Capitolul I- Bella Italia Situata in partea meridionala a Europei, Italia este o tara continentala, peninsulara si insulara, ale carei „radacini” sunt infite parca in arcul Alpilor din centrul continentului si se prelungeste pana in apropierea Africii (tarmurile Siciliei se afla la numai 150 km de acest continent), astfel ca Neapole (Napoli) este mai aproape de Tunis decat de Milano. Intre aceste limite naturale, respectiv intre Alpi si mare (Insula Lampedusa), este o distanta, pe axa nord-sud, de aproape 1290 km. Acolo se afla regiunea geografica italiana, a carei suprafata (324.000 kmp), respectiv Italia, inclusiv Citta del Vaticano, Republica di San Marino, Principatul Monaco, Elvetia italiana, Venezia Giulia si Istria (fosta Zona 13), ca si insulele Nizzardo, Corsica, arhipelagul Malta. O serie de teritorii aflate in lungul frontierei alpine au fost cedate Frantei (Picola San Bernardo, stanca Moncenisino, Valle Stretta, Monte Thabor, Monte Chaberton, Valle del Rio Seco, Valle Superiore Roia, pasurile Di Tenda Si Briga), dar altele, teritorii transalpine, apartin din punct de vedre orohidrografic Italiei: Sondorio, Alto Adige, Pasul Tarvisio. Fac parte din teritoriul Republicii Italiene si Insulele Pelagie, situate pe continentul african. De altfel, tocmai datorita acestei pozitii geografice, Italia este puternic influentata, in nord, de lumea alpina, iar in sud de prezenta Marii Mediterane, ale carei ape ii scalda tarmurile pe mai bine de 7450 km. 1.Toate drumurile duc la Roma Peninsula Italica, asemuita datorita formei sale cu o „cizma”, patrunde adanc in mijlocul apelor Mediteranei, ape ce au favorizat, inca din antichitate, stranse legaturi cu civilizatiile riverane. Peninsula propriu-zisa este strabatuta, de la un capat la altul, de lantul muntilor Appennini, adevarata axa orografica, lunga de peste 700 km si lata de cel mult 150 km, ce culmineaza in sectorul central cu masivul Gran Sasso d’Italia (2.914m). de o parte si de alta a culmii, dealurile formeaza un relief valurit care este traversat de doua autostrazi, ce leaga orasele, porturile si statiunile balneare de pe cele doua tarmuri: tirenian, in vest (Genova, Pisa, Livorno, Roma, Napoli) si cel adriatic, in est (Ravenna, Ancona, Pescara, Foggia, Bari, Brindisi) scotand din izolarea ancestrala sudul peninsulei, numit „mezzogiorno”. Climatul bland de pe aceste tarmuri devine din ce in ce mai calduros si mai secetos spre sud si mai aspru catre interior, unde capata caractere montane. In aceste conditii s-a dezvoltat, inca din cele mai vechi timpuri, civilizatia etrusca (cetatile etrusce existau pe colinele de la poalele muntilor inca de pe vremea cand mlastinile dainuiau printre cele sapte coline pe care s-a ridicat apoi Roma). 39326jee82xnr8m Aglomeratia romana ocupa o pozitie de tranzitie intre nordul continentului si mezzogiorno, cu cladiri ce subliniaza rolul sau de capitala politica, religioasa si turistica a Italiei. Acolo, pe malul drept al Tibrului, se afla Citta del Vatican (Statul Vatican, cu o suprafata de 0,44 kmp si aproape 800 locuitori), centru mondial al catolicismului, cunoscut sub numele de Sfantu Scaun-sediul papalitatii, al Colegiului Cardinalilor si al consiliului Pontifical. Mai spre sud, la poalele Vezuviului, ce se oglindeste in apele golfului omonim, inconjurandu-l in trepte, se afla orasul Napoli si o serie de mici statiuni balneare: Pozzuoli, Pompei, Ercolano, precum si cele doua perle ale turismului italian: insulele Capri si Ischia. Cele doua insule mari ce inchid bazinul Marii Tireniene: Sicilia (25.707 kmp) si Sardinia (24.090 kmp), ca si insulitele raspandite in jurul lor (Stromboli, Volcano, Salina, Egadi, s.a.) apartin in totalitate tipului de peisaj mediteranean: munti vulcanici dezgoliti de vegetatie, coline acoperite de intinse podgorii, de paduri si plantatii de maslini, sau de tufisuri alcatuite din plante adaptate la conditiile de ariditate, plaje incinse de razele dogoritoare ale Soarelui. 2.Italia continentala Nordul Italiei este foarte diferit de restul tarii, caci peisajele muntilor inalti, ale dealurilor piemontane si ale campiei manoase sunt asemanatoare Europei continentale de dincolo de Alpi. De altfel, lantul arcuit al Muntilor Alpi nu mai este de multa vreme o bariera intre Italia si continent. Pe langa vestitele trecatori traversate, inca din antichitate, de drumuri transalpine, azi nu mai putin de opt tuneluri (Karawanken, Tauern, St. Guthard, Simplon, Grand St. Bernard, Mont Blanc, Frejus, Tenda) asigura legaturi mixte, prin mari axe feroviare si rutiere, intre Italia si restul continentului. Tot in partea nordica a Italiei se afla bogata Campie a Padului, de o parte si de alta a celui mai lung fluviu italian (652 km). in axul acestei campii, orientat sud-vest, se afla o serie de orase cu vechi traditii culturale (Piacenza, Cremona, Mantova, Ferra, Rovigo, Padova). Campia se termina la tarmul Marii Adriatice printr-o delta mlastinoasa, ce separa doua intinse lagune: cea nordica, laguna Venetta (pe nisipurile careia se afla Venetia) si cea sudica Laguna Comacchio (strajuita la sud de Ravenna). Azi, campia este ferita de inundatii, prin digurile construite de o parte si de alta a Padului, iar delta este greu de a fi recunoscuta: doar cateva grinduri, pe coama carora se pastreaza palcuri din padurea originara, declarate rezervatii naturale in cadrul marelui Parc National Delta del Po. Imprejurul campiei, se desfasoara un brau de dealuri piemontale dispuse ca un lung amfiteatru deschis spre Adriatica. Pe majoritatea colinelor s-au ridicat asezari fortificate, ce se pastreaza pana in zilele noastre. Dintre ele, unele s-au dezvoltat ulterior ca cetati medievale: Ravenna, Bologna, Parma, Brescia, Verona, Treviso etc. en326j9382xnnr Daca Torino si Genova au caracterele unor mari capitale regionale, Milano joaca rolul unei metropole industriale si financiare europene, iar porturile Genova, Trieste si Venetia (Mestre) aprovizioneaza cu materii prime nu numai mordul Italiei, ci si regiuni central europene. 3.Caput Mundi Cu aproape 58 milioane de locuitori, Italia este una dintre cele mai populate tari europene. In acelasi timp, datorita atractiilor turistice (peisaje alpestre, statiuni pentru sporturi de iarna, plaje si insule celebre, o moderna retea de autostrazi si cochete hoteluri), dar mai ales pentru inestimabilele valori artistice si intelectuale, ea este vizitata anual de peste 65 milioane de turisti, din care mai mult de jumatate vin de peste hotare. Dupa legenda, Roma a fost fondata catre anul 753 i. Hr. Orasul regilor etrusci si latini, devenit pentru un timp o republica consulara, a ajuns capitala magnifica si infloritoare a vastului Imperiu Roman, adunand vestigii ale artei si culturii din intreaga lume antica, ale carei ecouri le auzi si astazi intre zidurile Collosseului. Devenind apoi capitala spiritualitatii crestine, s-a imbogatit cu numeroase lacase de cult, incepand cu Basilica sfintilor Nereo si Achilleo si catacombele Domitilla, continuand cu imensul ansamblu al Basilicei San Pietro ridicat pe amplasamentul Circului lui Gaius si Neron si apoi cu Basilica Sfintei Sabina. Alaturi de acestea, au fost inaltate ulterior splendori baroce si nobila arhitectura renascentista. In sec. al XV-lea, in partea nordica si centrala a Italiei, a avut loc o miscare de revigorare a artei, de iesire a ei din canoanele Evului Mediu timpuriu-Renasterea artelor. Orase ca Venetia, Padova, Milano, Urbino sau Florenta au devenit „capitale” ale Renasterii, alaturi de o puzderie de centre artistice si arhitecturale (Vincenza, Cremona, Verona, Parma, Modena, Ferrara, Siena, Rimini si Bologna). Florenta a fost fondat(a) in anul 59 i. Hr., pe malurile Arnoului, din porunca lui Iulius Cesar. Numit apoi Florentia Tuscorum, orasul inchinat zeitei Flora, divinitate a primaverii si fecunditatii, a fost apoi fortificat la sfasitul sec. al XIII-lea, inchizand in interior Palazzo della Signoria (azi Palazzo Vechio). Populat de negustori, camatari si bancheri influenti, precum familia Medici, Florenta a devenit un mercenat pentru pictori, sculptori si arhitacti. Adsmirabilele opere de arta datorate artistilor Michelangelo, Rafael, Botticelli si multi altii, au coborat frumusetea celesta pe pamantul Toscanei. Acestor bogatii li se adauga cele din vecinatatea marii, de la Venetia. Dupa repetate navaliri ale barbarilor, ce au obligat populatia din Brenta sa se refugieze pe insulitele lagunei Venetta, la mijlocul sec. al XV-lea au fost ridicate, pe piloni si platforme de lemn, primele constructii, cu sprijinul cetatii vecine, Ravenna. Sub influenta celor ce s-au refugiat acolo dupa caderea Bizantului, Venetia a devenit locul de intalnire al culturii Orientului cu cea a Occidentului, al artei bizantine cu cea gotica. Azi, trecand pe Canale Grande, prin Palatul Dogilor sau Basilica Santa Maria della Salute, nu poti sa nu incerci emotia de a privi picturile celebre datorate unei pleiade ce a inceput cu Carpaccio si s-a incheiat cu Canaletto. De aceea, Roma (Caput Mundi), Florenta (Noua Atena) si Venetia (Sotia marii) sunt considerate valori ce apartin lumii intregi, nu numai Italiei. Capitolul II- Vedi Napoli e poi muori! 1.Campania Situata in partea de nord a arealului geografic si etnologic Mezzogiorno, provincia Campania se intinde pe 13.595 kmp si are o populatie de peste 5 milioane de locuitori (1991), din care aproape un sfert formeaza aglomeratia urbana Neapole. Catre vest, Campania prezinta unul dintre cele mai pitoresti sectoare ale litoralului tirenian: trei largi arcuri, delimitate de promontorii care marginesc tot atatea golfuri: Gaeta (intre capurile Circeo si Miseno), Napoli (intre capul Miseno si Peninsula Campanella) si Salerno (intre peninsulele Campanella si Licosa). Este suficient sa amintim ca in prelungirea a doua promontorii centrale se afla cele mai renumite insule italiene, Ischia (Capul Miseno) si Capri (Peninsula Campanella), ca sa intelegem importanta celor patru puncte cardinale ale mirajului Campaniei: Neapole, Vezuviu, Capri si Ischia. Acestea, alaturi de Torre di Greco, Torre Annunziata, Castelammare di Stabia, Pompei, Sarno, Nocera, Amalfi si Solerno, fac parte din „colierul” de perle ale turismului vezuvian. 2.De la Paleopolis la Neapole Clasicii latini au denumit arealul colinar in care a aparut si s-a dezvoltat orasul Neapole „Campania Felix”, datorita extraordinarei fertilitati a solurilor sale vulcanice si a climei mediteraneene de o inegalabila blandete. Poate tocmai de aceea, inca din negura istoriei, in spatiul napolitan au existat premisele dezvoltarii unor temeinice asezari ce s-au succedat in timp: Parthenope, colonie a grecilor din insula Rhodos, Paleopolis, sau „orasul vechi”, datand din sec. al IX-lea i, Hr., colonie a locuitorilor din Cuma vecina, iar pe locul pe care se afla azi Castel dell’Ovo, asezarea ce avea sa dea numele actual: Neapolis, sau „orasul nou” (sec. al V-lea i. Hr.), colonie a grecilor din Insula Eubeea. In perioada marii expansiuni a Siracuzei, Neapole se dezvolta ca un important centru regional, motiv pentru care devine un aliat de nadejde al Romei in razboaiele purtate cu Cartagina pentru suprematia in bazinul mediteranean. Dupa ce a devenit municipium (90 i. Hr.), orasul cunoaste mai multe epoci de inflorire-cand, pe matricea greceasca a edificiilor sale sau alaturi de ele se inalta palatele somptuoase ale patricienilor-sau de decadere-cand persecutiile facute crestinilor s-au rasfrant asupra tuturor locuitorilor. O data cu dezintegrarea Imperiului Roman, Neapole a devenit un ducat autonom ce a starnit bizantinilor, musulmanilor si normanzilor dorinta de a-l cuceri. Dupa o scurta perioada, cand si-a pastrat autonomia, Regatul Neapolelui a trecut, alternativ, sub suzeranitatea Spaniei (casa de Aragon) sau a Frantei (casa Angevinilor), iar apoi a Austriei (casa de Burbon). Insurectia din 1848 si victoria lui Garibaldi impotriva Piemontului (1860), a alaturat orasul Italiei unite. 3.In vizita la familia…De Anjou Autostrada dintre Bari si Neapole te poarta rapid peste curmaturile Apeninilor Lucani, pe vaile largi, dar intortocheate, din Basilicata, apoi pe sub colinele izolate ce poarta orase-cetate din Campania. Primul loc pe care trebuie sa-l vizitezi este Castelul de Anjou. Aceste castel a fost inaltat pentru a veghea portul, inima comerciala, in a doua jumatate a sec. al XIII-lea. Pe langa fortificatiile deja existente, adaugarea zidurilor sale groase, austere, dar capabile sa apere orasul de orice atac cu artilerie navala, i-au motivat si numele de Castelul Nou. Intrarea in castel se face pe o punte aruncata peste vechiul sant cu apa ce inconjura patrulaterul auster. Abia dupa ce treci pe sub „Arcul de Triumf”, remarci detaliile sculpturale ce orneaza aceasta intrare si respiri atmosfera salilor prin care –sau perindat personaje ilustre: Papa Celestin al V-lea, Giotto, Petrarca, Boccacio, Caracciolo, Ettore Fierramosca sau Carol al V-lea. Lasand in urma portul si Castelul de Anjou, te poti indrepta catre fatada neoclasica a Galeriei Umberto I, din inima orasului. In vecinatate, Biserica San Fernando si Teatrul San Carlo formeaza un cadru magnific Pietei Trieste e Trento. Periplul prin Campania poate continua cu Piazza del Piebiscito, dominata de cupola larg boltita a Basilicii San Francesco di Paola, apoi In apropiere de Piazza Carita, unde se afla unul dintre cele mai reprezentative monumente ale barocului tarziu: Guglia dell’Immacolata. Un alt punct de rezistenta al circuitului turistic napolitan este Castelul dell’Ovo, ridicat pe o insulita legata de tarm printr-o lunga pasarela de piatra. De acolo ai o splendida perspectiva catre Vezuviu, care ti se arata in toata maretia lui. Neapole 4.Pompei Orasul a fost ridicat in sec. al VIII-lea i. Hr. De o populatie italica, osci, pe un platou vulcanic la sud de Vezuviu, intr-un spatiu alimentat de apa a numeroase izvoare, de o parte si de alta a Vaii Sarno. Primele constructii au fost atribuite initial grecilor, dar recentele descoperiri arheologice au stabilit ca in sec. al VI-lea i. Hr. Orasul a fost cucerit de etrusci, apoi, in sec. al V-lea, de catre samniti si cumani, iar in sec. al IV-lea i. Hr. A intrat sub suzernitate romana. Influenta greaca in arhitectura s-a pastrat si in perioada de glorie romana, din sec. al II-lea i. Hr., cand somptuasele palate (de exemplu, Casa Faunului, decorata cu statuia „Dansul Faunului” si cu mozaicul reprezentand batalia de la Issus dintre Alexandru cel Mare si darius) s-au inmultit, iar personalitati celebre ale epocii (Silla, Cicero s. a.) s-au stabilit aici. Teribila eruptie din 79 d. Hr. a acoperit orasul cu un strat gros (7-8 m) de lava, lahar si cenusa, astfel ca urmele lui au disparut timp de 15 secole. Cu ocazia unor lucrari de canalizare a raului Sarno, arhitectul Domenico Fontana a scos la lumina mai multe dale de piatra cu inscriptii romane, atestare certa a enigmaticului Pompei. Abia in 1748, sub patronajul regelui Carol de Bourbon, au demarat primele lucrari de decopertare. Ele s-au extins mai bine de un secol si au scos la iveala nu numai cladiri, dar si statui, fresce si mozaicuri cu scene mitice, si chiar amprente umane ale victimelor eruptiei, portaluri si obiecte de cult, ce au fost initial gazduite in Antiquariumul inaugurat in 1861. coplesitorul numar de opere de arta scoase la lumina zilei a depasit cu mult capacitatea de a fi gazduite aici, astfel ca cele mai multe au fost transferate in Muzeul National de Arheologie din Neapole. Capitolul III-Puglia si Brasilicata Peisajul si istoria celor doua provincii din Mezzogiorno se impletesc intr-un amalgam de caractere particulare ce au ca rezultat o lume misterioasa, plina de originalitate. Ariditatea climatului, goliciunea culmilor, vaile fertile, tarmurile insorite, dar si izolarea milenara fata de restul peninsulei au mentinut acest spatiu in afara curentelor sociale, istorice si turistice. Toate acestea au contribuit la prezervarea unui patrimoniu istoric, cultural si natural greu de regasit pe alte meleaguri. 1.O lume misterioasa PUGLIA este o provincie destul de intinsa (19.347 kmp) si de populata (peste 4 milioane de locuitori). Ea ocupa o fasie de la Promontoriul Gargano pana la „tocul” cizmei peninsulare, in lungul careia apar cateva culmi ale Appenninilor Daunei, apoi promontoriul calcaros Mt. Gargano, Platforma carbonatica jurasica si cretacica Murge-Apula, precum si arealele joase pliocen-pleistocene Lecce si Fosa Bradanica. Catre nord-est, est si sud, aceasta fasie este marginita de tarmul adriatic, lung de 829 km. depresiunea tectonica situata in ambele provincii (Fosa Bradanica, drenata de raul Bradano)leaga nu numai Appennini din vest de Alta Murgia la est, ci si Puglia de Brasilicata. BRASILICATA, cea mai mica provincie din sudul peninsulei, are o suprafata de 9.992 kmp si este, in cea mai mare parte, muntoasa, caci aici se desfac catre sud-est culmile Appenninilor Lucani, printre care serpuiesc vaile Bradano, Badento, Cavone, Agri si Sinni. Doua masive se impun prin altitudine: Monte del Papa (2.005 m) si Monte Pollino (2.271 m), dar cel mai spectaculos este pe departe vulcanul Monte Vulture (1.327 m), cu caldera impadurita Monticchio, in care se gasesc doua lacuri pitoresti: Grande si Piccolo. Brasilicata este cea mai putin populata provincie din Italia, avand cu putin peste 600.000 locuitori. 2.O succesiune de civilizatii suprapuse Traseul Bari- Altamura- Matera– Lagopesole- Mt. Gargano- Manfredonia- Bari, lung de 625 km, iti permite nu numai sa cunosti peisajul auster, dar impozant din Mezzogiorno, dar si succesiunea civilizatiilor ce si-au lasat amprenta. Cunosti si minunatele orase, cu fortificatiile lor aparute in diferite perioade de dominare straina in regiune, ci si marturiile arheologice din jur, care atesta originile preistorice ale civilizatiei lucaniene, albeata monumentelor artistice de la marginea intinderii peste Adriatica a Greciei antice, precum si datinile si obiceiurile mostenite, de o importanta remarcabila pentru destinele acestei populatii. 3.Amprentele din calcar Dupa un drum serpuitor printre colinele albicioase Alta Murgia, imbracate la poale cu plantatii de vita-de-vie si maslini, ajungi in Altamura. La Muzeul Arheologic de Stat gasesti sali in care sunt expuse fragmente ceramice si vase restaurate, obiecte din metal provenind din Alta Murgia. Piesa de rezistenta o constituie sectiunea „Omul de Altamura”, respectiv scheletul uman complet gasit in Grota di Lamaluanga, datat pleistocenul mediu (posibil tip Neanderthal). Scheletul a fost bine conservat de concretiunile calcaroase ce s-au depus peste el. La numai 6 km de Altamura, la Pontirelli, patrunzi intr-un sanctuar al dinozaurilor. Este vorba despre o cariera de calcare, unde, in timpul lucrarilor de extractie, a fost descoperita, in primavara anului 1999, o suprafata structurala, datand din cretacic, cu numeroase microcavitati. Paleontologii care le-au cercetat au ajuns la concluzia ca ele reprezinta impresiuni ale labelor unor dinozauri erbivori, ce traversau sedimentele unui facies calcaros umed. Cu timpul ele s-au uscat, iar sedimentele ce s-au transformat in roci au fost fosilizate, conservand pana azi aceste amprente. Au fost descoperite trei piste cu peste 3000 de amprente, dar specialistii de la Universitatea „La Sapienza”, din Roma, au emis ipoteza ca acest areal este mai vast, cuprinzand cateva sute de piste cu peste 30.000 de amprente, considerandu-l cel mai bogat areal cu amprente dinozauriene din lume. Bibliografie Terra Magazin-nr.9/septembrie 2001; pg.12 Terra Magazin-nr.10/octombrie 2001; pg.18 Terra Magazin-nr.11/noiembrie 2001; pg.12
