Pentru ca dialogul dintre om si calculator sa poata avea loc, trebuie sa existe o componenta esentiala denumita sistem de operare. Acesta este un program special cu rol de coordonare si control asupra resurselor fizice (hardware) ale calculatorului si care intermediaza dialogul om-calculator.
Un sistem de operare trebuie sa aiba capacitatea de a se adapta la modificarile tehnologice, ramanand in acelasi timp compatibil cu hardware-ul anterior.
Realizatorii sistemelor de operare trebuie sa tina seama de evolutia procesoarelor ce stau la baza calculatoarelor, astfel incat sa se poata beneficia de avantajele pe care acestea le ofera.
Primul sistem de operare pentru calculatoare personale a fost CP/M (prescurtare de la Control Programs for Microcomputers), care a aparut in 1980. Apoi a urmat populara serie de sisteme de operare denumite MS-DOS (Microsoft Disk Operating System), pentru care a aparut o versiune noua in fiecare an, ultima versiune scoasa de compania Microsoft fiind DOS 6.22 (in anul 1994).
Alegerea unui sistem de operare sau a altuia se face in functie de calculator si de preferintele utilizatorului. Unul dintre factorii esentiali il reprezinta usurinta de utilizare, aspect caruia nu i s-a acordat initial importanta.
Pentru a imbunatati acest aspect al asigurarii unui mod de dialogare om-calculator cat mai agreabil si la indemana tuturor, nu numai a specialistilor, compania Microsoft a realizat un program ce oferea un mediu de lucru mai prietenos, denumit Windows 3.1. Acesta nu era insa un sistem de operare, deoarece el presupunea existenta sistemului DOS. In 1995, mediul Windows a fost transformat in sistem de operare, aparand WINDOWS 95.
In urmatoarele randuri vom face o scurta comparatie intre doua sisteme de operare: MS-DOS si Windows95. Intre acestea doua exista si asemanari (au fost facute de Microsoft), dar noi vom scoate in evidenta deosebirile.
Sistemul de operare este de fapt un program care este lansat automat la pornirea computerului asigurand in principal urmatoarele functii:
Gestionarea operatiilor de intrare / iesire
Gestiunea datelor pe suportul de memorie externa
Controlul incarcarii in memorie, punerii in functiune si incetarii activitatii pentru programele utilizatorului
Realizeaza interfata intre hardware si aplicatiile software
Vom face o scurta pauza si voi incerca sa va prezint cum merge inima unui sistem de operare.
Motorul unui sistem de operare este kernel-ul. Acesta se ocupa de "intreaga treaba" (prin kernel mai intelegem si nucleul sistemului de operare). El ofera posibilitatea de a citi si scrie in si pe diferite unitati, el se ocupa cu gestionarea memoriei etc. In MS-DOS kernel-ul era reprezentat de fisierul MSDOS.SYS, iar in Windows de KERNEL32.DLL. MS-DOS-ul este un sistem de operare care lucreaza numai pe 16 biti, in timp ce Windows 95 este un sistem de operare hibrid care poate lucra pe 16 biti (mentinand compatibilitatea cu MS-DOS) dar si pe 32 de biti permitand astfel multitasking-ul.
A venit timpul sa vedem ce se ascunde in spatele acestei afirmatii pe care mai toti utilizatorii o folosesc ca argument suprem intr-o polemica MS DOS vs. Windows. Ce este multitasking-ul?
Prin
multitasking intelegem posibilitatea unui sistem de a rula mai multe
procese (programe) in acelasi timp. Multi nu inteleg de ce se
face atata valva in jurul acestui lucru si prima imagine care le vine in
minte este un editor de texte si un player de mp3-uri (program cu care se
poate asculta muzica - se poate observa in imaginea de mai jos) ruland in
acelasi timp dar va asigur ca fara multitasking nu ar fi
fost posibila aparitia interfetelor grafice a sistemelor de
operare. Acestea exact pe acest lucru se bazeaza. De aceea Microsoft
Windows 95 nu putea rula pe procesoare 80286. Microsoft Windows 3.1, poate rula
intr-adevar si pe procesoare 80286, dar acest lucru era o emulare si
acest lucru era vizibil, performantele lasand mult de dorit. MS-DOS-ul
poate rula pe procesoare 80286 pentru ca NU este un sistem de operare
multitasking.
Toate sistemele de operare moderne ofera azi
multitasking. Diferentele constau in algoritmii pe care acestea le
folosesc pentru a "emula' multitasking-ul. Un multitasking real se poate
obtine doar pe un sistem care ar avea cate un procesor pentru fiecare
program in parte. Acest lucru nu este in totalitate imposibil in teorie dar
practic este inca de domeniul fantasticului. Si asta pe piata
mainframe-urilor si a server-elor. La noi, in piata
Dupa cum spuneam, MS-DOS-ul NU ofera posibilitatea multitasking-ului. Asta doar daca nu ne gandim la programele TSR (Terminate and Stay Resident) care ar fi stramosii multiprocesarii asa cum maimutele ne sunt noua parinti. De la Microsoft Windows 3.x apare ideea multiprocesarii pe sistemele Intel like. Acesta folosea un algoritm "round robin" ce oferea posibilitatea ca procesele ce erau rulate in paralel sa ocupe, unul dupa altul, timp egal de procesare. De fapt fiecarui program i se aloca o scurta perioada de timp care mai este numita si cuanta. In acest timp programul respectiv poate folosi resursele procesorului. Acest model se va pastra si in versiunile ulterioare ale sistemelor Microsoft suferind doar imbunatatiri. Din pacate, aceasta metoda, chiar daca este simpla nu este nici pe departe economica. Cea mai buna solutie fiind data de un alt sistem de operare si anume Linux.
Cam atat cu multitasking-ul. Sa trecem acum la alte noutati aduse de Win 95.
Una dintre ele si cea mai evidenta este interfata grafica, mai prietenoasa cu utilizatorul. Windows-ul nu lucreaza pe baza de comenzi. In interfata grafica sunt folosite meniurile care se pot selecta cu mouse-ul. Datorita acestui fapt, Windows-ul este mai usor de folosit. Aceasta usurinta in folosire presupune si existenta unei puteri de calcul mai mari. Pentru a fi instalat si rulat in conditii acceptabile Windows-ul are nevoie de procesor 486 sau mai bun, o memorie de cel putin 12 MB Ram si 350 MB liberi pe HDD.
DOS-ul are nevoie de resurse mai putine si anume procesor 286; 6 MB Ram si aproximativ 1 MB pe HDD.
(HDD = Hard Disk Drive, reprezinta discul hard al calculatorului).
Spre deosebire de Windows, MS DOS este un sistem de operare care lucreaza in mod text.
Sistemul de operare MS-DOS dispune de o gama destul de bogata de comenzi (aproximativ 50), cu ajutorul carora utilizatorul poate sa realizeze actiuni de gestiune a sistemului.
Imagine luata din Windows in timp ce ruleaza mai multe aplicatii printre care si editorul de text Word XP
cu care a fost realizat acest referat.
Se poate observa bara de task-uri a Windows-ului in partea de jos a imaginii, butonul Start, in partea de sus a imaginii un player pentru mp3-uri si cateva pictograme (shortcut-uri) in stanga imaginii (deasupra start-ului).
In Windows 95 ferestrele au fost reduse si integrate in bara de task-uri, asa cum se poate observa in partea de jos a imaginii de mai sus. Bara de task-uri se afla intotdeauna pe o latura a ecranului, ferestrele nedepasind-o niciodata. Daca bara de task-uri se afla in partea superioara, butoanele programelor se afla tot in acest loc.
Bara de task-uri contine programele in curs de executie in fundal. In stanga barei de taskuri se afla butonul "Start" care reprezinta o particularitate a Windows-ului.
In imagine se poate observa clar ca mai multe programe sunt executate simultan, evidentiindu-se faptul ca Windows-ul este un sistem de operare multitasking.
Imagine care reprezinta o fereastra de DOS in sistemul de operare Windows
In imaginea de mai sus este deschisa o fereastra in care se pot executa comenzi in modul MS-DOS. Se poate obseva ca computer-ul asteapta o comanda. Dupa sirul de caractere "C:Windows>" poate fi introdusa comanda, pentru ca in urma apasarii tastei "Enter" comanda sa fie executata.
O alta facilitate oferita de Windows 95 este aceea ca permite existenta unor nume de fisiere lungi. Nu mai exista limitarea la 8 caractere, urmate de punct si de extensie. In acest fel, numele unui fisier poate sa sugereze mult mai bine continutul sau. De exemplu, referatul acesta a fost salvat intr-un fisier cu numele "MS-Dos VS Win9x.doc". Acest lucru este posibil doar sub Windows 95. In MS DOS, existand limita de 8 caractere la numele fisierului.
Windows 95 stie sa foloseasca memoria virtuala pentru a executa programe mai mari si mai complexe care au nevoie de multa memorie RAM.
O limitare a multiprogramarii este aceea ca fiecare partitie trebuie sa poata incarca intregul program, deoarece acesta este rezident in memorie pana la executia sa completa; solicitarile vor fi astfel limitate de spatiul fizic de memorie interna disponibila; in acest context memoria virtuala se bazeaza pe principiul potrivit caruia numai portiunile din program necesare imediat trebuie sa fie in memoria interna, celelalte parti ale programului si datele pot fi pastrate in memoria externa (adica pe hard-disk). Memoria virtuala ofera sistemului capacitatea de a adresa memoria externa ca si cand ar fi o extensie a memoriei interne, oferind iluzia unei memorii nelimitate (virtuale).
Adresele locatiilor de memorie reala sau virtuala sunt indicate de catre sistemul de operare. Daca datele sau instructiunile necesare nu se afla in memoria reala, atunci portiuni din memoria externa ce contin datele sau programele necesare imediat sunt transferate in memoria reala, in timp ce portiuni din memoria reala sunt transferate in memoria externa (Swaping).
DOS-ul nu stie sa faca swap si se limiteaza la memoria RAM disponibila.
Windows-ul recunoaste automat dispozitivele hard Plug-And-Play si instaleaza driverele adecvate automat.
Prin acest referat am incercat sa prezint cat mai bine si in cat mai putine cuvinte facilitatile oferite de sistemul de operare Windows95 si sper ca am reusit sa va conving sa parasiti mai vechiul MS-DOS.
