Razboiul Rece Razboiul rece este termenul folosit pentru a descrie interesele relatiilor intre USA si Uniunea Sovietica(URSS), fiecare fiind in fruntea unor aliante de mare forta, intre 1947-1989. Razboiul a fost ,,rece” deoarece relatiile intre cele doua puteri au fost reci, dar nu s-au ,,infierbantat” niciodata intr-un razboi armat. Pe langa traditionala rivalitate intre cele doua puteri, conflictul se baza si pe o ciocnire de ideologii(intre sistemul democratic capitalist din SUA si sistemul totalitar din URSS). Conflictul nedeclarat Un potential conflict exista inca dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, dar a fost tinut sub tacere datorita politicii de neimplicare a SUA si preocuparii URSS-ului pentru problemele sale interne, ceea ce insemna ca Europa continua sa fie arena principala a disputelor politice. Apoi, in timpul razboiului, SUA si URSS au luptat impreuna impotriva puterilor naziste. Dupa infrangerea Germaniei Naziste, Europa era ruinata si in scurt timp a devenit clar ca statele europene nu se mai puteau compara cu SUA sau URSS de4venite cunoscute pe plan mondial ca ,,superputeri”. Cordialitatea dintre aliatii sin timpul razboiului a disparut rapid, mai ales din momentul in care ambitiile sovietice in Europa de Est au devenit evidente. Prezenta victorioasei Armate Sovietice(Rosii) a fost decisiva pentru a impune in Polonia, Bulgaria, Romania, Ungaria, fosta Iugoslavie si Albania guverne de orientare comunista, care au reusit apoi sa suprime orice opozitie. Aceste tari ,,satelit ” erau atent controlate de URSS. Democratiile occidentale au sesizat in acest fapt planul de dominatie mondiala al miscarii comuniste condusa de sovietici. Pericolul parea cu atat mai mare cu cat existau partide comuniste si in ,,lumea libera(non-comunista) ”. Cortina de fier Pentru pastrarea uni control total, statele comuniste s-au izolat de restul lumii, si termenul de ,,Cortina de fier” a fost popularizat de Winston Churchill, pentru a desemna frontierele acestora; in consecinta ,,in spatele cortinei de fier” semnifica ,,in interiorul blocului comunist”. Churchill a fost unul dintre primii sustinatori ai razboiului rece, dar in 1947 Truman, presedintele SUA, preocupat fiind de securitatea Greciei si Turciei, a anuntat ,,Doctrina Truman”. SUA a fost de acord sa sprijine natiunile libere care ,,luptau impotriva incercarilor de subjugare din partea minoritatilor inarmate sau a presiunilor externe”. Aceasta a insemnat ca SUA va actiona pentru restrangerea expansiunii comunismului: dictaturile non-comuniste asupra ,,popoarelor libere”erau tolerate si intr-adevar au fost adese ori sprijinite de SUA in timpul Razboiului Rece, mai ales in tarile sarace, unde ploiticile democratice ar fi putut aduce la putere un guvern comunist sau procomunist. SUA au venit ]n ajutorul Europei devastate de razboi, cu un program de ajutorare(Planul Marshall, 1948-1952) care grabea procesul de refacere postbelica si facea mai putin posibila exploatarea comunista a celor nemultumiti. Ca reactie a sovieticilor la doctrina Trueman si la planul Marshall s-a construit Cominformul, o organizatie conceputa pentru a coordona actiunile partidelor comuniste aflate de ambele parti ale Cortinei de fier. Puterea blocului Sovietic a fost consolidata ulterior de lovitura de stat din Cehoslovacia, din1948, care i-a adus pe comunisti la putere, si de victoria comunistilor chinezi in razboiul civil impotriva nationalistilor. Cu toate acestea, dominatia sovietica asupra miscarii comuniste internationale a suferit o infrangere in plan propagandistic cand liderul iugoslav, Tito, adept al independentei, s-a hotarat sa-si urmeze propriul drum si s-a separat de URSS. Ruptura dintre blocul Sovietic si occident (cum erau numite tarile coalitiei condusa de SUA) a fost completa odata cu blocada Berlinului, din1948-1949. Aceasta a avut loc ca urmare a divizarii Germaniei ocupate intre SUA, Marea Britanie, Franta si URSS. Sectorul sovietic fusese deja inclus in frontierele comuniste, dar el mai cuprindea si o parte din capitala istorica , Berlin, si ea impartita intre puterile ocupate. Berlinul de Vest are un avanpost al capitalismului in interiorul blocului sovietic, fiind o sursa de tensiuni si dispute. Nemultumirile au fost atat de mari incat, in iunie 1948, sovieticii au decis sa izoleze capitala prin intreruperea traficului feroviar si rutier. Raspunsul occidentului a fost un transport aerian de proportii uriase, care aprovizionau Belinul de Vest cu bunuri si alimente, pana la ridicarea blocadei de catre sovietici. Acesta a fost u important punct de cotitura. A fost reconfirmata hotararea SUA de a apara Europa si divizarea de lunga durata a Germaniei in doua state separate. In 1949 s-a fondat Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord(NATO) care reunea SUA, Canada si puterile vest europene intr-o alianta militara. Admiterea Germaniei de Vest in NATO, in1955, a determinat crearea unei aliante similare in est - Pactul de la Varsovia. Desi liniile ostilitatilor erau clar demarcate si fiecare parte se inarma, nu s-a ajuns la un razboi propriu-zis. Principalul motiva care a determinat aceasta situatie a fost crearea noilor arme termonucleare. SUA isi demonstreaza extraordinara putere in 1945 prin distrugerea oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki cu bombe atomice. In 1949 URSS-ul si-a construit propriile bombe atomice. Ulterior ambele parti au conceput bombe cu hidrogen, rachete si alte de acest gen. In cele din urma s-a recunoscut ca un razboi nuclear ar distruge intreaga planeta. Nici una dintre cele doua parti nu a inlaturat posibilitatea unui razboi, dar constientizarea consecintelor alarmante a limitat actiunile intreprinse. De exemplu, in blocul sovietic izbucneau din cand in cand miscari si revolte proreformiste sau chiar anticomuniste zdrobite de tancurile sovietice in timp ce occidentul privea neajutorat, constient ca o interventie militara ar fi provocat u dezastru mondial. Drept urmare ,,razboiul” dintre Est si Vest a ramas un conflict rece, formal, implicand propaganda, spionaj, sanctiuni economice si rivalitate pentru influenta teritoriala. Era Hrusciov Ocazional, lupta pentru extindere sau mentinerea influentei in anumite zone ducea la razboaie in care fiecare din cele doua blocuri sustinea una din parti, sau in care era implicata doar una dintre marile puteri. Aceste razboaie ramaneau traditionale (non-nucleare), desi initial nu se stia niciodata acest lucru. Primul a fost razboiul coreean(1905-1953), izbucnit atunci cand Coreea de Nord(comunista) a atacat Coreea de Sud. SUA si puterile aliate au intervenit in forta, apoi s-a implicat si China si in cele din urma s-a ajuns la un punct mort. Dictatorul sovietic Iosif Stalin a murit in 1953. Succesorul sau a fost Nikita Hrusciov. Noul lider a modificat cele mai dure aspecte represive ale regimului stalinist, desi URSS a ramas un stat aflat sub controlul total al unui singur partid. Pentru a-si dovedi bunele intentii, Hrusciov a dizolvat Cominformul si a conceput o noua doctrina a ,,convietuirii pasnice”. Renuntand la ideea conform careia un conflict intre Est si Vest era inevitabil, el a declarat ca cele doua sisteme puteau sa se afle intr-o competitie pasnica: cea care va avea mai mult succes o va elimina pe cealalta. Asa s-a si intamplat in cele din urma, desi rezultatul nu a fost cel asteptat de Hrusciov. Dar scaderea tensiunii a fost de scurta durata. Berlinul de Vest provoca o vesnica iritare, deoarece pentru lumea comunista el era un exemplu al vietii occidentale prospere. De asemenea el oferea o ruta relativ facila de scapare pentru germanii din est. In cele din urma, cand reformele si tacticile lui Hursiciov s-au dovedit incapabile de a determina puterile occidentale sa se retraga, autoritatile din Germania de Est au ridicat un gard de sarma ghimpata si au construit un zid in jurul Berlinului de Vest – pentru a impiedica accesul propriilor cetateni in oras. Acesta a fost o recunoastere umilitoare a esecului, dar Zidul Berlinului a reusit sa stabilizeze situatia: Berlinul a incetat sa mai fie scanteia care putea declansa un alt razboi mondial. Probabil cea mai grava criza postbelica a avut loc in Cuba. In 1959, revolutionarul cubanez Fidel Castro a preluat controlul asupra insulei; apoi, in urma unor dispute cu SUA, s-a mutat in tabara comunista. SUA nu agrea prezenta unui aliat sovietic in aceasta regiune considerata intotdeauna ca facand parte din sfera sa de influenta; in plus, Cuba se afla la o distanta destul de mica fata de coasta SUA. Apoi dupa esecul rusinos al unei invazii a SUA in Cuba, sustinuta de oponentii exilati ai lui Castro, pe insula au fost instalata rachete sovietice. Criza cubaneza a rachetelor Cand SUA au descoperit ce se intampla, presedintele John F.Kennedy a ordonat o blocada navala pentru a impiedica alte rachete sovietice – care deja se aflau pe drum – sa ajunga in Cuba. Pentru o perioada de timp s-a crezut ca temutul razboi mondial era pe punctul de a izbucni; dar in cele din urma URSS a fost de acord sa-si retraga rachetele. Acesta a fost o infrangere pentru sovietici, dar Kennedy a evitat sa-l umileasca pe Hrusciov. Evident, acum ambele parti erau constiente de pericolele confruntarii si au luat masuri pentru evitarea ei. Dar in pofida intelegerilor limitate si temporale, cursa inarmarilor a continuat, si relatiile americano-sovietice oscilau intre perioade de detenta(relaxare a tensiunii) si de reinnoite ostilitati. In anii 1960 si 1970 blocul sovietic a ramas aparent puternic cu toate ca ruptura dintre URSS si China a complicat relatiile internationale. Sub conducerea lui Lenoid Brejnev(1967-1982) arsenalul nuclear al URSS a atins o marime comparabil cu cel al SUA; flota sovietica a fost si ea extinsa iar influenta sovietica parea in continua crestere, deoarece in numeroase tari din lumea a treia a fost impus prin interventia sovietica directa sistemul partidului unic. In schimb, SUA se impotmolise in Vietnam, implicand tot mai multe trupe si echipament militar, fara a reusi sa infranga guerilele din Vietnamul de Sud, sustinute de statul comunist din nord. Distrugerile din Vietnamul de Nord datorate unor serioase bombardamente ale SUA au revoltat paturi largi ale opiniei publice, in timp ce esecul politicii adoptate a avut un efect demoralizant asupra SUA. 49546zjk48yhg4t Ademenirea Ursului Ascensiunea comunismului pe plan mondial era inselatoare. In timpul lui Brejnev, cheltuielile militare au inghitit aproape 15% din totalul venitului national. Ca o consecinta a acestui fapt si a sistemului de planificare centralizat, economia sovietica a alunecat tot mai mult in datorii. In 1979, armata sovietica a intervenit in Afganistan pentru a sustine un guvern de aceeasi orientare si s-a trezit implicata intr-un conflict costisitor si umilitor de tipul celui din Vietnam. Adevaratele slabiciuni ale URSS-ului au devenit evidente la inceputul anilor 1980, cand presedintele american Ronald Reagan, un anticomunist convins, a intarit programele militare americane, care au culminat cu propuneri de instalare a unui sistem balistic in spatiul proiectul ,,Star Wars”. Sfarsitul razboiului rece jh546z9448yhhg In 1985 Mihail Gorbaciov a devenit presedinte al URSS-ului, cu consecinte decisive asupra razboiului rece. Concentrat asupra reformei interne Gorbaciov, a realizat ca URSS nu mai putea face fata impovaratoarei curse a inarmarilor. In 1987, dupa acceptarea unor importante concesii, a asigurat prima diminuare a armelor nucleare. Cu economia sovietica aflata intr-un declin rapid, Gorbaciov a hotarat incetarea ajutorului acordat si retragerea sprijinului politic acordat regimurilor comuniste est-europene, care in 1989 au inceput sa se prabuseasca. Uniunea Sovietica o luase pe drumul democratiei controlul partidului comunist devenise din ce in ce mai slab si economia era la pamant, Uniunea Sovietica devenea un prieten ce trebuia ajuta, in decembrie 1989 fiind anuntat sfarsitul Razboiului rece de Gorbaciov si George Bush.
