Acest vulcan a semanat frica printre oameni
inca din cele mai vechi timpuri. Erupand puternic
in 5960 I. Hr. si 3580 I Hr., Vezuviul era fara indoiala unul dintre vulcanii cu
cel mai mare potential distructiv din toata Europa. Vulcanul a
fost linistit pentru o scurta perioada
(care a coincis cu expaniunea
Romei timpurii) si de aceea
oamenii din
Fusesera trepidatii puternice de mai multe zile, dar in ziua precedenta s-a simtit o schimbare. Presiunea s-a strans in muntele Vezuviu si trepidatiile puteau fi simtite si de cealalta parte a golfului, in Misenum. La ora 23:00 energia este asa de mare incat creasta vulcanului explodeaza imprastiind 6 KM3 de cenusa si pietre. Un nor mare de cenusa se imprastie in aer si se ramifica asemenea unui copac. Funingine si cenusa incep sa cada pe pamantul din jur pe masura ce o eruptie se contureaza. Cerul se umple de cenusa, si dupa-amiaza luminoasa se transforma in noapte. Primul val de foc iese la 23:30 si se indreapta spre Herculaneum. Acesta e format din gaze foarte fierbinti si gunoaie vulcanice. A doua eruptie se produce o ora mai tarziu dupa care vulcanul se odihneste pentru acea noapte, ocazional imprastiind flacari si roci.
Vezuviul isi continua "atacul" a doua dimineata la 5:30. In numai trei ore mai au loc patru eruptii si scurgeri de valuri incandescente pana cand gigantul se linisteste din nou. Pana la acel moment toate orasele din golful Napoli erau fie evacuate, fie distruse. De atunci Vezuviul a mai erupt de cateva ori dar oamenii au continuat sa se reintoarca in regiune. In prezent aproximativ doua milioane de oameni locuiesc in vecinatatea vulcanului in conditiile in care o eruptie este prognozata in urmatorii 25 de ani.
De la formarea Pompeiului de catre Oscani in secolul 8 I.Hr. ca o comunitate bazata pe comert, Vezuviul era privit doar ca un munte care pazeste acest mic oras din Campania. Fara sa devina parte a Imperiului Roman pana in 89 i.Hr. , cultura si oamenii din Pompei au fost influentati de catre greci, etrusci si italieni. Economia Pompeiului s-a dezvoltat de-a lungul anilor si astfel a devenit un prosper oras industrial. Localnicii erau foarte bogati si au construit multe bai, manufacturi, vile si structuri cu etaje in acea perioada de bunastare. In 63 d.Hr un cutremur a devastat orasul si multe dinre cladiri au fost distruse. Ajutati de bogatia lor oamenii din Pompei au reconstruit orasul in stilul clasic al arhitecturii romane populara la acea vreme. Nici nu stiau ei ca Vezuviul, cauza cutremului le va da bataie de cap 16 ani mai tarziu.
Era o dupa amiaza linistita in Pompei iar locuitorii ei, acum in special veterani romani, se pregateau pentru tihna. Era ora 13:00, pe data de 24 August si fusesera trepidatii puternice intreaga zi. Brusc, o explozie arunca in aer varful muntelui si aerul este umplut de cenusa groasa. Norul se intinde pana la o inaltime incredibila apoi se ramifica si cade pe pamanturile inconjuratoare. La 13:30,pietre incep sa cada peste Pompei si locuitorii speriati se imprastie si incearca sa fuga
|
Flota din Misenum ajuta cea mai mare parte din cei 20,000 de locuitori sa scape dar aproape 2,000 raman pentru a infrunta furia Vezuviului. Ei isi petrec restul noptii in frica in timp ce Vezuviul arunca flacari in apropiere. La 5:30 un val incandescent ajunge la zidurile Pompeiului si un al patrulea val ii asfizieaza pe locuitori o ora mai tarziu. La 8:30 ultimul val ingroapa Pompeiul si il conserva pentru aproape 1700 de ani. |
Herculaneum
|
Situat intre Napole si Pompei, Herculanum era un oras mic de aproximativ 5.000 de oameni. A fost fondat de catre locuitorii zonei sau de catre Greci ca un post de schimburi comerciale. Cresterea o-rasului a urmat modelul Pompeiului, si ambele au fost cucerite de catre romani in 89 i. Hr. Cea mai mare parte din Herculanum era formata din vile ale romanilor bogati care intretineau micile magazine si carciumile ce alcatuiau comertul orasului. |
Chiar si dupa cutremurul din 63, localnicii au reconstruit repede orasul datorita marii lor prosperitati
Pe 24 august ,79 d.Hr. localnicii bogati se relaxau in vilele lor cand, dupa mai multe zile de trepidatii, au simti zdruncinaturi puternice care nu se comparau cu nimic din ceea ce orasul simtise pana atunci. Ei au avut doar 10 ore pana cand primul val de foc a omorat totul in oras. Spre deosebire de Pompei, foarte putine victime au murit inauntrul zidurilor orasului. Aceia care nu au scapat pe barci, si-au adunat cele mai de pret posesiuni si au incercat sa se refugieze in niste incaperi construite pe in dig. Lava si cenusa au blocat repede intrarile in acele camere si oamenii dinauntru s-au sufocat in scurt timp. La 5:30, Herculanum era ingropat sub stratul de cenusa care l-a protejat pana la descoperirea lui accidentala in 1720.
|
|
Stabiae era deja un oras vechi cind a intrat in istoria Romei. In timpul razboiului din anii 90-88 I.Hr., trupele lui generalului Sulla au distrus acest mic oras situat intre Pompeii si Surrentum. Locuitorii sai au reconstruit orasul doar pentru a fi redistrus dupa 100 de ani.
Pe 24 August, 79 D.Hr., Pliniu cel Batrin se afla in calitate de comandant al flotei romane de la Misenum cind sora lui I-a aratat un nor ciudat pe cer. Imediat ce si-a dat seama ca acesta provine de la Vesuvius, savantul din el is dori sa arunce o privire mai de aproape. A chemat imediat o nava si chiar is invita si nepotul sa il insoteasca. Pliniu cel Tinar a preferat insa sa studieze Vesuvius de la Misenum, scrisoarea sa catre Tacitus in care descrie eruptia Vesuviului fiind principala sursa de informatii existenta in ziua de astazi.
In momentul in care se pregatea sa plece, Pliniu cel Batrin primi o scrisoare de la sotia lui Tascius, Rectina, care il implora sa ii trimita o nava pentru a o salva. Acesta isi schimba planul original si trimise mai multe nave cu pinze pentru a salva cit mai multi oameni. Comandantul se indrepta fara frica spre zona primejdioasa in ciuda cenusii care cadea peste nave. O rafala de vint puternica il impinse catre Pomponianus care astepta ca marea sa se linisteasca pentru ca el si locuitorii din Stabiae sa poata iesi din golf. Pentru a-i linisti pe acestia, Pliniu cel Batrin se scalda calm si minca, explicind ca flacarile erau de la casele abandonate. Se duse chiar sa se culce dar nu dupa mult timp se trezi pentru a discuta situatia creata cu Pomponianus.
Cutremurele slabeau fundatiile caselor vazind cu ochii si lava si cenusa coborau spre oras, astfel incit Pliniu alese sa stea afara. Oamenii se indreptau spre tarm pentru a vedea daca nu pot parasi orasul cu navele din port dar marea era inca prea agitata. Pliniu se odihnea la umbra unei nave cind simti deodata un miros puternic de sulf in aer. Apoi au venit flacarile care l-au trezit pe comandantul obosit. El a fost ajutat sa se ridice dar s-a prabusit. Aerul plin de praf l-a sufocat si organismul lui slabit a cedat. Corpul i-a fost gasit doua zile mai tarziu cand a reaparut lumina zilei.