Culoarul Rucar-Bran
Acum in miez de iarna ,o incursiune in originala alcatuire de forme de
relief a culoarului ne va purta intr-o veritabila poveste,in care
zapada,soarele stralucitor si cerul albastru constituie decorul, iar
oamenii locurilor , animalele lor domestice si noi,drumetii,suntem
actorii. Calatorii ce srabat culoarul muntos ce separa,dar in fapt
uneste,masivele muntoase ale Bucegilor si Leaotei,de Iezer si Piatra
Craiului,recunosc originalitatea si frumusetea asocierii de culmi si
depresiuni bine populate.
Calatorul grabit poate merge prin culoar pe splendida sosea
transcarpatica ce leaga Brasovul de Cimpulung Muscel ,trecind prin
Bran si Rucar ,bine cunoscutele localitati ce dau numele acestui sector
al Carpatilor Meridionali .Dar ,cei care au impresia ca ,strabatind o
sosea ,poti cunoaste in profunzime un spatiu ,se inseala .Adeseori ,nu
departe de panglica asfaltului ,nebanuite si o liniste de inceput de lume .
Spre crescatoria de struti
Pornind din Bran ,pe drumul spre sud ,iei plantele muntelui in piept si
ajungi la 'Drumul Sirnii',cum ii spun localnicii. Aici te surprinde
faptul ca drumul coboara ,facandu-te sa pierzi altitudinea pe care ai
cucerit-o cu atita efort .Dupa ce treci pe sub impresionanta Piatra a
Dracului ,asutita ivire de calcar ,incepi sa zaresti casele colorate ale
satului Sirnea ,iar in fundal se desfasoara impresionanta panorama a
Pietrei Craiului .Semnele de pe marginea drumului ne indica directia
spre crescatoria de struti .Ideea de a creste aceste pasari in zona
important obiectiv turistic ,cu dotari dintre cele mai moderne .
Desi hotelul de linga crescatorie ne imbie la popas ,pornim pe ulita
acoperita de zapada spre satul - Pestera .Urcusul devine mai accentuat .
Ceva mai sus ,o sanie trasa de cai frumosi tulbura linistea locurilor cu
sunet de zurgalai .Tot urcind si coborind, poposim in preajma unei case
in curtea careia, alaturi de animalele obisnuite, zburda un pui de
caprioara ;ni se spune ca ,la vremile cele noi, din cauza braconajului ,
animalele padurii au ajuns sa vina singure si sa ceara ajutorul oamenilor
buni.
Visul unei luni de iarna
Ajunsi la satul Pestera ,la rascruce de drumuri ,vom retrai poate una
din povestile copilariei: un peisaj de basm, avind ca fundal creasta
Pirtrei Craiului, spre vest, si de impresionantul abrupt al Bucegilor,
spre est. Probabil ca din satul Pestera poate fi admirata cea mai
frumoasa panorama a celor doua masive.
Ne hotarim cu greu incotro sa mergem; sa o luam spre satul Magura si
spre Zarnesti sau sa coborim spre Moeciu de Jos? Alegem a doua
varianta. O buna parte din drum mergem tot pe inaltimi, avimd drept
reper biserica asezata intr-un punct mai inalt. Magurile calcaroase
continua spre nord si ne atrag atentia prin relieful lor spectaculos.
Curind, drumul incepe sa coboare in serpentinele strinse.
Ajungem din nou la 'drumul mare', unde boierii cei noi si turistii grabiti
poposesc noaptea in pensiunile ce ofera tot confortul orasului. Pentru noi
amintirea caselor din lemn si a saniilor cu cai, ce alearga in zgomot de
clopotei, ramine tot mai indepartata. Multumim lui Dumnezeu ca acest
culoar Rucar-Bran, o mica Elvetie a Rominiei, prin peisaj si curatenie,
mai are inca sectoare linistite, mai putin agitate, de o frumusete care ar
justifica aici existenta a unui parc natural.
