Opinia
publica era impartita in privinta deciziei de a intra
in razboi in iunie 1940. Multi italieni aveau retineri in acest
sens, dar un numaar destul de mare sperau intr-o victorie rapida
si profitabila. Acest optimism s-a destramat curand odata
cu infrangerile din Grecia si Egipt. Au fost dezamagiti mai ales
acei italieni care crezusera in propaganda fascista despre o
armata de "opt milioane de baionete" si forte aeriene care
sa "intunece soarele", atunci cand si-au dat seama de haosul
organizatoric, armamentul invechit si saracia instructiei
militare. Spre sfarsitul anului 1940 populatia Italiei se
saturase de razboi pana peste cap. Increderea in infaibilitatea
Ducelui le fusese serios zdruncinata. In cursul anilor 1941 si 1942 a
crescut si mai mult dezamagirea populatiei italiene, pe
masura ce infrangerile veneau una dupa alta, lipsurile
cresteau si programul de lucru se prelungea. Gruparile din
opozitie, de la comunisti la catolici, incepusera sa
isi exprime nemultumirea. Regimul era perfect constient de
aversiunea profunda fata de razboi si de
dispretul tot mai mare fata de Duce.
Spre sfarsitul anului 1942, fruntasii fascisti, mai cu seama ginerele sau Ciano, inclinau sa faca pace. Stiind ca acesta nu va accepta, el a fost prezentat regelui iar apoi arestat. Odata cu demiterea lui Mussolini s-a prabusit si regimul fascist.
A fost eliberat de germanii din luxoasa sa inchisoare din muntii Apenini, avand sa traiasca ultimii doi ani ca un conducator marionetaal unei Italii de nord dominate de germani. Singura lui consolare a fost ca se putea razbuna pe cei care votasera impotrica lui.
La inceputul anului 1945 fortele
naziste erau in plina retragere catre granita cu Austria.
Mussolini incerca sa se refugieze insotit de un grup tot mai 
restransi de adepti. La 25 aprilie el s-a
alaturat unui grup de soldati germanicare se indreptau spre Austria,
imbracand o uniforma germana ca sa nu fie recunoscut. La
Dongo, pe malul lacului Garda, grupul a fost oprit de partizanii comunisti
italieni. Il Duce a fost recunoscut. La 28 aprilie partizanii l-au executat pe
el si pe amanta lui, Clara Petacci. Cadavrele lor au fost duse la Milano
unde au fost spanzurate de picioare de acoperisul unui garaj, spre
batjocura populatiei.
Concluzii
La zece ani dupa intrarea Italiei in primul razboi mondial, regimul liberal s-a prabusit si a fost inlocuit de o dictatura fascista. Problema istorica principala a intregii perioade a fost sa se explice felul in care fascismul, aparut ca ideologie abia in 1919, si nesemnificativ din punct de vedere politic pana in 1921, a reusit sa distruga un sistem politic care dura de 50 de ani.
