Muntii
Himalaya
Muntii Himalaya formeaza un arc continuu de aproape 2600 de
kilometri in jurul marginilor subcontinentului Indian, de la curbura raului
Indus in nord-vest, pana la raul Brahmaputra in est. In nordul acestei centuri
muntoase se afla Platoul Tibetan (Qing Zang Gaoyuan). Muntii Himalaya formeaza cea mai inalta regiune
muntoasa de pe planeta, avand 9 din cele 10 cele mai inalte varfuri ale
acesteia.
Sistemul muntos Himalayan a aparut intr-o serie de etape acum 30-50 milioane de ani, fiind format prin miscari puternice ale pamantului, atunci cand placa Indiana s-a ciocnit de placa Euro-Asiatica. Chiar si astazi, muntii continua sa se dezvolte si sa se schimbe, iar cutremurele sunt frecvente in aceasta zona.
Muntii Himalaya influenteaza climatul peninsulei Indiene, aparand-o de masele de aer rece din Asia centrala. Sistemul exercita de asemenea si o influenta majora asupra musonului si a modului in care cad ploile. In munti, clima variaza in functie de inaltime si locatie. In sud, ea este subtropicala, cu temperaturi medii de 30° C in timpul verii si de 18° C in timpul iernii, in vaile din centru ea este temperat-continentala, cu temperaturi medii in timpul verii de 25° C si ierni mai reci, iar in zonele mai inalte din Himalaya temperatura medie este de 18° C, iar iernile au temperaturi sub punctul de inghet. La inaltimi de peste 4800 m, clima este foarte rece, iar zona este permanent acoperita de zapada si gheata. In zona de est a muntilor ploua des, in timp ce partea de vest este mai uscata.
Vegetatia este influentata de clima si altitudine. In trecut, aproape toata zona sub-Himalayana era acoperita de paduri tropicale. Cu cateva exceptii, cea mai mare parte din aceasta padure a fost taiata pentru cherestea sau pentru a face loc terenurilor agricole. In zona centrala a Muntilor Himalaya, la inaltimi cuprinse intre 1520 m si 3660 m, vegetatia naturala consta din multe specii de pin, stejar, plop si nuc.
O mare parte din aceasta zona a fost despadurita, padurile ramanand doar in zone inaccesibile, sau pe pante abrupte. Vegetatia alpina ocupa zone mai inalte ale muntilor chiar sub zona zapezilor vesnice si include arbusti, muschi, licheni, si flori salbatice. Aceste zone sunt folosite in timpul verii pentru pasunat. In zonele mai inalte ale muntilor se intalnesc cerbi, capre salbatice, lupi, si leoparzi de zapada.
Populatia si asezarile din muntii Himalaya au fost influentate de variatiile topografice si de clima, care impun conditii aspre de viata si tind sa limi-teze comunicatiile. Oa-menii care locuiesc in vai izolate si-au pastrat in general identitatile culturale. Totusi, datorita imbunatatirilor in trans-porturi si comunicatii, mai ales programele prin satelit din Europa si Statele Unite pun in contact vaile izolate din munti cu lumea din afara, ceea ce a inceput sa influenteze tot mai mult cultura si ordinea sociala traditionala.
Existenta Abomina-bilului Om al Zapezilor, cunoscut si ca Yeti, a fost raportata de catre serpasii din Nepal, insa expeditiile stiintifice nu au gasit nici o dovada in acest sens. In 1950, gu-vernul nepalez a mers pana acolo incat a interzis prin lege uciderea sau scoaterea unui Yeti din tara. Pana acum, nimeni nu a reusit sa incalce aceasta lege; poate ca Yeti este totusi un spirit rau, asa cum cred tibetanii.
Marile piscuri isi pastreaza misterele. Zeii ghetii isi ridica cununile sclipitoare spre cer si raman intr-o lume pe care putini o cunosc. Caci, dupa cum spune un stravechi text hindus: "precum roua in fata soarelui, asa dispare tot ce este josnic la vederea Casei Zapezilor, vesnic neprihanita".
Bogdan Stoica,
clasa a VII-a C
