EXPANSIUNEA CRESTINISMULUI, CRUCIADELE, DATE IMPORTANTE

EXPANSIUNEA CRESTINISMULUI

Europa crestina a supravietuit totusi rezistand atacurilor sau convertind inamicii. Pana la inceputul secolului al X-lea s-a reusit convertirea vikingilor la crestinism in Anglia si Normandia, ceea ce a insemnat ca acestia si-au asimilat forma de viata crestina vestica si cu timpul s-au contopit cu poporul englez, respectiv francez. Pana la sfarsitul secolului chiar si in zona lor de origine, Scandinavia, majoritatea lor a trecut la crestinism. La est regele saxon Otto I a invins definitiv ungurii pe campia Lech in 955. In cateva decenii si acestia s-au convertit la crestinism, astfel s-a inlaturat orice impediment din calea expansiunii crestinismului spre orient.

Civilizatia islamica inca era mai dezvoltata in acest timp decat cea vestului crestin. Nu au reusit sa-i invinga si nicidecum nu puteau sa-i converteasca, dar cel putin au oprit expansiunea Islamului. Sicilia a fost recucerita de catre normanzi, un popor rezistent, perseverent si indraznet - urmasii cuceritoriilor vikingi, care s-au stabilit in nord-vestul Frantei, in Normandia. Acestia au cucerit in 1066 si Anglia, au ocupat teritorii in Italia si ulterior au avut un rol important in cruciade. Cucerirea Angliei a reprezentat un eveniment hotarator in dezvoltarea feudalismului, deoarece Wilhelm Cuceritorul a format un sistem feudal deosebit de strict in noua tara.

In secolul al X-lea urmasii regelui Carol cel Mare - imparatii din dinastia carolingiana - au disparut atat de pe pamantul francez cat si de pe pamantul german. Insa ideea unui imparat vestic, incoronat de papa nu a disparut complet niciodata.

In 962, dupa victoria obtinuta asupra ungurilor si dupa campania italiana reusita, Otto I s-a incoronat imparat la Roma. Incepand de acum imparatii germani erau gloriosi dar ei suportau si povara titlului de imparat, deoarece in afara principatelor germane erau domnitorii supremi ai Italiei de nord. Ei au fost destul de puternici pentru a inlatura puterea papala de la tron si au pus proprii candidati in locul lor, dar spre sfarsitul secolului al XI-lea, institutia papala a capatat putere si astfel a inceput una dintre cele mai mari drame ale evului mediu: istoria furtunoasa a relatiilor ostile dintre imparati si papalitate. Episodul poate cel mai vestit a fost in iarna anului 1077 la Canossa, cand imparatul german excomunicat, Henric al IV-lea s-a adresat pentru iertare papei Gregorian.

tapiseria vestita din Bayeux il ilustreaza pe Harold, contele de Wessex si Wilhelm, ducele Normandiei, in campania militara de dinaintea mortii lui Edward Confesionarul. Se crede ca Harold a jurat ca-l va ajuta pe Wilhelm sa ajunga pe tronul englez in cazul in care Edward moare, Insa, la moartea lui Edward, Harold insusi a ocupat tronul. Prin aceasta a starnit mania lui Wilhelm si cavalerii lui infometati de pamant au nimicit oastea anglo-saxona a lui Harold in batalia de la Hastings.

CRUCIADELE

In secolul al XI-lea tarile europene erau in plina dezvoltare. Populatia a crescut si s-au extins teritoriile cultivate. A crescut importanta oraselor si a comertului la toate nivelele societatii - de la taranime pana la cavalerime - toata lumea aspira la o libertate mai mare si dorea mai mult pamant. Spre sfarsitul secolului increderea in fortele proprii ale Europei Occidentale crescuse intr-o asemenea masura incat domnitorii s-au considerat in stare sa porneasca expeditii militare de anvergura mai mare,  rezultand prima cruciada din 1096. Cavalerii au pornit spre bazinul estic al Marii Mediterane cu scopul de a recuceri Pamantul Sfant (Palestina) de la musulmani. Datorita succeselor de la inceput, negustorii occidentali s-au stabilit in porturile Levantului, astfel intensificandu-se importul articolelor orientale in Europa si statutul fortei imparatiei bizantine a luat sfarsit definitiv.

• Wilhelm Cuceritorul a fost incoronat la 25 decembrie 1066, devenind regele Angliei.