Tinuturile din nord-vestul Frantei- Alsacia si Lorena-
poarta amprenta unui peisaj comun: paduri dese si intinse ce acopera un relief putin accidentat, dar masiv, vai cu ape abundente, podgorii ce sclipesc in lumina soarelui si mai ales vestigiile unui ev mediu pe care le intalnesti aproape in fiecare localitate.
Daca Lorena a luat nastere in 843, in urma destramarii imperiului lui Carol cel Mare(partea centrala a acestuia apartinand Lotharingienilor), Alsacia s-a constituit in partea estica a acestuia, la contactul dintre lumea francilor si cea a germanilor.
Multimea si diversitatea atractiilor pe care le ofera peisajul alsacian ne fac sa abordam cu greu un anume traseu, care sa intruneasca asentimentul tuturor celor ce vor dori, ca si noi, sa cunoasca aceasta minunata lume.De aceea, acum, spre deosebire de incursiunea pe care am facut-o pe "Drumul vinului" vom iscodi, in cele ce urmeaza, cateva dintre peisajele specifice alsaciene.
Lumea Vosgilor
Culmile Vosgilor se intind paralel cu valea Rhinului pe mai bine de 170 de kilometri, de la sud, unde sunt izvoarele Moselei si ale Saonului, pana la Valea Lauter, in nord, dincolo de care se afla Culmile Pfalzerwald din Germania. Acesti munti vechi, de varsta hercinica, sunt alcatuiti in sud din roci mai dure( granite si porfire), ceea ce le confera o inaltime mai mare: Grand Belton are 1424 m, iar in nord, renumita gresie rosie de Vosgi, mai putin rezistenta la eroziune, ce formeaza culmi usor netezite, joase: Dannon - 1009 m, Zorm - 608 m, Windstein - 356 m. Acoperiti de o padure masiva de fag in amestec cu brazi, la peste 400 m altitudine, si pini, mai sus de 700m altitudine, acest tinut formeaza Parcul Natural al Vosgilor de Nord. Printre atractiile acestui parc, numeroase lacuri, dintre care Gerardmer este cel mai intins(115 ha), iar Lacul Alb - cel mai adanc(72m), ofera calatorului un peisaj reconfortant. Am traversat padurea vosgiana, plecand de la Haguenau spre Bitche, pe un drum regional de o calitate exceptionala. Impresia unui "tunel verde", pe care o ai mai bine de 20 km, incepand de la Gudershoffen spre nord-vest, mi-a ramas pentru totdeauna in memorie. Din loc in loc, luminisuri cu ierburi abundente, izvoare minerale( la Niederbronn les Bains apa minerala Cedric), castele si cetati semete(Wintersberg, Wasenbourg, Falkenstein, Waldeck) sau stanci pitoresti, cu forme ciudate( Ramstein, Stancile celor 12 apostoli, cunoscute sub acest nume inca di evul mediu - o asemanare cu relieful ciudat din Calimanii nostri, numit tot asa in secolul nostru).
Traditii si folclor
Alsacia este cunoscuta din cele mai vechi timpuri prin puzderia de mici asezari pitoresti, fiecare cu fizionomia sa aparte: mai extinse si primitoare in Campia Alsaciei, stralucind in albeata curata si inflorite, in regiunea colinara sau de munti scunzi. Si intr-un caz si in celalalt, casele sunt cochete, cu acoperisuri mari, inalte, acoperite cu tigla de culoare bruna. Din loc in loc, ruinele unor castele seniorale sau cetati puternic fortificate, dar mai ales frumoase biserici masive masive, neasteptate printre casele modeste, dau originalitate asezarilor.
Acest tinut nu a scapat evolutiei si modernizarii care tinde sa uniformizeze imaginile, dar cadrul vechi, ramas intact in cele mai multe cazuri, satisface interesul amatorilor de pitoresc. In regiunea Haguenau-Wissembourg, aflata pe versantul estic al Vosgilor nordici, orasele si satele au conservat aproape intacte cartiere intregi. Se vad adesea, la sarbatori, costume traditionale nemodificate, iar daca patrunzi in interiorul caselor, ramai surprins de prezenta marilor sobe de incalzit, construite din faianta alba, frumos
ornamentata, inconjurata de mobile masive, din lemn lustruit, peste care se detaseaza ceramica pictata cu flori viu colorate.
Despre locuitorii Alsaciei, Napoleon ii spunea maresalului Kleber, din Strasbourg: "Ei vorbesc germana, dar se lupta cu spadele in franceza". Aceasta mi-a venit in minte atunci cand am auzit vorbindu-se pe strazi ceea ce eu credeam a fi germana. In realitate, intrebandu-i despre limba vorbita, locuitorii de aici mi-au spus ca ei vorbesc alsacina, si nu germana.
Aceasta deriva dintr-o veche limba din Rhenania meridionala, numita de specialisti francica, o limba in care sunt amestecate cuvinte franceze cu germane, pronuntate cu o intonatie cantabila, ceea ce ii frapeaza pe locuitorii de dincolo de Rhin.
Dintre sarbatorile traditionale, Messti si Kilbe, pline inca de mister, sunt remarcabile prin aparitia pe strazi, in procesiuni, a tinerelor fete imbracate cu fuste rosii, acoperite in fata de sorturi albe, dantelate, si bluze albe, cu coafurile lor inalte, legate in noduri cu panglici stacojii.
Poate ca sarbatorile Craciunului si ale Pastelui din Alsacia sunt cele mai frumoase din toata Franta.In toate gospodariile, chiar din cele mai pierdute asezari alsaciene, iluminarea brazilor de Craciun, cultivati in curti, are traditii indelungate.De Paste, toate parcurile sunt ornate cu oua mari, divers colorate, printre care se plimba ocrotiti iepurii de casa, frumos gatiti cu panglici multicolore.
Bucataria alsaciana
Bucatele pregatite de alsacieni se remarca printr-o adevarata originalitate, caci carnea gatita, de porc sau de gasca, atinge adevarate culmi ale rafinamentului culinar. Chiar de pe vremea ocupatiei romane, tava alsaciana era la loc de frunte la ospete. Aducand cu ceea ce la noi se numeste "pomana porcului", tava(de fapt, un platou din lemn) este incarcata cu bucati de carne prajita fara grasime, carnati cu arome incantatoare, legume murate, alaturi de care se servesc minunatele vinuri alsaciene - Alsace Grand Crue, Cremant de Alsacia - sau vinurile tarzii Vendanges Tardives.In ceea ce priveste pateul de ficat de gasca, exista nu mai putin de 42 de specialitati, recunoscute pentru savoarea lor in toata lumea.Pe langa toate acestea, patiseria alsaciana se remarca prin numeroase tarte cu fructe.Kougelhopf, o tarta cu struguri uscati dupa retete locale, in amestec cu samburi de migdale si fistic, este mandria fiecarei familii, iar tarta alsaciana, o adevarata pizza, cu afumatura si slanina, este servita ca aperitiv in fiecare han sau restaurant.
Wissembourg o pagina de istorie
Vechiul oras de la granita cu Germania, Wissembourg, ne-a captat atentia timp de mai multe zile prin cladirile vechi, prin gradinile si mai ales prin numeroasele istorii originale legate de el.Ne vom opri numai la una, cea datorata regelui polonez detronat Stanislas Leszczynski.
Poate va surprinde, dar la putin timp aveam sa ma aflu la Krakow,orasul din care a plecat in lungul sau exil,unde mi-am completat informatiile. Astfel,Stanislas isi ducea aici o viata retrasa(pentru a avea din ce trai,primise de la Francisc al III-lea, duce de Lorena, misiunea de guvernator), alaturi de cativa fideli si de fiica sa, de o frumusete aparte,Maria. Dar,in 1725, a sosit de la Paris ducele d'Antin,care i-a anuntat o veste incredibila: regele Frantei, Ludovic al XV-lea,si-a fixat augusta privire asupra acestei fete, alegand-o ca sotie.De fapt,casatoria a fost pusa la cale de catre ducele de Bourbon si primul ministru de atunci,marchizul Prie,care au cautat o viitoare suverana care sa le datoreze totul.Asa s-a scris, la Wissembourg, istoria unei casatorii regale,ce a avut loc prin procura, la Catedrala din Strasbourg, cateva saptamani mai tarziu, cand Ludovic al XV-lea avea 15 ani, iar Maria, 22!
