Internet - istorie
Se spune de regula ca istoria Internet-ului incepe odata cu ARPAnet, uitand istoria de un secol si jumatate a telegrafului (anuntat ca inventie in 1837 de Sir Charles Wheatstone in Anglia si Samuel B. Morse in SUA) care a condus la dezvoltarea primelor retele de comunicatie (uitand desigur si descoperirea telefoniei multiple de catre Augustin Maior, in 1906), precum si istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, in terminologia actuala, legaturi punct-la-punct, folosind banda de hartie perforata pentru a transmite informatia pe urmatoarea legatura spre destinatie. Analog, prima 'retea' de calculatoare utiliza banda perforata ca si canal de comunicatie (banda perforata de un calculator fiind manual introdusa in cititorul de banda al celuilalt).
Din 1962, cam odata cu aparitia calculatoarelor tranzistorizate, Paul Baran si colegii sai dela Rand Corporation ataca problema construirii unei retele care sa supravietuiasca unui razboi nuclear. In 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock si Paul Baran initiaza comutarea de pachete (packet-switched network), iar in 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apararii) contracteaza cu Bolt, Beranek si Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicatie. Proiectul initial lega calculatoarele de la Univ. of California din Los Angeles (UCLA), institutul Stanford (SRI) din Menlo Park si Universitatea Utah din Salt Lake City. Independent de ARPAnet, in acelasi timp, la Laboratoarele Bell in Murray Hills (New Jersey) apare sistemul de operare UNIX, creat de Brian W. Kernigham si Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat in paralel si pe baza limbajului de programare C .
In proiectul initial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicatie: conectarea la distanta - telnet (Remote login), transferul de fisiere si tiparirea la distanta. Abia in 1972, cand se ajunsese la o retea cu 37 de calculatoare, a fost introdus si serviciul de posta electronica - e-mail . Tot in 1972, in Octombrie, la Conferinta Internationala de la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat 'in public' si se fac demonstratii.
Anul 1975 inseamna pe de o parte aparitia calculatoarelor personale (ALTAIR anuntase microcalculatorul inca in August 1974) si pe de alta parte, ca urmare a restrictiilor in conectarea la ARPAnet impuse de Agentia militara de comunicatii (botezata DARPA), aparitia primelor retele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este si anul aparitiei Microsoft, cand Paul Allen si Bill Gates, pornind de la experientele cu Altair dezvolta BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai tarziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia si telefonia internationala) anunta X.25 ca standard de comunicatie (tot comutare de pachete).
Inca in 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este insa acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, cand ARPAnet ajunsese sa asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie si aceasta data este considerata (mai ales de participantii la proiect) nasterea Internet. Mai ales ca tot in 1983 partea militara a ARPAnet a fost separata sub numele MILNET. In acel an existau deja retelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), si altele, iar centru de programare al Univ. of California de la Berkeley lanseaza BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP inglobat (ca rezultat al finatarii DARPA). Firma Novell lanseaza produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon ofera primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .
Dar si 1979 este un an reper in dezvoltarea Internet. Este anul aparitiei retelei de calculatoare pentru cercetare numita USENET. Usenet a fost la inceput o retea cu acces telefonic in comutatie (dial-up) bazata pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail si stiri (Usenet News). Mai exista si azi retele - conexiuni UUCP, chiar daca partea de stiri (Usenet News) a trecut la NetNews. Tot in 1979 apare prima versiune comerciala de UNIX pentru un microcalculator produsa de Onyx Systems.
Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care inlocuieste mecanismul de preluare periodica a fisierului hosts (tabela de corespondenta nume/domeniu - adresa IP) de la NIC (Network Information Center) unde se mentinea evidenta calculatoarelor conectate la ARPAnet. Aceasta schimbare impreuna cu lansarea statiilor SUN bazate pe UNIX (in acelasi an) a condus la dezvoltarea vertiginoasa a Internet din urmatorii (7) ani. Mai ales ca in 1987, Fundatia pentru Stiinta (National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza mare (56Kbps - la acea vreme). Ca organizatie necomerciala, NSFNET permite conectarea la Internet fara restrictiile cu caracter militar ale ARPAnet. In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizatiile care erau conectate au trecut la NSFNET. La randul sau NSFNET isi inceteaza activitatea in 1995 cand accesul la Internet ajunge sa fie asigurat de firme comerciale pentru intreaga lume.
Pana in 1990, aplicatiile de baza erau e-mail, listserv, telnet si FTP. In 1990, la Univ. McGill se introduce Archie, instrument de cautare in serverele FTP. In 1991, la Uni. Minnesota se lanseaza Gopher. Structura arborescenta (ierarhica) a meniurilor ajuta utilizatorii in organizarea documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher au devenit asa de folosite incat pana in 1993 au aparut mii de servere continand peste un milion de documente. Pentru a gasi un astfel de document a aparut un instrument de cautare numit Veronica (very easy rodent- oriented netwide index to computerized archives).
In 1992 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvolta protocoalele de comunicatie pentru World Wide Web, creind si limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Dar istoria World Wide Web poate fi (si este) privita ca un capitol aparte, legat de dorinta de reorganizare a accesului la informatii, de ceea ce se cheama acum managementul cunostintelor (knowledge management). Daca nu mergem pana la Biblioteca din Alexandria, aceasta istorie incepe in 1945, odata cu proiectul MEMEX formulat de Vannevar Bush, consilierul stiintific al Presedintelui Roosevelt pe timpul razboiului. MEMEX propunea un sistem de memorare a informatiilor in care utilizatorii sa aiba posibilitatea sa creeze linii (trasee) informationale, legaturi spre documente sau ilustratii corelate, care sa poata fi stocate si utilizate ulterior. In terminologia actuala, a fost vorba de o masina conceptuala, la acea data existand in lume primele doua calculatoare (ENIAC si ?). Dar anul de referinta in istoria Web este considerat unanim 1965, cel in care Ted Nelson introduce termenul hypertext . Doi ani mai tarziu, in 1967, Andy van Dam si alti colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte, iar in 1968, Doug Engelbart prezinta sistemul numit NLS. La Carnegie-Mellon, in 1975, debuteaza primul sistem hypermedia distribuit, numit initial ZOG si ulterior KMS. In 1978, echipa de la MIT's Architecture Machine Group prezinta primul videodisc hypermedia, si anume Aspen Movie Map. Iar in 1981, Ted Nelson imagineaza Xanadu, un sistem de tip baza de date gestionand documente hypertext si ingloband toate informatiile scrise. Detalii despre Xanadu la:
<https://jolt.mpx.com.au:70/0h/faq.html>
Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk in 1989, care il va abandona
insa in 1992.
Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce in 1984 sistemul hypermedia
numit Filevision. In 1985 apar Symbolic Document Examiner (produs de
Janet Walker) si Intermedia, sistem
hypermedia conceput de Norman Meyrowitz si altii la Brown University (SUA). Un
an mai tarziu, in 1986, apare GUIDE, un navigator
prin hipertexte si imagini, produs de OWL, iar in 1987, firma Apple
Computers lanseaza HyperCard, primul
sistem hypermedia disponibil cu adevarat si larg raspandit. In acelasi an are
loc si Hypertext '87 Workshop in
Carolina de Nord.
Tim Berners-Lee propune proiectul World-Wide Web, nou sistem informational destinat mai ales cercetatorilor din fizica energiilor inalte, sistem pe care-l dezvolta in cadrul CERN pana in 1992.
Dintru inceput a exista tendinta de a realiza un sistem 'unificator' care sa usureze (sa simplifice) accesul la informatiile dispersate in Internet, pentru ca sa nu mai fie nevoie sa se foloseasca programe si protocoale de acces diferite ci unul singur numit browser - navigator. Primele demonstratii de soft de navigare au avut loc in preajma Craciunului din 1990. La inceput era vorba doar de afisare in mod text, legaturile fiind marcate prin numere intre paranteze drepte si selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator ceva mai evoluat, bazat pe metoda pozitionare+click, rula pe calculatoare NeXT. Astfel World Wide Web a fost introdus pentru uz intern in CERN in primavara lui 1991, permitand si accesul la articolele Usenet si chiar accesul la bazele de date de pe calculatoarele centrului. Dupa succesul repurtat rapid in privinta creerii, distribuirii si regasirii lucrarilor stiintifice si a rezultatelor experimentale, sistemul a fost anuntat-prezentat public in ianuarie 1992, programele fiind oferite public - gratuit. Mai intai au beneficiat alte laboratoare de fizica nucleara din lume, dar rapid sistemul a depasit domeniul cercetarilor de fizica.
Momentul crucial in raspandirea Web a aparut in februarie 1993 cand NCSA (National Center for Superconducting Applications) a anuntat prima versiune a programului Mosaic, un navigator pentru masinile UNIX ruland in sistemul X-Windows si folosind intreg 'arsenalul' mediului Windows (iconite, menu-uri, cuvinte colorate marcand legaturile). In plus, Mosaic a putut ingloba imaginile color direct in paginile cu text, asigurand si posibilitati de folosire a sunetului, miscarii - animatiei, etc. NCSA Mosaic 1.0 for X Windows a fost lansat in iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, Mosaic a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele folosind MS-Windows, precum si pe cele UNIX cu X Windows. Inca in octombrie, ca urmare a folosirii Mosaic pentru X Windows, numarul serverelor Web inregistrate la CERN crescuse la 500. Un an mai tarziu au fost estimate 4600 de servere. Deja in august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF a depasit traficul de posta electronica, dupa ce in martie il depasise pe cel Gopher, ajungand astfel in topul serviciilor. In 1995 se estimau 12 mii de servere, in 1997 - 800 de mii, iar in iunie 1999, OCLC estima 2.2 milioane de servere accesibile public dintr-un total de 3.6 milioane de servere Web. Acestea punand la dispozitia publicului peste 300 milioane de pagini Web individuale.
