UNITATEA DE MEMORIE
Structura si functiile unitatii de memorie. Caracteristicile memorie interne sunt: capacitatea, timpul de acces si ciclul de memorie.
Capacitatea memoriei interne arata dimensiunea depozitului de informatie;
Timpul de acces reprezinta intervalul de timp care se scurge din momentul in care s-a emis o cerere de acces la memorie pentru a se executa o operatie de citire sau scriere si pana in momentul in care a inceput sa se execute efectiv operatia respectiva. Se masoara in microsecunde sau monosecunde;
Ciclul de memorie reprezinta intervalul de timp in care se realizeaza o operatie in memorie (citire sau scriere). Se masoara in microsecunde sau monosecunde.
Exista doua tipuri de memorie interna:
memorie ROM
memorie RAM
Memoria ROM (Read-Only Memory) este
o memorie permanenta care se poate citi dar nu se poate scrie. In ROM este manevrat un microprogram de tip firmware (inscris de
catre producator), destinat initierii lucrului cu calculatorul
la punerea sub tensiune a acestuia. Utilizatorul nu are
acces la memoria
Memoria RAM (Random Access Memory) este o memorie in care se poate scrie si din care se poate citi. La scoaterea de sub tensiune a sistemului, informatiile scrise aici se pierd. Memoria RAM pastreaza programele sistemului de operare al utilizatorului, iar utilizatorul are acces la aceasta.
Capacitatea memoriei interne a unui calculator este dimensiunea memoriei RAM si este o caracteristica de performanta a sistemului. De memoria RAM depinde lungimea maxima a unui program care poate fi incarcat intr-o sesiune de lucru si executat de procesor.
Programele ruleaza in memoria interna a calculatorului. Acest lucru inseamna ca datele si programul sunt incarcate in memoria interna, instructiunile sunt executate de microprocesor iar rezultatele sunt aduse in memoria interna.
Numarul de biti din memoria interna este constant. Cand un program este incarcat intr-o zona de memorie, comutatoarele de aici sunt setate sa reprezinte instructiuni, date sau biti ramasi liberi. Transferul de biti in si din memorie este realizat de microprocesor, care executa doua operatii:
depoziteaza secventele de biti in memorie (store);
extrage secventele de biti din memorie (fetch).
Depozitarea secventelor de biti in memorie se face prin schimbarea starii comutatoarelor astfel incat sa reprezinte noile valori, vechile valori fiind sterse.
Extragerea secventelor de biti din memorie inseamna copierea acestor biti in registrele procesorului, fara modificarea starii comutatoarelor din memorie.
Noile generatii de calculatoare sunt dotate cu memorie CMOS permanenta, in care se poate scrie si citi. Aceasta memorie pastreaza continutul in afara sesiunii de lucru, deoarece are un acumulator propriu care ii asigura alimentarea atunci cand este oprit. In CMOS sunt pastrate informatii despre configurarea calculatorului, tipul si capacitatea HDD, tipul FDD, capacitatea memoriei interne, data calendaristica, parola de acces, etc. Aceste informatii pot fi modificate de utilizator atunci cand se reconfigureaza calculatorul. Acumulatorul acestei memorii se incarca singur atunci cand se alimenteaza calculatorul.
Calculatoarele au o memorie mai speciala numita memoria CACHE. Aceasta apartine microprocesorului si este o memorie tampon intre memoria RAM si microprocesor.
Memoria CACHE este o memorie mult mai rapida decat memoria RAM. Microprocesorul este si el mai rapid decat memoria RAM, de aceea la executia unui program este posibil ca microprocesorul sa astepte dupa memoria RAM. Timpii de asteptare pot fi eliminati daca microprocesorul este dotat cu memorie CACHE, unde pot fi aduse din RAM blocuri de instructiuni pentru a fi executate de microprocesor. Cu cat memoria CACHE este mai mare, cu atat creste viteza de lucru a calculatorului.
