~1805~
La inceputul anului 1805 Napoleon planuia sa traverseze Canalul Manecii
si sa invadeze Marea Britanie cu 2.000 de vase si 200.000 de soldati. Francezii
si englezii erau din nou in razboi: doi adversari care se infruntau in lupta
pentru dominatia Europei.
La sfarsitul verii, Napoleon isi desfasura oamenii pe malurile Canalului Manecii, apoi, spre surprinderea tuturor, le ordona tuturor sa intoarca spatele Angliei, si sa marsaluiasca in Europa.
Soldatii lui Napoleon marsaluiau din ce in ce mai adanc in Europa. In
asteptare erau doua armate care il dapaseau la numarul de soldati cu aproape
doi la unu. Rusii si austriecii planuiau sa-i infranga pe francezi prin
superioritatea lor numerica.
Dar Napoleon a vazut imediat greseala din strategia aliatilor. Fortele lor erau dispersate la distante mari pe continent. Miscandu-se rapid, putea lovi austriecii inainte ca rusii sa ajunga.
In mai putin de sase saptamani, francezii ajung la Dunare, luand armata austriaca a generalului Karl Mack prin surprindere. Izoland-o de armata rusa, Napoleon loveste decisiv, obligandu-i pe austrieci sa se predea in cateva zile.
Pe campul de lupta de langa
'Nu intentionam sa ma lupt decat cu englezii,' Napoleon ii spune generalului austriac infrant, 'pana a venit conducatorul tau si m-a provocat. Toate imperiile ajung la un sfarsit'. Acum nimic nu mai statea intre Napoleon si Viena. 'Mi-am indeplinit obiectivul,' Napoleon scria. 'Am distrus armata austriaca doar marsaluind.' Napoleon s-a miscat cu 200.000 de oameni 500 de mile in doar 40 de zile.
Pe 14 noiembrie, Napoleon isi conduce oamenii in Viena, capitala
vechiului imperiu autriac. Imparatul Francis I fuge, lasand palatele si
gradinile dusmanului. Napoleon trece cu armata triumfator prin strazile
serpuite. Doua luni inainte era la Canalul Manecii, iar acuma batranii din
Viena ii dau cheile orasului. Dar acest triumf era umbrit de un dezastru.
Pe 21 octombrie, admiralul englez Horatio Nelson, a prins o flota aliata franceza si spaniola la Trafalgar pe care a distrus-o complet - cu pretul vietii sale. Marea Britanie si-a pierdut cel mai bun marinar, dar niciodata de acum inainte nu vor mai provoca francezii maretia flota engleza.
Napoleon nu mai avea o flota pe care sa se bazeze, si acum, in decembrie 1805, marea sa armata era in pericol. Cu toate ca invinse armata austriaca si imparatul fugise din Viena, Napoleon era inconjurat de populatie ostila, rusii vin in ajutorul Austriei, trupele lui napoleon se reduc in numar, precum si proviziile, fiind la 1.000 mile de Paris.
Toata Europa devenise o cursa mortala. Era adanc in centrul continentului; Prusia ameninta ca declara razboi. Si pe 22 noiembrie, armatele autriece si ruse unite in final intr-una singura - 90.000 de aliati impotriva 75.000 de francezi.
Campul de lupta ales era langa satul
Trupele lui Napoleon controlau inaltimile, dar isi va sacrifica pozitia de comanda pentru a-i ademeni pe rusi sa-i atace flancul drept. Cu o linie subtire de soldati pe dreapta, el ordona abandonul inaltimilor, uitandu-se cum il cuceresc trupele inamice.
70.000 de mii de soldati rusi, comandati de insusi Tarul Alexandru I,
stateau pregatiti sa lupte cu francezii. Doar de 28 de ani, tarul era
nerabdator sa fie acoperit de gloria infrangerii invincibilului corsican.
Geniul lui Napoleon intra in lupta, facandu-l pe tar sa creada ca are mai bune trupe si este mai slab dacat in realitate. Napoleon isi stia omul. Tarul chema un consiliu de razboi, propunand un atac imediat. Numai generalul rus Mikhail Kutuzov a obiectat. Orb la un ochi de la o rana de lupta, veteranul inrait alcoolic nu avea incredere in austieci si era precaut cu Napoleon.
Seara dinaintea luptei, apare ca un model de optimism si incredere. Calaring pe langa oamenii sai, acestea strigau 'Traiasca Imparatul!' si ridicau faclii aprinse in aer. Era 2 decembrie 1805, prima aniversare a incoronarii sale, Napoleon ii spune unui ajutor 'Aceasta este cea mai mare seara din viata mea.'
Rasaritul vine cu o ceata impenetrabila. Varful culmii plutea ca o insula deasupra unei mari de ceata. Din punctul sau de comanda, tarul, nerabdator pentru lupta, ordona aliatilor sa coboare spre flancul drept al lui Napoleon, aflat in micul sat Telnitz. Napoleon avea o surpriza pentru ei.
A chemat doua divizii de soldati din Viena. A acoperit 70 de mile in
doar doua zile. Napoleon a pus intaririle acolo unde erau cel mai putin
asteptate, si mai rapid decat se astepta oricine. Trupele lui, obosite de
lungul mars de la Viena, se straduiau sa reziste.
Pana acum, Napoleon spunea, inamicul se comporta ca si cum ar executa manevre la ordinele lui. Napoleon dorea ca vroia ca dusmanul sai atace 'slabul' flanc drept. Acum avea destule trupe sa il apere - si peste destui pentru propriul sau plan: sa atace culmile, care ramasesera cu doar cativa aparatori.
Napoleon se uita din punctul sau de comanda, deasupra campului de lupta - asteptand aliatii sa intre in capcana. Ascunse in ceata de pe fundul vaii erau doua divizii franceze - 17.000 de oameni. Napoleon le-a dat ordinul sa avanseze 'O lovitura ascutita,' spunea el, 'si razboiul e terminat!'
Ceata era asa de groasa incat trupele franceze deabia vedeam trei metri in fata lor. Pe masura ce soarele se ridica, armata lui Napoleon apare din ceata. Pe varful culmii, tarul vedea francezii materializandu-se din vale. 'Fiind atacati, cand credeau ca ei sunt atacatorii,' Napoleon spunea, 'se uitau unii la altii ca infranti pe jumatate.'
Pe la 9:30 francezii controlau culmea, demoland centrul de control al aliatilor. Napoleon apoi a coborat rapid si i-a atacat pe aliati prin spate. Pe la cinci dupa-amiaza Austerlitz era linistit.
9.000 de fracezi au fost ucisi sau raniti, impreuna cu 16.000 de rusi si austrieci. Tarul si armata sa s-au retras. Dar imparatul autriac, Francis I, venise pentru a cere pace. 'O lupta a avut loc azi,' scria Francis sotiei sale, 'care nu s-a terminat prea bine.'
Austerlitz a ridicat faima lui Napoleon spre noi inaltimi. A castigat cea mai mare victorie, victoria de care va spune ca e cel mai mandru. 'Soldati,' spunea el, 'sunt multumit de voi A-ti decorat vulturii nostri cu o glorie nemuritoare Veti fi salutati cu bucurie, si va fi destul ca voi sa ziceti ca ati fost in lupta de la Austerlitz,' si oamenii vor raspunde 'Uitati un om curajos.'
