Campiile, Oamenii, izvoarele din Spatiul romanesc Romaniei




Spatiul romanesc



Tara noastra este situata in emisfera nordica, la intersectia meridianului de 25o longitudine estica cu paralela de 45o latitudine nordica, cea ce inseamna ca se afla la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord. In Europa, Romania este aproximativ in centru, la distanta egala intre punctele extreme ale Europei: tarmul atlantic al Peninsulei Iberice in vest si Muntii Ural in est. In schimb este mai aproape de Marea Mediterana, sudul Europei, decat de Oceanul Arctic, nordul Europei.



Vecinii Romaniei sunt: - in S: Bulgaria

in S-V: Iugoslavia

in N-V: Ungaria

in N: Ucraina

in E: Moldova, Ucraina si Marea Neagra

Principalele caracteristici ale reliefului Romaniei sunt varietatea, proportionalitatea si dispunerea pe trepte concentrice.

Muntii Carpati ocupa 28% din teritoriul Romaniei. Ei formeaza un inel in jurul Depresiunii Transilvaniei. Sunt impartiti in: Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali.

Dealurile si podisurile ocupa 42% si se intind in jurul Carpatilor

Campiile ocupa 30%. Avem doua campii: Campia Romana (in S) si Campia de Vest

Romania de azi este situata in zona de contact dintre Europa Centrala si Europa de Rasarit, fapt ce a lasat o amprenta specifica asupra civilizatiei romanesti. Spatiul carpato-dunarean este termenul cel mai potrivit pentru a denumi aria in care au evoluat civilizatiile preistorice si istorice atestate pe teritoriul de astazi al tarii noastre.

Unitatea geografica a spatiului carpato-dunarean se sprijina pe trei elemente importante: Dunarea, Carpatii si Marea Neagra. Proportionalitatea armonioasa a elementelor geografice, clima temperata, bogatia florei si faunei au oferit conditii optime de trai locuitorilor din aceasta arie geografica. Asa se explica si continuitatea de locuire din cele mai vechi timpuri si pana azi, in pofida numeroaselor migratii ce au afectat teritoriul tarii noastre pana in zorii Evului Mediu si care au determinat fluctuatii demografice.

Campiile si vaile raurilor au permis practicarea agriculturii, in zona dealurilor subcarpatice se cresteau animale, iar din munti se extrageau bogatiile subsolului. Civilizatia Romaneasca veche a fost o civilizatie a lemnului. Padurea a jucat un rol important in istoria romaneasca, constituind nu numai o bogatie naturala, dar si un adapost impotriva navalitorilor. Reteaua hidrografica a Romaniei, izvorata din Muntii Carpati, constituie un alt element de unitate, apele curgatoare fiind artere importante de comunicatie intre diferitele provincii. Dunarea a fost o cale de contact cu regiunile Europei centrale, favorizand circulatia oamenilor, ideilor, bunurilor culturale si materiale.

Oamenii s-au simtit intotdeauna legati de mediul inconjurator cu care adesea s-au identificat.

Izvoarele istorice si descoperirile arheologice demonstreaza faptul ca pamantul romanesc a fost locuit permanent din vremuri stravechi. Firul etnogenezei poporului roman poate fi urmarit, fara intrerupere, timp de patru milenii, de cand in acest spatiu traiau tracii, getii si dacii.

In perioada marilor migratii ale popoarelor, stramosii nostri s-au concentrat mai ales in regiunile aparate natural, in asa-numitele ,,tari": Tara Oasului, Tara Maramuresului, Tara Motilor, Tara Fagarasului, Tara Barsei etc. Din secolul al XIV-lea pana in secolul al XIX-lea romanii au vietuit in trei mari principate: Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania. Desi aflate intr-o zona in care se intalneau interesele a trei mari imperii (Imperiul Otoman, Rusia Tarista si Imperiul Habsburgic), cele trei principate n-au putut fi inglobate de acestea.

Oficializarea numelui tarii noastre, Romania, are loc in anul 1862, dupa ce Imperiul Otoman recunoaste unirea Principatelor Romane, care se realizase cu trei ani mai inainte.

In tara noastra traiesc, in prezent, circa 22,5 milioane de locuitori. Cu aceasta populatie, Romania se inscrie intre tarile de marime medie din Europa. La jumatatea secolului trecut (in 1859), populatia Romaniei numara 8,6 milioane de locuitori. Incepand cu aceasta data, populatia tarii cunoaste o crestere continua si relativ echilibrata a numarului locuitorilor, cu exceptia perioadei celor doua razboaie mondiale si a anilor imediat urmatori, precum si a ultimului deceniu din secolul al XX-lea.


DINAMICA   POPULATIEI ROMANIEI

Anul

Locuitori













Pe teritoriul tarii noastre, populatia este raspandita pe toate treptele de relief: de pe tarmul Marii Negre si din Delta Dunarii pana pe culmile montane. Asezarile permanente urca mai ales in Muntii Apuseni, unde ajung pana la circa 1.600 m altitudine. Asezarile temporare (odai, salase etc.) urca si mai sus, in toti muntii nostri.

Densitatea medie a populatiei Romaniei este de aproape 100 de locuitori pe km2, fiind mai mare decat media europeana. Actuala densitate a populatiei este de doua ori mai mare decat la inceputul secolului al XX-lea.

Pe cuprinsul tarii exista unele diferentieri, determinate de gradul de favorabilitate al conditiilor naturale, precum si de cauze de ordin istoric, economic etc. Astfel, valori ale densitatii populatiei peste media pe tara se inregistreaza in:

Zone de campie, deal si podis, cu bogate si variate resurse naturale si, de regula, de veche si permanenta populare;

Unele depresiuni colinare si montane joase;

Areale cu o puternica dezvoltare a industriei;

Zone cu spor natural mai ridicat.

Populatia tarii noastre este compusa majoritar din romani (90%), ceea ce ii confera Romaniei statutul de stat national unitar. Alaturi de romani traiesc mai multe minoritati nationale, dintre care mai numeroase sunt, in prezent, maghiarii si tiganii.

Dupa religie, cea mai mare parte a populatiei Romaniei este crestin-ortodoxa. Ceilalti credinciosi apartin altor culte crestine (romano-catolici, reformati, greco-catolici, baptisti etc.), precum si cultelor islamic, mozaic etc. ori unor secte religioase.

In ultimele decenii se constata o tendinta de diminuare a grupei de varsta tinere (0 - 14 ani) si de crestere a ponderii populatiei varstnice (peste 60 ani). Aceasta mutatie se datoreaza, pe de o parte, reducerii sporului natural, pe de alta, cresterea duratei medii de viata a populatiei si semnifica ,,imbatranirea" populatiei.

Indata ce recoltele au intrat in hambare si gerul iernii a inceput sa ,,muste", viata satului maramuresean intra in lumea magicului. De acuma si pana ce vor aparea primii ghiocei, fetele si femeile se strang la sezatori pentru ,,a intoarce" firul, dar si vorba, punand la cale nuntile de dupa Boboteaza.

Pe 17 decembrie, in Tara Lapusului incepe ,,Festivalul datinilor de iarna", care da tonul unui timp unic, cu uraturi, colinde si jocuri cu masti.

Cei din Sighet se pornesc mai greu, de-abia in a II-a zi a Craciunului, dezlantuind o sarbatoare cu nimic mai prejos de cea a lapusnenilor. Uratorii din satele zonei se intrec in colinde si strigatori, care mai de care mai nastrujnice.

Datinile oltenesti au acelasi punct de plecare: bucuria Nasterii Mantuitorului. De fiecare an colindatorii incep sa se stranga tiptil-tiptil pe sub ferestrele gazdelor pornind a ura. Rasplata si-o vor primi atat in colaci, mere si nuci, cat si in gustosii carnaciori sau sarmale, toate stropite cu zaibar sau tuica adevarata de pruna.

O veche datina face ca in dimineata Anului Nou, toate fetele care ,,au legat parii" de cu seara sa se grabeasca la gard, cautand sa afle cum le va fi norocul. Daca parul estre drept, sanatos si cu coaja, atunci bucuria lor e mare, pentru ca viitorul sot le va fi frumos la faptura, inalt la stat, sanatos si avut. Daca insa parul legat este putregaios si fara coaja, atunci au un motiv de suparare: barbatul le va fi urat, bolnavicios si sarac. Iar daca, din intamplare, parul vreuneia a fost luat de vant atunci ursitul lor va murii si vor avea parte de ce e mai greu.

Un alt obicei obliga femeile din Muntenia si Oltenia sa mature in dimineata Anului Nou, iar praful sa il sadeasca la radacinile pomilor, existand convingerea ca acestia vor rodi mai bine in anul care tocmai va veni.

Iarna satul moldovenesc degaja o atmosfera de veselie generala. Dintre toate ,,Plugusorul" pare a fi cea mai vestita si cea mai frumoasa datina. Totul incepe cu cateva zile inainte zile cand ,,plugarii" cauta simbriasi, ca sa formeze o ,,echipa" cat mai competitiva. Seara purced cu uratul si, in timp ce ,,solistul" spune Plugusorul langa fereastra, simbriasii stau ceva mai departe si dau strasnic din bice. Tot darul este pus la un loc in traista si nu se imparte decat dupa ce au fost stransi ultimii banuti.