CERCETAREA OPERATIONALA definita pe scurt "pregatirea stintifica a deciziilor" a aparut in perioada celui de-al doilea razboi mondial si se caracterizeaza prin procesul de elaborare a unor modele economico-matematice ce conduc la decizii optime sau aproape optime.
Modelarea si simularea proceselor economice - disciplina economica de granita cu matematica si tehnica de calcul - se ocupa cu fundamentarea deciziilor manageriale in conditii de eficienta pentru producator, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile si cu posibilitatea utilizarii tehnicilii simularii.
Metode exacte permit obtinerea in cadrul unei probleme de decizie economica a unei solutii S care indeplineste, fara nici o eroare restrictiile impuse si/sau conditiile de optim, cerute prin criteriile de eficienta. Daca notam prin S vectorul solutiei adoptate, iar prin S* vectorul solutiei adevarate, atunci: S-S*=0.
Metode aproximative sunt acele metode care permit obtinerea unei solutii S, diferita de solutia adevarata S* printr-un vector e, dominat de un vactor ea dinainte stabilit, adica: |S-S*|=|e ea
Metodele euristice sunt metode prin care, chiar in cazul unei probleme complexe se obtine intr-un timp relevant scurt, comparativ cu alte metode, o solutie S, acceptabila din punct de vedere practic, fara a avea garantii asupra rigurozitatii rezolvarii.
Ansamblul fluxurilor primite de la alte sisteme reprezinta vectorul intrarilor in sistem, iar ansamblul fluxurilor dirijate catre alte sisteme formeaza vectorul iesirilor din sistem. Pentru fiecare sistem cibernetio-economic se distinge un comportament intern si altul exterior strans corelate intre ele si care formeaza comportamentul de ansamblu al sistemului. "Sistemul real" reprezinta sistemul perceput cu simturile omului. "Modelul real" reprezinta sistemul real inlocuit si care corespunde, in principiu, cerintelor sistemului real initial. "Modelul abstract" realizeaza trecerea de la "sistemul real" la "modelul real", el reprodue sistemul real prin descompunerea sistemului in parti componente elementare si stabileste legaturile dintre acestea.
Conceptul de "model" este relativ nou in comparatie cu metoda modelarii, care a aparut odata cu preocuparea oamenilor pentru cunoasterea stiintifica. Termenul a fost preluat de tehnicieni, de la matemeticieni si apoi de analisti de sistem, pentru a fi utilizat in procesele din economie.
Putem spune ca modelul este o reprezentare izomorfa a realitatii, care ofera o imagine intuitiva, dar riguroasa in sensul structurii logice a fenomenului studiat, si permite descoperirea unor legaturi si legitati greu de stabilit pe alte cai.
Principalele criterii pe baza carora facem gruparea modelelor economico-matematice sunt: 1.In functie de sfera de reflectare a problematicii economice: - modele macroeconomice, modele mezoeconomice, modele microeconomice. 2.In functie de domeniul de provenienta si conceptie: - modele cibernetico-economice; - modele econometrice; -modele ale cercetarii operationale; - modele din teoria deciziei; -modele de simulare; -modele de marketing. 3.In funtie de caracterul variabilelor: -modele deterministe; -modele stochastice/probabilistice. 4. In funcrie de factorul de timp: -modele statice; -modele dinamice. 5.In functie de orizontul de timp considerat: -modele discrete-secventiale; -modele continue; 6.In functie de structura proceselor reflectate: -modele cu profil tehnologic; -modele informational-decizionale; -modele ale relatiilor umane; -modele informatice. In cadrul fiecarei grupe modelele sunt: descriptive (care realizeaza o cunoastere directa a intreprinderii si reprezinta, de regula, o simplificare a realitatii) si normative (permit obtinerea unui comportament viitor, dorit de catre factorii de decizie.
Logica matematica introduce si utilizeaza forme logice si calcule logice in scopul deducerii legilor gandirii corecte si aplicarii acestora in construirea de rationamente corecte. Logica formala este componenta a logicii matematice in care variabilele logice sunt propozitii.
Conceptele de sistem Intreprinderea ca sistem este alcatuita dintr-un nr mare de elemente: resurse umane, resurse materiale(utilaje, materii prime, materiale), resurse financiare. In aceste elemente care pot fi grupate dupa 2 anumite criterii, exista o serie de relatii si legaturi, conexiuni cauzale sau functionale.
Sistemul cibernetic al intreprinderii industriale, cuprinde in principal: sistemul productiei, constand din ansamblul mijloacelor de productie, masini, utilaje si instalatii, tehnologiilede fabricatie si forta de munca; sistemul informational-decizional, ce include procesele de culegere, transmitere, prelucrare si conservare a informatiei, procesele de luare a deciziilor la toate nivelurile si sistemul stucturii umane, care cuprinde procesele de motivare individuala a actiunii lucratorilor, relatiile complexe intre acestia. Cunoasterea intreprinderii ca sistem este determinata de modul cum relatiile dintre elemente si insesi elementele sistemului variaza in timp.
Principalele susbsistemuri la niv unei intrep sunt: - conducere, coordonare si control la niv intrep; - studiul pietei; - cercetare-dezvoltare; - protectia muncii; - investitii; -probleme juridice; -reparatii; -personal, salarii, invatamant; -evidenta contabila; -programarea operativa; -transporturi.
Intre aceste subsisteme au loc o multitudine de legaturi informationale, decizionale, de succesiune, alaturi de fluxurile fizice de materii prime, semifabricate, si produce. Sistemul de conducere, coordonare si control al intreprinderii cuprinde la randul lui 3 subsisteme: -subsistemul organizatoric, -subsistemul informational-decizional si informatic si subsitemul metode si tehnici de conducere.
Analiza de sistem reprezinta un complex de procedee pentru perfectionarea activitatii generale a unitatilor social-economice, prin studierea proceselor informationale si a celor decizionale, care au loc in unitatile respective.
Regulile metodologice definesc atat succesiunea corecta a operatiunilor decizionale corespunzatoare conducerii sistemelor dar si modul de organizare si realizare efectiva a lor.
