Incepand cu secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a trecut printr-o transformare progresiva feudala centrata pe proprietatea asupra pamantului, o forta in era industriala ce lua nastere.
In 1750 Marea Britanie era deja o putere maritima si comerciala importanta, dar majoritatea populatiei traia inca din agricultura. Activitatile industriale, precum mineritul si prelucrarea fierului, se desfasurau la o scara relativ redusa, iar Londra era singurul oras cu ade-varat mare. De-a lungul secolelor schimbarea era atat de lenta, incat ramanea aproape neobser-vata. Majoritatea oamenilor considerau ca viata lor face parte dintr-o ordine traditionala fireasca si nu realizau ca sub ochii lor lua nastere o noua etapa a istoriei.
Aceasta perioada din istoria Angliei este cunoscuta ca "revolutie industriala", cu toate ca procesul de transformare a implicat progrese in domenii diferite; multe dintre ele nu aveau nimic in comun cu procesele industriale, dar actionau convergent asupra economiei, pro-ducand efecte atat de spectaculoase incat puteau fi considerate revolutionare. O serie de inventii si descoperiri au transformat producerea textilelor si prelucrarea metalelor in industrii recunos-cute pe plan mondial. Noi surse de energie - mai ales motorul cu aburi - au fost valorificate. Exploatarea carbunilor a fost "combustibilul" acestei revolutii, iar cresterea numarului populatiei a asigurat forta de munca necesara si o piata pentru bunurile produse de industrie.
O revolutie rapida a mijloacelor de transport a dus la scaderea costurilor de tran-sport a materiilor prime si produselor finite; de asemenea, "revolutia agriculturii" a pus capat fricii de foamete si a devenit posibila sustinerea unei populatii in crestere.
Modificari spectaculoase au avut loc in productia de textile, datorita unor noi utilaje. "Suveica zburatoare" a lui John Kay (1733) a facut procesul de tesere mai rapid, iar "spinning jenny" (1767), roata de tors creata de James Hargreaves, a imbunatatit procesul de tors.
Acestor inventii le-au urmat sistemul lui Arkwright (1769) de mentinere a umidi-tatii in procesul de fabricatie; in actionare se foloseau caii, apa, sau forta aburilor. Razboiul de tesut electric inventat de Edmund Cartwright (1785) a dezvoltat procesul de tesere.
In curand producerea
textilelor, o activitate domestica, de mici proportii pana
atunci (oamenii teseau si torceau in casele lor), a fost concentrata in mari fabrici,
modificand radical modul de viata al muncitorilor. Productia de
masa a insemnat ieftinirea textilelor, cu im-pact dramatic asupra
industriei. Lana fusese cel mai important produs de export la Marii Britanii;
acum insa bumbacul castigase teren, profitand de cererea imensa
de imbracaminte usoara si raco-roasa
necesara in zonele toride ale Africii si Asiei. In sudul districtului
Lancashire
s-au inmultit filaturile (fabrici uriase unde munceau femeile
tesand fire, unde aerul fiind umed si imbacsit a cauzat diferite boli
si deformatii) mohorate ale oraselor bumbacului. Manchaster si
Primele manufacturi textile foloseau energie hidraulica, gratuita dar nesigura, deoarece o seceta putea duce la incetarea lucrului. Folosirea motoarelor cu aburi pentru atio-narea utilajelor a fost un pas decisiv pentru producerea textilelor, dar si pentru intreaga industrie.
Motoarele cu aburi erau folosite inca din secolul al XVII-lea, dar implicau cheltu-ieli de functionare mari. In 1769, James Watt, un inginer de origine scotiana, a creat in conden-sator capabil sa mentina constanta temperatura in cilindrul principal. Aceasta descoperire era ex-trem de importanta. In 1774, Watt s-a asociat cu Mathew Boulton si au inceput sa produca moto-are cu aburi la fabrica Soho din Birmingham. Efectul asupra industriei britanice poate fi dedus din faimoasa fraza a lui Boulton "Eu vand aici ce intreaga lume isi doreste sa aiba - putere!"
Fierul a fost un simbol important al revolutiei industriale din Marea Britanie. In secolul al XIX-lea fierul era folosit pentru lucruri diverse, ca poduri, vapoare si locomotive, Palatul de cristal din Londra si turnul Eiffel din Paris. Totusi, in 1700 industria fierului lupta pentru supravietuire. Metalul trebuia topit adica incalzit pana devenea lichid, astfel incat mine-reul de scurgea lasand in urma impuritatile. Dar procesul de topire necesita carbune, ia padurile Marii Britanii (din care se obtinea carbunele) fusesera in mare masura distruse, fiind necesare importuri costisitoare.
Solutia a fost gasita prin 1709 de Abraham Darby de la Coalbrookdale. Asemenea altor experimentatori si-a dat seama de ineficienta carbunelui in procesul de topire a metalului; a descoperit insa ca cocsul, mai putin sulfuros, dadea rezultate excelente. Tehnologia lui Darby a ramas secreta cel putin pana in anii 1730 si, in consecinta Coalbrookdale a inflorit spectaculos. Un viitor membru al dinastiei Darby, al treilea Abraham Darby; a construit primul pod de fier peste raul Severn (1779).
O data secretul aflat, productia de fier a crescut si s-au facut numeroase progrese tehnologice. Astfel, Watt si Boulton au folosit prima oara in 1775, motoare cu aburi pentru a da furnalelor curentul puternic necesar pentru a atinge temperaturi mari - unul din multele exemple de combinare cu succes a unor inventii in domeniul industrial. Fabricile de metal au dus la dez-voltarea unor orase ca Birmingham si Sheffield, iar Marea Britanie realiza in 1850 jumatate din productia anuala de fier din lume.
Un element indispensabil procesului de expansiune industriala a fost productia in cantitati mari a carbunelui. Cocsul era necesar la topirea fierului si alimentarea motoarelor cu aburi care actionau utilaje de productie, furnale, vapoare si locomotive. Populatia in crestere necesita cantitati mari de carbune pentru scopuri casnice, in 1798 William Murdock a folosit ulei
de huila pentru a ilumina lucrarile lui Boulton si Watt din Soho. In 1815, Glasgow si Londra erau iluminate cu gaz de huila.
Din fericire, Marea Britanie dispunea de mari si bogate depozite carbonifere in apropierea zacamintelor de fier. De la inceputul secolului al XVIII-lea, motoarele cu aburi erau folosite pentru a pompa apa din mine, dar erau putine alte inovatii. Saparea zacamintelor de car-bune ramanea "cea mai grea munca de pe pamant", si intreaga structura a civilizatiei industriale a secolului al XIX-lea se baza pe oameni ce munceau din greu sub pamant.
Calitatea proasta a cailor de comunicatie facea dificil si scump transportul bunu-rilor; pana in secolul al XVIII-lea drumurile erau atat de grele, incat se prefera transportul marfu-rilor grele pe apa. Introducerea taxelor pentru drumuri a avut ca rezultat intretinerea mai buna a cailor foarte circulate, tehnicile de constructie au fost imbunatatite de Ack Metcalfe, Thomas Telford, scotianul John Mcadam si alti constructori.
O importanta deosebita a avut-o construirea canalelor, care a inceput cu canalul Bridgewater (1763), construit de James Brindley pentru a lega minele Ducelui de Bridgewater de Manchester. Canalul a avut un impact imediat asupra pretului carbunelui in Manchester (a scazut la jumatate) si a aratat avantajele folosirii canalelor pentru transportul marfurilor grele, declan-sand o adevarata "manie a canalelor".
Aceasta "manie" a durat pana in 1830, cand reteaua de canale a Marii Britanii era mai dezvoltata decat cea de drumuri. Dar perioada de glorie a canalelor a fost scurta , deoarece acestea au intrat in competitie cu locomotivele cu aburi. Dupa experimentele initiale, realizate de Richard Trevathick si altii, prima cale ferata publica - de la Stockton la Darlington - a fost data in functiune in 1825. Inginerul care a construit-o, George Stephenson, a realizat si faimoasa "ra-cheta", cea mai performanta locomotiva care a circulat pe linia construita ulterior de la Liverpool la Machester.
In 1850, erau nu mai putin de 10.000 km de linii de cale ferata, folosite pentru transportul de calatori si de marfuri, la viteze de neimaginat. Un alt triumf al epocii motorului cu aburi l-a constituit dotarea vapoarelor cu motoare; in 1833 vasul canadian Royal William a facut prima calatorie transatlantica cu ajutorul unui motor cu aburi.
La mijlocul secolului al XIX-lea devenise clar ca revolutia industriala provocase schimbari majore si transformase Marea Britanie in "atelierul intregii lumi". Acest statut a fost celebrat in 1851 prin Marea Expozitie organizata, in Hyde Park, intr-o constructie de metal si sticla numita Palatul de cristal - un adevarat simbol al puterii industriale al acestei natiuni.
Cu ajutorul stiintei moderne, tara lui Newton aplica masinismul la manufacturi si porneste Revolutia Industriala pe plan mondial. In acelasi timp, Britania a populat si a dat legi Americii de Nord si, dupa ce a pierdut cele 13 colonii, a reconstituit un al doilea imperiu, mai larg raspandit si mai vast.
Aceste ultime secole d bunastare materiala si de conducere corespund perioadei celei mai mari realizari intelectuale. In ciuda unor Bred, Roger Bacon, Chancer si Whycliffe, contributia Britaniei la stiinta si literatura medievala este mica, in comparatie cu aria creatiei sale intelectuale din vremea lui Shakespeare incoace. Epoca in care Londra a devenit centrul maritim al Globului, brusc largit, a fost de asemenea epoca Renasterii si a Reformei - miscari de dezvol-tare intelectuala si de autoafirmare individuala, care s-au dovedit a fi mai potrivite britanicilor decat multor alte popoare - si pare sa fi emancipat geniul insular.
In sfera politicii pure, Britania este vestita ca mama a parlamentelor. Raspunzand instinctului si temperamentului poporului sau, ea a dezvoltat, in decursul veacurilor, un sistem care impaca trei lucruri: eficienta puterii executive, controlului poporului si libertatea individua-la. Britania se ghideaza in timpul revolutiei industriale dupa principiul proclamat de conducatorii ei "politica britanica este comertul britanic", principiu care va sta in picioare peste o suta de ani.
BIBLIOGRAFIE: revista ARBORELE LUMII
ISTORIA ILUSTRATA A ANGLIEI
