COMETELE, Ploaia de meteoriti, De unde vin micro-meteoritii

METEORII SI METEORITII

Meteorul este de fapt un fenomen ceresc si atmonsferic, care consta in aparitia pe cer , noaptea mai ales , a unui punct luminos care se misca cu o viteza mare . Acest lucru este provocat de patrunderea in atmonsfera a particulelor solide din spatiul interplanetar , care prin frecare cu aierul , sunt volatilizate , ajungind numai rareori sub forma de meteoriti .

Depe pamint se vad anual circa 4 miliarde de meteori . Mai frecventi sunt la anumite date ale anului .

Meteorit este un corp solid din spatiul interplanetar , care strabate atmonsfera pamintului , ajungind pina la sol . Masa meteoritilor variaza de la citeva grame pina la zeci si sute de tone , dimiensiunile lor variaza de la citiva milimetri pina la zeci de metri .

Meteoritii constituiti in special din fier se numesc siderite , cei care contin silicati si au forma unei pietre se numesc aieroliti , iar meteoritii care au un aspect sticlos de culoarea negru-verzuie, poarta numele de tectile . Pe locurile unde cad marii meteoriti , se formeaza cratere . Masa corpurilor meteoritice care cad pe pamint zilnic este de aproximativ 10-20 tone .

Pimantul se intersecteaza in fiecare zi cu o multime de fragmente pe care le atrage . Cele mai mici ard complet , si cad pe sol sub forma unor pulberi foarte fine . Arzind , aceste fragmente formeaza pe cer trene luminoase si foarte frumoase , meteorii , numiti si stele cazatoare .

Fragmentele mai mari exploadeaza uneori in atmonsfera , dar nu ard in intregime . Aele se gasesc sub forma de meteoriti . Unii savanti cred ca prabusirea unui meteorit enorm a fost fenomenul care a provocat , cu 65 milioane de ani in urma , disparitia unor specii de animale , in special a dinozaurilor . In anumite perioade ale anului , de exemplu in jurul de 12 august sau 9 octombrie , pamintul traverseaza orbitele unor comete , de-a lungul carora au avut loc acumulari de fragmente . In timp ce traverseaza atmonsfera terestra , aceste fragmente formeaza stele cazatoare , in numar mare , incit spunem ca are loc o ploaie de stele cazatoare .

S-a calculat ca masa pamintului creste in fiecare an cu aproximativ 10 000 tone , datorita materiei meteoritice .

Imaginati-va o minge de tenis mergand cu 30000 mile pe ora. Atat de mari si de rapizi sunt multi dintre meteoriti. Desi unii sunt mai mari de atat, majoritatea sunt asemanatori granulelor de nisip. Cei mai mari meteoriti sunt de obicei bucati rupte din asteroizi sau alte planete.
        Cand acestia intra in atmosfera, meteoritii se freaca cu particulele de aer, se incalzesc pana la peste 3000 grade F. Aceasta caldura vaporizeaza majoritatea meteoritilor.
        Obiectele extraterestre ce lovesc Pamantul, formeaza cratere de 12 pana la 20 ori mai mari decat marimea lor.
        In vremurile stravechi, obiectele de pe cerul noptii au condus la superstitii si au fost asociate cu zeitati. Meteoritii erau considerati cadouri de la zei. Altii credeau ca zeii isi manifestau astfel furia. Pana in secolul al XVII-lea, multi au crezut ca acestia (meteoritii) erau fulgere de piatra. Numerosi oameni de stiinta erau sceptici cu privire la faptul ca 'pietrele' ar putea sa cada din nori sau din cer si de multe ori ei refuzau sa-i creada pe cei ce pretindeau ca au vazut astfel de obiecte.
        Unul dintre cei mai semnificativ eveniment legat de meteoriti este cel din 30 iunie 1908 din Siberia, cand au fost distruse mii de hectare de padure. Pe o distanta de cateva sute de km, martorii acelui eveniment au vazut o uriasa minge de foc strabatand cerul, lucru ce dovedeste ca meteoritul a lintrat in atmosfera intr-un unghi ascutit. El a explodat, dand nastere la vanturi puternice si zgomote asurzitoare si cutremurand pamantul. Nu s-a gasit niciodata nici un meteorit si timp de multi ani oamenii de stiinta au crezut ca explozia a fost cauzata de o cometa. Acum, predomina teoria conform careia un meteorit a explodat deasupra pamantului.
        Cel mai mare meteorit recuperat in SUA a cazut intrun camp de grau in sudul statului Nebraska in 1848. Martorii au afirmat ca au vazut o imensa minge de foc in miezul zilei mai stralucitoare decat soarele. Meteoritul a fost gasit ingropat la 3 metri in pamant. El cantarea 1180 kg.
      

  Cel mai renumit crater meteoritic din SUA se gaseste in Arizona si este urias. Marginile se ridica la 50 metri deasupra pamantului si este adanc de 200 m. Diametrul este de aproximativ 1,6 km. Acesta este primul crater care s-a dovedit a fi produs de un meteorit acum 20-50 mii ani in urma.
        Ploaia de meteoriti: Cand o cometa se apropie de soare, o urma de praf si alte resturi raman pe orbita. Cum Pamantul orbiteaza in jurul soarelui, el traverseaza aceste campuri cu resturile ramase dupa trecerea cometei. Aceste resturi patrund in atmosfera si se aprind creand aceste privelisi uimitoare, ploile de meteoriti.

Meteorii sunt bucati mici de fier si roca rezultate in urma coliziunii dintre asteroizi. De asemenea ei s-au putut forma in urma dezintegrarii cometelor in fragmente. Multi meteoriti cad in atmosfera pamantului, dar majoritatea ard din cauza frecarii inainte sa atinga Pamantul. Acestia sunt numiti meteori cand cad prin atmosfera si meteoriti , daca ei sunt gasiti pe suprafata pamantului.

Tipuri de meteoriti

Cometele au un nucleu de citiva kilometri , format dintr-un amestec de gheata , blocuri de roca si pulbere .

Cind se apropie de soare , acest nucleu se incalzeste si emana gaze si pulberi , atunci se constituie in jurul lui o aoreola luminoasa , coama . Apoi aceasta se alungeste in directia opusa soarelui si formeaza o coada de gaz albastruie , subtire si rectilinie . Aceste cozi au uneori o lungime de multe sute de milioane de kilometri . In general cometele isi pierd putin cite putin gaz , dar isi pastreaza nucleul de roca , astfel devenind asteroizi . Alteori ele se dezintegreaza mai violent si se prabusesc pe o planeta sau pe soare . Anumite comete , numite periodice , urmeaza orbite alungite , care le poarta in mod sistematic in apropierea soarelui . Una dintre cele mai celebre este cometa Halley , care revine la aproximativ 76 de ani . La ultima sa revenire din 1986 , ea a fost survolata de sondele spatiale . Astronomii cred ca intr-o regiune foarte indepartata de soare , deci foarte rece , se misca miliarde de comete . De acolo ar veni cele pe care le observam noi . Conservate intact , ca intr-un congelator , cometele permit astronomilor sa inteleaga mai bine cum s-a format sistemul solar .

Cometa este formata din mai multe parti , in primul rind deosebim capul si coada . Capul ne da impresia unui nor , mai des spre centru si din ce in ce mai rar spre margine . prin el se zaresc stelele . Ca marime , capul intrece pina si soarele . In mijlocul lui se gaseste un simbure deosebit de luminos , acesta e nucleul cometei . Coada cometei este mai lunga decit distanta dintre pimant si soare . Daca am transmite dim capul cometei un semnal luminos , el ar face 10 minute pina ar ajunge la capatul cozii . Cit despre sunet , el ar calatori pe acest drum vreo 20 de ani .

Gazele din cap , cianogen , carbon biatomic , hidrocarburi etc , mai multe din acestea fiimd elctrizate , sunt de mii de ori mai putin dense decit aierul . Cit despre gazele din coada cometei , ele sunt si mai rare . Toata cometa nu contine decit foarte putina materie .

Actiunea de respingere a cometelor de catre soare a fost de mult observata de catre astronomii , printre cei care au cercetat-o numarindu-se in antichitate filozoful german Seneca si astronomii chinezi , iar mai tirziu , marele Kepler . In secolul trecut , studiul acestui fenomen a fost mult adincit de invatatul F.A.Bredihin , care este creatorul teoriei mecanice a cozilor cometelor .

Explicatia a fost data de descoperirea presiunii luminii . Presiunea exercitata de razele luminoase emanate de soare asupra pamintului atinge zilnic 60 000 tone . Aceasta apasare nu are insa un efect vizibil , deoarece este incomparabil de mica fata de atractia soarelui asupra masei mari a pamintului .

Giganticii nori gazosi ai cometelor ofera in schimb razelor solare o suprafata foarte mare pentru a-si execita presiunea , si nu au decit o masa foarte mica care sa fie atrasa de soare . de aceea respingerea este mult mai mare decit atractia .

Presiunea luminii solare este deci acea care impinge cozile dintr-o directie intodeauna opusa soarelui . Dupa cum a aratat Bredihin , cu cit puterea de respingere a luminii solare asupra corpusculelor care formeaza coada este mai mare fata de atractia soarelui , cometa are o coada mai dereapta .

Pe masura ce se apropie de soare , devine din ce in ce mai luminoasa , iar viteza ei creste treptat , nici un alt corp ceresc nu se apropie mai mult de soare decit astrii cu coada . dupa ce trece de soare , apoi de pamint , jupiter , pluto , lumina cometei slabeste tot mai mult , pina ce se stinge aproape cu totul . Nici nu este de mirare , caci aproaope toata lumina cometei a venit de la soare . Coada , care s-a micsorat treptat cu cit cometa s-a indepartat de astrul zilei , dispare pina la urma cu totul , deoarece gazele , care nu mai sunt respinse de presiunea luminii solare , se aduna din nou in jurul nucleului .

De unde vin micro-meteoritii? Cercetatorul francez Fran ois Raulin, specialist in exobiologie, considera ca micro-meteoritii sint, in primul rind, singurii 'martori' ai formarii Sistemului Solar. Dar, sa ascultam povestea formarii Soarelui si a planetelor din Sistemul Solar, pe baza careia Fran ois Raulin isi cladeste teoria: 'Un imens nor de praf interstelar s-a transformat intr-o nebuloasa primara care, ulterior, a dat nastere unei protostele (tinarul Soare), precum si unor planetezimale' (corpuri foarte mici, la inceput cu forme neregulate, care orbitau in jurul Soarelui), un fel de embrioni ai viitoarelor planete, care au evoluat diferit, in functie de masa lor si de distanta fata de steaua centrala, aflata si ea in formare. Cele mai apropiate si implicit cele mai calde au pierdut o mare parte din elementele lor volatile si s-au transformat in planete telurice, cu o foarte mare densitate - Mercur, Venus, Terra, Marte. Planetele mai indepartate de Soare au conservat elementele usoare ale nebuloasei - hidrogen si heliu - si astfel s-au format planetele gigant, gazoase - Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun'.
Si totusi, ce legatura au micro-meteoritii cu toata aceasta poveste? Potrivit acestui scenariu, meteoritii ar reprezenta singurii 'martori' ai formarii nebuloasei solare, in sensul ca cei mai multi dintre acestia ar pastra in componenta lor pina la 91% materie interstelara pre-solara (deci dinainte de formarea Soarelui), mai mult sau mai putin modificata in timp.

Care este compozitia micro-meteoritilor 'martori'? Adeptii acestei noi teorii considera ca in perioada formarii nucleului Soarelui si a formarii planetelor, spatiul cosmic era 'populat' de o sumedenie de corpuri cosmice, de diferite dimensiuni, printre care se aflau si micro-meteoritii. In ansamblu, ar fi vorba de asa-numitul 'praf interstelar'. Bazindu-se mai departe pe aceasta teorie, exobiologii si-au concentrat atentia asupra compozitiei micro-meteoritilor. Cercetarile au condus la concluzia potrivit careia micro-meteoritii nu ar fi reprezentativi pentru materia comuna Sistemului Solar intern. Dimpotriva, acest 'praf interstelar' (micro-meteoritii) este aproape in exclusivitate compus dintr-o materie de tip 'condrit carbonat', destul de rara daca se raporteaza la intreaga 'colectie' de meteoriti ajunsi pe Terra si cercetati. De fapt, micro-meteoritii formati pe baza de 'condrit carbonat' ar reprezenta doar 4% din totalitatea meteoritilor. Majoritatea celorlalti sint formati dintr-o materie de tip 'condrit obisnuit', iar meteoritii-bolizi, giganti sint alcatuiti dintr-o cu totul alta materie, dominant fiind fierul, de unde si denumirea lor de 'meteoriti de fier'.
La rindul sau, denumirea de 'condrit carbonat' s-a dat pornindu-se de la faptul ca micro-meteoritii in discutie sint cei mai bogati in carbon (3% din compozitia lor) si, de asemenea, in apa (20%) - elemente esentiale vietii. In plus, majoritatea dintre ei au o cota foarte ridicata de minerale hidrate (silicati, diverse 'argile', cum ar fi smectita), precum si hidrocarburi, acizi carboxilici, compusi carbonici, acizi aminati, sulf. Toate aceste elemente intra in compozitia materiei biologice; se gasesc in proteine si in acizi nucleici. Ansamblul elementelor organice depistate a fost denumit CHON, deoarece, pe linga carbon (C), micro-meteoritii, ca, de altfel, si cometele, contin si hidrogen (H), oxigen (O) si azot (N). Cu toate acestea

CHON exista si in macro-meteoriti Asadar, de ce ar atribui sustinatorii scenariului actual numai micro-meteoritilor rolul de a fi adus din Cosmos viata pe Terra?
Pentru simplul motiv, argumenteaza ei, ca micro-meteoritii rezista mai bine la patrunderea in atmosfera terestra. Datorita dimensiunii lor mici, viteza de traversare a atmosferei este suficient de redusa si, astfel, impactul cu solul nu este violent, fapt ce exclude alterarea compozitiei lor chimice. De asemenea, avind o dimensiune de ordinul milimetru-centimetru, riscul supraincalzirii, deci al alterarii materiei componente, sau chiar al topirii acesteia in procesul de frecare, este minor. In plus, apreciaza specialistii, minusculii meteoriti, spre deosebire de cei grei, isi incetinesc viteza la altitudini de peste 80 km, adica in stratul de aer mai putin dens, unde undele de soc nu pot sa se propage, fapt care permite supravietuirea particulelor friabile. Si atunci

Nu toate cele peste 500 de comete trecute astazi in cataloagele astronomilor au aceiasi forma . Cozile lor sunt uneori mai scurte , alte ori mai lungi , uneori simple , alte ori sub forma de evantai foarte larg . Citeodata cometa nu are deloc coada si arata ca un norisor rotund si albicios , cu un nucleu deosebit de luminos . Cele mai multe comete au o stralucire slaba , ceea ce explica de ce oamenii ajung atit de rar sa le vada cu ochiul liber de pe pamint . cu instrumentele lor , astronomii ajung insa sa descopere in fiecare an citeva .

Dintre cometele mai cunoscute , cometa Encke revine in apropierea pamintului nostru din departarile unde a dus-o calea ei , la fiecare 3 ani , iar cometa Halley la fiecare 75 de ani .

Problema revenirii cometelor , mai precis a periodicitatii lor , care acum este demult rezolvata , a fost vreme indelungata obiectul unor dicutii inversunate .

Multi astronomi vestiti , printre care si Kepler , sustineau ca astri cu coada se deplaseaza intodeauna in linie dreapta , si deaceea se apropie o singura data de pamint , pentru ca apoi sa piara pentru todeauna in departarile nesfirsite ale cosmosului . Acela care a dovedit ca aceasta conceptie e profund gresita a fost savantul englez Edmont Halley . El a stabilit ca de fapt cometele observate in 1531 , 1607 , 1682 nu fusesera comete diferite , ci o aceeasi cometa , care se roteste in jurul soarelui pe o cale eliptica , supunindu-se legii atractiei universale . calculindu-i orbita , Halley a avut indrazneala sa sustina ca va reveni , devenind vizibila in 1758 .

Aceasta geniala previziune s-a confirmat pe deplin , din pacate dupa moartea invatatului . Astrul a primit numele sau . Ulterior , cometa s-a mai apropiat de pamint , conform prevederilor , in 1853 , 1910 ,

Astazi venirea unei comete in regiunea cereasca din apropierea pamantului , unde devine vizibila , poate fi aproape totdeuna prevazuta , ca si producerea unei eclipse , desi nu tot atit de precis .

Acestea nu pot fi insa o previziune de o precizie desavirsita deoarece cometele sunt niste corpuri diafane , cu volum mare , dar masa mica , si sunt usor influentate in mersul lor de gravitatia planetelor .

In afara de asta cometele pot pati unele accidente . Asa s-a intimplat cu cometa Biela , descoperita in 1826 de astronomul ceh Belii , care revenea fiecare 7 ani .Cu prilejul uneia din intoarcerile ei , in 1846 , cometa a sosit rupta in 2 . In 1852 , cele 2 parti ale cometei au revenit spre soare , dar si mai departate , dupa care nu s-a mai intors .

Multe comete se destrama asemenea acesteia . Ingramadirea de pietre a nucleului lor se intinde intr-un sirag lung de sute de milioane de kilometri , formind adevarate roiuri meteorice .

Printre cometele mai recent descoperite se numara cometa Arrend -Rolland (1956) si cometa Mrkos (1957).

Avea dreptate marele savant Kepler cind spunea ca pe cer sunt tot atitea comete , citi pesti sunt in ocean .

PREFATA

In jurul soarelui , in afara de planetele mari si satelitii lor , se invirtesc o multime de corpuri mici , asteroizii , al caror diametru nu depaseste cateva sute de kilometri , cometele , meteoritii si pulbera cosmica .

Spatiul care separa principalele planete nu este gol , prin el circula o multime de astri mai mici , de dimensiuni diferite . Acestea sunt micile planete , sau asteroizii , cometele , care devin uneori vizibile cu ochiul liber in apropierea soarelui , blocuri de roca si pulberi . Astrul care s-ar fi obtinul prin adunarea laolalta a tuturor acestor corpuri ar fi mult mai mic decit pamintul .

Materiale

*Internetul

*Universul , compartimentul asteroizi si comete

*Ghidul cosmosului , de Ion Corvin Singerozan

*Calatorie in univers , de I.M.Stefan