei, asemanator cu o bricheta. Acestea aprindeau praful initial aflat intr-o scobitura deasupra rotii. Un capac glisant deasupra scobiturii proteja pulberea de vant si ploaie. Ofiterii de armata au primit pusti cu inchizator, si noul mecanism a fost introdus si pentru armele sportive.Dar, pusca cu inchizator fiind foarte costisitoare, majoritatea soldatilor obisnuiti trebuia sa se multumeasca cu flinte. Pusca cu cremene. Pustile cu cremene au aparut la sfarsitul anilor 1500 si au devenit cel mai raspandit tip de arma de foc la vremea respectiva.Apasarea pe tragaci determina o bucata de pirita sa loveasca o placa de otl.Scanteile produse aprindeu praful de detonare, declansand ama. Lainceputul anilor 1600 , modelul fusese perfectinat: pirita fusese inlocuita cu cremene si placa de otel fusese marita astfel incat acoperea praful de pusca, dar se dadea la o parte cand arma era actionata, pentru ca scanteile sa poata aprinde praful. Deoarece era relativ simpla, pusca cu cremene era mai ieftina si mai rezistenta decat pusca cu inchizator. Ca urmare, pusca cu cremene s- raspandit si a ramas poplara timp de aproape 350 de ani. Detonarea cu percutie. Sfarsitul erei pustii cu cremene a venit in 1807, cand un preot scotian a brevetat sistemul cu percutie pentru detonarea incarcaurii unei arme de foc. In loc ca-scanteile sa aprinda praful de pusca printr-un imoact brusc , exploda un detonator chimic, declansand incarcatura principala. Prin 1816 aceasta descoperire importanta a fost imbunatatita de altii, care au inchis substanta chimica de detonare in capsule moi de cupru.. In anii 1830 , aceste arme au inceput sa fie inlocuite cu arme cu cartuse, cu detonatorul, incarcatura principala si glontul intr-o singura unitate.Gloantele alungite au inlocuit pe cele rotunde, iar armele au devenit mai usor de construit prin incarcarea in chiulasa. Armele incarcate prin chiulasa. Pe la mijlocul anilor 1800 s-au perfectionat mecanismele armelor cu incarcare prin chiulasa. Unele dintre primele tunuri erau incarcate prin chiulasa, adica capatul din spate inchis unde sta cartusul sau glontul .Cartusele erau usor de introdus in chiulasa si arma avea un mecanism de tragere a gloantelor si de extragere ulterioara a tuburilor goale de cartus. Revolvere si pusti cu repetitie. In anii 1830 si 184o, americanul Samuel Colt a construit modelul de baza pe care s-au bazat toate revolverele ulterioare. La acest model, un cilindru rotativ, cu sase cartuse, se rotea pentru a aduce pe rand fiecare cartus pe aceiasi linie cu mecanismul de declansare si teava pustii, fiind primul model in care cilindrul se rotea automat cand arma era declansata. La revolverele mai vechi, a caror dezvoltare incepuse inca din anii 1500, cilindrul era invartit cu mana. O pusca cu repetitie are mai multe cartuse care sunt pe rand incarcate in chiulasa si apoi trase.Un mecanism actionat manual inlatura tubul gol de cartus si incarca urmatorul foc. La o arma de foc semiautomata incarcatura exploziva din cartus arunca glontul prin teava si asigura energia pentru a impinge tubul de cartus gol in afara, iar un arc impinge in sus un nou foc de munitie . Aceasta energie provine de la reculul armei de foc sau de la gazul generat la declansarea focului.. Pistoalele semiautomate si carabinele se numesc uneori autoincarcatoare. Armele automate. Aceste arme trag in continuu pana la lasarea tragaciului.Adesea ele sunt modificate in asa fel incat sa functioneze ca arme semiautomate , pentru a evita terminarea prea rapida a munitiei. Mitralierle moderne sunt complet automate, intreaga succesiune de operatii fiind declansata de propulsorul din munitie. Prima mitraliera care afunctionnat astfel a fost arma Maxim, din 1883, care functiona utilizand principiul reculului.Acesta este folosit de la multe arme automate in prezent, mai ales la vehiculele blindate, deoarece nu sunt emise gaze in spatiul inchis al compartimentului echipajului. Actionarea prin gaz este mai potrivita pentru mitralierle mai usoare utilizate de infanterie. Printre armele automate care au folosit acest principiu au fost arma de foc Lewis, Pren si M-60-ul american.In prezent trupele au fost dotate cu carabine automate usoare, precum Armalite AR-15 american si SA-80-ul britanic.
