CAVALERII EVULUI MEDIU
Cavalerul este figura principala in scrierile medievale. Taranul agricultor insa, era considerat doar putin mai presus de un animal de jug, desi tot sistemul feudal se baza pe munca lui. Majoritatea taranilor erau iobagi, adica nu erau chiar sclavi, dar nu aveau drept de stramutare.
Pentru garantarea unui nivel de securitate oarecare, acestia erau nevoiti sa cedeze o parte prestabilita din recolta anuala si din animalele avute si totodata trebuiau sa lucreze pe terenurile proprii ale feudalului un anumit numar de zile gratis: robotul. In mod normal, iobagul nu avea sanse de a se opune deoarece mosierul ii era totodata si judecatorul atotputernic si ii putea cere numeroase alte servicii suplimentare dupa placul lui. In plus, iobagii trebuiau sa plateasca si dijma sau zeciuiala (decima), deoarece si biserica se adaptase la sistemul feudal. Arhiepiscopii, episcopii si conducatorii manastirilor, abatii, au primit mosii de la rege si au avut proprii lor vasali si iobagi. Astfel, aspectul religios al bisericii a intrat adesea in contradictie cu rolul implinit in viata economica. Loialitatea conducatorilor bisericesti era impartita adesea intre rege si papa de la Roma. Domnitorii au fost in conflict cu fiecare papa, de-a lungul anilor, in privinta dreptului de numire a conducatorilor bisericesti, care beneficiau de o influenta insemnata in viata politica.
In ciuda claritatii aparente, a
juramintelor solemne si a contractelor semnate, sistemul a purtat in
sine germenul conflictelor. Domnitorii au avut intotdeauna probleme privind
controlul asupra principalilor aristocrati. Acestia aveau putere
absoluta pe propriile mosii si datorita mostenirii
averilor de catre membrii
familiei feudale, puterile locale au devenit din
ce in ce mai independente. Daca din cand in cand un rege puternic vroia
sa reduca din independenta lor, aristocratii puternici
puteau sa se opuna. Daca puterea centrala era
slabita cu ocazia urcarii pe tron a unui copil, atunci
aristocratii aranjau disensiuni pe cale armata. Din aceasta
cauza Evul Mediu s-a caracterizat prin revolte numeroase, razboaie
private si civile.
Din relatia feudala s-au nascut numeroase situatii neclare din punct de vedere juridic. Daca cineva a primit feude de la doi feudali sau a posedat mosii in doua tari diferite, s-a ivit intrebarea fireasca: pe cine trebuie sa slujeasca si pentru cine trebuie sa porneasca la lupta? Cazul era si mai complicat cand regele unei tari poseda pamanturi in alte tari. Spre exemplu Wilhelm Cuceritorul nu apartinea nici unei autoritati feudale ca rege al Angliei, insa ca print al Normandiei era vasalul regelui francez. Regii Angliei au fost in situatii similare de-a lungul secolelor. Puterea lor a reprezentat o amenintare continua pentru feudalii francezi, iar prestigiul regal si atributiile lor au exclus deplasarea la Paris daca `domnul` lor ii chema. Sistemul militar feudal ar fi fost mai eficient daca ar fi purtat numai campanii scurte impotriva intrusilor straini. Efectuarea unor campanii militare mai serioase ridica probleme insemnate tocmai datorita naturii restranse a obligatiilor feudale. Deseori vasalii refuzau sa lupte in afara regatului, pe motiv ca aceasta depaseste deja atributiile lor. Daca se angajau totusi in lupta, dupa depasirea termenului de 40 de zile aveau dreptul ca pur si simplu sa plece de pe campul de lupta si asa si procedau, indiferent de starea luptelor. Tocmai din aceasta cauza, regii au preferat sa se bazeze pe regimente de mercenari, bineinteles in limita in care si-au putut permite acest lucru. Datorita faptului ca mosiile se puteau mostenii, mosierii preferau rolul de domn in provincie decat cel de luptator si prefera sa plateasca impozit in loc de serviciu militar.
Faptul ca un mosier avea iobagi nu insemna
neaparat ca traia intr-un castel - putea sa aiba
si o casa foarte modesta. Din cauza mobilitatii si resurselor restranse, este evident ca imperiul urias realizat de marele imparat franc Carol cel Mare (771-814), putea fi doar o entitate temporara intretinuta de o persoana iesita din comun. Chiar si Carol cel Mare a reusit cu greu sa potoleasca marii aristocrati, iar domnia fiului sau Ludovic cel Bland a fost marcata de conflicte interne si razboaie civile. La trei ani dupa moartea lui, fiii au impartit tara intre ei. Au luat nastere statele france independente de Est si de Vest, fiecare cu limba si obiceiuri diferite. Unul a fost predecesorul Frantei, iar celalalt al Germaniei.
Puterea centrala era atat de slaba in ambele regate, incat mult timp au existat numeroase regiuni franceze si principate germane independente. In secolul al IX-lea si la inceputul secolului al X-lea Europa crestina s-a confruntat cu greutati majore si au existat vremuri cand se parea ca nu va rezista atacurilor barbare. In sud islamul isi pastrase caracterul militar, in Spania numai regiunile nordice erau sub controlul imparatilor crestini si exista in continuare pericolul expansiunii musulmane. Flotele maritime arabe au ocupat Sicilia si alte insule care erau baze perfecte pentru invadarea ariilor continentale. Europa Centrala a gemut sub povara devastatoare a incursiunilor provocate de poporul calaretilor maghiari, venit din Orient. Zona de coasta a Europei de Vest era terorizata de vikingii nu mai putin periculosi. Au navigat adanc in interiorul continentului pe fluvii si pe alocuri chiar s-au stabilit.
