Brazilia
Denumire oficiala: Republica Federala a Braziliei
Capitala:
Limba oficiala: portugheza
Suprafata: 8 512 000 Km²
Locuitori: 164 milioane.
O minunata initiativa omagiaza anul universitar al descoperirii Braziliei.
La 22 aprilie 1500, navigatorul portughez Pedro
Alvarez Cabral descoperea un nou teritoriu care avea sa fie botezat cu numele
de Adevarata Cruce. El dobandea, o data cu timpul, o nuoa denumire, Brasil,
reproducand la nivelul cartografiei si geografiei impactul pe care un produs
exotic il poate avea: Pau-Brasil, lemnul de culoarea jaratecului, urma sa
boteze o
A 5-a mare putere a lumii ca intindere si a 8-a ca forta economica, Brazilia nu este o tara a viitorului, ci este o tara a prezentului, o mare fereastra de oportunitati deschisa celor care doresc sa colaboreze cu unul din protagonistii globalizarii, celor care au nu numai dragostea fata de cultura si civilizatia unui spatiu latin, ci si pentru cei cu simtul afacerilor. Cu cei 8.512.000 km² ai sai, Brazilia este cea mai mare tara din America Latina, acoperind 47,3% din suprafata acestui continent, si a cincea tara ca marime din lume din punct de vedere al suprafetei, fiind depasita doar de Federatia Rusa, Canada, China si SUA. Dimensiunea maxima de la nord la sud este de 4395 km, iar de la est la vest de 4319 km. Coasta atlantica a Braziliei are o lungime de 7367 km. Tara este traversata de Ecuator in apropiere de Macapa si de Tropicul Capricornului in apropiere de Sao Paulo. Ecuador si Chile sunt singurele tari din America de Sud cu care Brazilia nu are granita comuna, avand 10 vecini: Guyana Franceza, Surinam, Guyana, Venezuela, Columbia, Bolivia, Peru, Uruguay, Paraguay si Argentina.
Brazilia a ajuns la circa 164 milioane de locuitori la
sfarsitul anului 1999, ocupand locul cinci in lume, dupa
Din punct de vederea administrativ, Brazilia este un stat federal, compus din 26 de State si Districtul Federal, unde se afla si capitala Brasilia.
CELE CINCI REGIUNI ALE BRAZILIEI
Imensul teritoriu al Braziliei este impartit in 5 regiuni: nord, nord-est, sud-est, sud si centru-vest.
REGIUNEA DE NORD (Statele Amazonas, Pará, Acre, Rondônia, Roraima, Amapá si Tocantins) acopera in principal Bazinul Amazonului. In regiunea de nord a Braziliei sunt concentrate 20% din rezervele mondiale de apa dulce. Principalele orase sunt Manaus (capitala Statului Amazonas) si Belém (capitala Statului Pará).
REGIUNEA DE NORD-EST (Statele Maranhao, Piauí, Ceará, Rio Grande do Norte, Paraíba, Pernambuco, Bahia, Alagoas si Sergipe), care insumeaza circa 30% din populatia Braziliei, are posibilitati certe in domeniul economic, mai ales in ce priveste terenurile petrolifere. Principalele orase sunt Recife si Salvador. Aceasta este regiunea in care au ajuns pentru prima oara portughezii in 1500 (in Statul Bahia).
REGIUNEA DE SUD-EST (Statele Rio de Janeiro, Sao Paulo, Minas Gerais si Espírito Santo) reprezinta zona cea mai intens industrializata a Braziliei. Ea detine majoritatea populatiei tarii (43,8%). Zona este bogata in resurse naturale si reprezinta, totodata, centrul agricol al tarii si cea mai importanta regiune a industriilor producatoare de alimente.
REGIUNEA DE SUD (Statele Parana, Santa Catarina si Rio Grande do Sul) este a doua ca nivel de dezvoltare in Brazilia, avand o balanta echilibrata intre sectorul agricol si cel manufacturier. In vestul regiunii, la granita cu Argentina, se gasesc Cascadele Iguaçu, unul din cele mai frumoase colturi de natura ale lumii. La mai putin de 20 km distanta de acestea, pe fluviul Paraná, care separa Brazilia de Paraguay, este construita cea mai mare hidrocentrala a lumii, Itaipú. Cel mai mare oras al regiunii este Porto Alegre, capitala Statului Rio Grande do Sul, cel mai sudic stat brazilian.
REGIUNEA CENTRU-VEST (Statele Mato Grosso, Mato Grosso do Sul si Goiás plus Districtul Federal), acoperita de intinse savane si ierburi tropicale, este inca destul de slab populata. Candva una din cele mai izolate regiuni ale tarii, aceasta zona a cunoscut o expansiune rapida a agriculturii si si-a creat noi industrii. Capitala tarii, Brasilia, fondata in 1960, se afla in aceasta regiune. De asemenea, aici se afla si cele mai extinse rezervatii de triburi indiene din Brazilia, precum si paradisul vietii salbatice braziliene, Pantanal Mato-grossense.
Resurse naturale
Brazilia este una dintre tarile cu economia cea mai dezvoltata din America Latina; cu mari decalaje sociale si contraste regionale; nord-estul sarac si orasele de sud-est foarte dinamice (1960-1970- are loc o industrializare rapida, dublata de datorii enorme, ce au condus la acel "miracol brazilian").
Brazilia dispune de mari resurse naturale si umane, fiind printre primii producatori mondiali la cateva produse: lemn, trestie de zahar, cafea, produse miniere (fier, bauxita, mangan, nichel, staniu, diamante, petrol, aur, fosfati naturali, zirconium, beriliu, titaniu, magnezita, argint, sare).
Industria prelucratoare s-a dezvoltat prin constructii de masini (automobile, masini agricole, masini unelte); industria siderurgica, chimica, textile, de confectii, alimentara. Zona industriala este formata din triunghiul Rio de Janeiro, Belo Horizonte si Sao Paulo.
Brazilia beneficiaza de un urias potential hidroenergetic; hidrocentrala Itaipu pe Parana (coparticipant Praguay) are cea mai mare putere instalata dinlume (12600 MW).
Agricultura este diversificata: trestie de zahar si cafea, ocupand primele 2 locuri din lume; cacao, porumb, orez, manioc, soia, fasole, bumbac, vita-de-vie, arahide, ricin, ananas, banana, tung (planta oleaginoasa), tutun. Cresterea animalelor este si ea foarte diversificata: bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, asini.
Exporta: cafea, zahar, bumbac, minereuri de fier, cacao, lemn, mangan, tutun, cauciuc, carne, piele, si multe altele. Importta: vehicule, petrol.
Brazilia are zacaminte de minereu foarte bogate. Brazilia are rezerve de minereu de fier estimate la 48 miliarde tone (ocupa locul 6 in lume), din care 18 rniliarde sunt localizate in muntii Carajas, situati in partea estica a Amazoniei, in Statul Para. Minele din Carajas au inceput exploatarile in 1985. Zacamintele identificate sunt suficiente pentru urmatorii 100 ani, estimare facuta in baza cererilor actuale. In afara de minereu de fier, Brazilia are rezerve de 208 milioane tone de mangan, 2 miliarde de tone de bauxita si 52 milioane tone de nichel, la care, conform ultimelor estimari, se mai pot adauga alte 400 milioane tone.
S-a calculat ca rezervele braziliene de fier ar putea aproviziona intreaga lume pentru urmatorii 20 de ani.
In Statele Minas Gerais si Goias exista uraniu. Brazilia este unul dintre cei mai mari producatori de etre pretioase-semipretioase din lume.
Brazilia detine, de asemenea, a sasea rezerva mondiala de minereu de mangan (53,8 miliarde tone), a treia rezerva mondiala de bauxita (3,9 miliarde tone), precum si 8,9 milioane tone de nichel (5,2% din rezervele mondiale). Recent s-a descoperit un zacamant important de minereu de uraniu foarte bogat in substanta utila (1,3%). Brazilia detine, de asemenea, rezerve importante de potasiu, fosfati, tungsten, cositor, plumb, grafit, crom, aur, zirconiu, thoriu (un metal radioactiv), precum si 90% din productia mondiala de geme (diamante, topaze, safire, ametiste, smaralde etc).
Economia
Istoria economica a Braziliei a fost marcata de cateva cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe diferite produse. In timpul Primului Razboi Mondial este incurajata industrializarea. Dupa marea criza din 1929 Brazilia incepe sa-si croiasca drumul spre o economie moderna, si sub influenta gandirii economice a unui roman, economistul Mihail Manoilescu.
Intre 1945 si 1974 economia braziliana a crescut, in medie, cu 7,4% pe an, iar intre 1970 si 1980, in ciuda crizelor petroliere, aceasta crestere avea sa fie si mai mare, de 8% pe an, PIB pe locuitor crescand de 4 ori si ajungand la 2200 USD in 1980. Actualmente, PIB pe locuitor este de circa 5.000 USD.
In anii '90 politica economica a Braziliei s-a bazat pe stabilizarea economica si deschiderea economiei spre comertul si investitiile internationale. Au fost reduse tarifele vamale si au fost eliminate restrictiile cantitative la import, iar in 1995 Brazilia devenea unul din membrii fondatori ai Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).
Iunie 1994 marca un punct de cotitura in cadrul procesului de stabilizare economica a Braziliei - lansarea Planului Real. Acesta avea trei obiective principale: (1) controlarea inflatiei; (2) reducerea dezechilibrelor sociale; (3) obtinerea unei cresteri sustinute, pe termen lung, a PIB, a investitiilor, a nivelului de angajare si a productivitatii.
In 1998 inflatia ajungea la numai 1,71%, de la peste 2000% in 1993, inainte de lansarea Planului Real. Produsul Intern Brut a crescut, intre 1995 si 1997, cu 17%, iar venitul pe cap de locuitor a crescut in aceeasi perioada, in medie, cu 2,6% pe an. De la implementarea Planului Real investitiile straine au crescut de circa 15 ori, de la 2,2 miliarde USD in 1994 la 29 miliarde USD in 1999.
Cu un PIB de 805 miliarde USD in 1997 si o valoarea asemanatoare in anii urmatori, economia braziliana, a opta economie a lumii, este dinamica si diversificata. In 1998 industria era responsabila pentru 34% din PIB, agricultura pentru 8,4% si serviciile pentru 57,6%.
Exporturile au crescut de la 35,8 miliarde USD in 1992 la 48,1 miliarde USD in 1999, peste 70% din produsele exportate fiind manufacturate. Principalii parteneri comerciali sun Uniunea Europeana (29% din comertul total), SUA (23%), Mercosul (Piata Comuna a Sudului) (14%), Asia (12%), America Latina fara Mercosul (8%) etc.
La 26 martie 1991 Brazilia, Argentina, Uruguay si Paraguay semnau acordul de creare a Pietei Comune a Sudului (Mercosul). Acordul de la Asuncion intra in vigoare la 1 ianuarie 1995. Mercosul va deveni o uniune vamala perfecta (taxe vamale zero intre membri si tarif vamal comun cu tertii) in 2004. De la crearea Mercosul comertul Braziliei cu tarile membre a crescut de aproape 4 ori, de la 3,6 miliarde USD in 1990 la 13,5 miliarde USD in 1999.
CATEVA SECTOARE IMPORTANTE
Economia Braziliei este extrem de diversificata, practic neexistand domenii care sa nu fie acoperit.
Industria automobilelor. Saltul spectaculos al economiei braziliene de dupa introducerea Planului Real in 1994, s-a reflectat si in domeniul productiei de automobile. In ultimii ani s-au produs peste 2 milioane de autovehicule anual, veniturile din exporturile realizate in acest domeniu depasind constant valoarea de 5 miliarde de dolari. In anul 2000 Brazilia se numara printre primii cinci producatori mondiali de automobile. Practic nu exista multinationala din domeniu care sa nu fie prezenta in Brazilia.
Industria aeronautica. Desi Brazilia a fost unul din pionierii aviatiei mondiale, adevarata dezvoltare a acestei ramuri a inceput cu 30 de ani in urma. Astazi Brazilia produce avioane integral proiectate si fabricate aici si le exporta pe toate continentele. Peste 500 de avioane de productie braziliana sunt in momentul de fata in exploatare numai in SUA, si un numar asemanator in Europa.
Industria aerospatiala. Si aceasta industrie a inregistra o crestere spectaculoasa. Prin intermediul Agentiei Spatiale Braziliene si a Institutului National pentru Cercetari Spatiale, a fost lansat Programul Spatial Brazilian, care prevede construirea si lansarea de sateliti si vehicule spatiale. Brazilia participa, de asemenea, la construirea Statiei Spatiale Internationale. Diferiti sateliti brazilieni evolueaza deja pe orbita in jurul Pamantului.
Proiectele de infrastructura. Planul Multianual (PPA), numit si Avança Brasil (Inainte, Brazilia), este un program de dezvoltare de prevede cheltuieli de 1,1 trilioane reali (R$) pana in 2003, incluzand cheltuielile de personal pentru realizarea a 358 de programe care vor revitaliza si amplifica reteaua de servicii de infrastructura ale tarii, mai ales in domeniile transporturilor, telecomunicatiilor si energiei electrice.
Cu aceste investitii si cu previziunea unei cresteri a PIB de 4% in 2000 si de pana la 5% in 2002 si 2003, Guvernul spera sa creeze 8,5 milioane locuri de munca in urmatorii patru ani. Conform estimarilor IPEA (Institutul de Cercetari Economice Aplicate), in 2000 rata somajului va scadea la 5,66%.
In privinta lucrarilor de infrastructura, PPA prevede investitii de 212,02 mld. R$ in urmatorii patru ani, astfel: sectorul energetic - 165,32 mld. R$; transporturi - 38,85 mld. R$; telecomunicatii 6,31 mld. R$; infrastructura hidrografica 3,53 mld. R$. Pentru urmatorii 8 ani sunt prevazute investitii publice si private in valoare de 317 mld. R$, mai ales in domeniile telecomunicatiilor, transporturilor si energiei electrice. Trebuie amintit ca Brazilia are un sistem de drumuri de 1,6 milioane km, peste 30.000 km de cale ferata, 46 porturi bine organizate (din care 24 oceanice) si 62 aeroporturi civile (din care 22 internationale). Actualmente, se afla in desfasurare o multitudine de proiecte in domeniul transportului multimodal.
Principalele ramuri economice
AGRICULTURA
Tendintele agriculturii braziliene au oscilat in timp, in functie de culturile sezoniere, de bumbac, cacao, cauciuc si cafea care au avut o contributie importanta la dezvoltarea sectorului, alaturi de trestia de zahar, care a reprezentat sursa permanenta de venituri in agricultura.
In decada anilor '70, procesul de modernizare a agriculturii a condus la cresterea productivitatii si a numarului de produse exportate. Productia de soia a depasit productiile traditionale braziliene, cum ar fi cele de cafea, cacao si zahar. Urmare a stimulentelor acordate de catre guvern pentru produsele procesate, au crescut substantial volumul, valoarea si varietatea produselor agricole semiprocesate si industrializate.
In cursul anilor '80, agricultura a continuat sa aiba acelasi rol important in economia tarii. Acordand scutiri de taxe si facilitati la obtinerea creditelor, guvernul federal a promovat o mai mare eficienta in sectorul agricol. In ultimii 20 de ani, productia cerealiera s-a dublat, datorita cresterii productivitatii. Ritmul mediu anual de crestere inregistrat in sectorul agricol, agriculturii, conform Institutului Brazilian de Geografie si Statistica - IBGE, a fost de 3,4%, fata de numai 1,7% in sectorul industrial. In 1996, rata de crestere a sectorului agricol a fost de 4,1%, iar in 1997 de 1,9%.
Diversele programe guvernamentale aplicate in ultimele doua decenii, in vederea diversificarii recoltelor, au adus rezultate surprinzatoare. Productia de cereale a crescut in mod semnificativ, recoltele de grau, orez si porumb ajungand la 77,6 milioane tone in 1997. Cauciucul, care se constituie ca un element vital pentru exporturile agricole braziliene, ca si alunele de para, caju, diverse sortimente de ceara si fibre, au inceput sa fie cultivate in cadrul plantatiilor. Datele din 1996 (FIPE) indica Brazilia ca cel mai mare producator mondial de cafea, al doilea de fasole, ai treilea de trestie de zahar si de porumb si al patrulea de cacao.
Datorita climei variate, Brazilia produce toate tipurile de fructe, de la varietatile tropicale din nord (inclusiv avocado), pana la citrice si struguri, cultivate in principal in regiunile mai temperate din sud. In 1996, productia de portocale a crescut cu 10,8%, Ajungand la 21811 milioane tone, Brazilia fiind astfel cel mai mare producator mondial, urmat de SUA, principalul sau cancurent. Brazilia este cel de-al doilea producator mondial de carne de bovine (cu toate acestea numai 3% din productia totala a fost exportata in 1996).
INDUSTRIA
In ultimii 25 de ani, Brazilia a obtinut succese in diversificarea si extinderea productiei de bunuri manufacturate si de consum, telecoinunicatii, procesarea electronica de date, biotehnologie si noi materiale.
Pentru sectoarele cheie, cum ar fi productia de oteluri, autoturisme, petrochimie, serviciile publice au avut un rol esential nu numai in dezvoltarea sectorului industrial, ci in expansiunea economiei braziliene.
Una dintre noile sectoare industriale braziliene, industria constructiei de automobile de fabricare a pieselor de schimb, a inregistrat mari progrese in ultimele doua decenii. Incepand cu putine linii de montaj in 1957, sectorul auto produce, in medie, 2 milioane autovehicule/an, cu componente 100% fabricate in Brazilia, situandu-se astfel printre primii 10 fabnicanti la nivel mondial. Repartizarea teritoriala a fabricilor de autovehicule in Brazilia este:
- Ford Rio
Grande do Sul
- General Motors Rio Grande do Sul
- Audi 01W) Parana
-VW (camioane) Rio de Janeiro
- Mercedes Minas Gerais
- Peugeot Rio de Janeiro
- Renault Parana
- Chrysler Parana
- Honda Sao Paulo
- Hyundai Bahia
- Asia Motors Bahia
Brazilia a pus bazele industriei aeronautice in urma cu 20 ani. In prezent, succesul aeronavelor proiectate si fabricate integral in Brazilia de catre Embraer, exportate in toate continentele, pozitioneaza industria aeronautica braziliana pe locul al 6-lea la nivel riondial. Un numar mare de avioane Embraer au fost vandute in SUA si in Europa occidentala. Embraer produce atat avioane militare (Tucano si Super Tucano cele mai cunoscute), cat si civile (ERJ 135 pentru 37 pasageri si ERJ 145 cu capacitate de 50 locuri, pentru acesta din urma primindu-se comenzi ferme, in 1998 pentru 180 bucati).
Petrolul si Petrochimia
Pana in 1953, productia de petrol brut era de cca. 2.000 barili/zi, iar capacitatea interna de rafinare nu depasea 4.000 barili/zi, Brazilia find astfel dependenta de importuri. In acel an, dupa multe dezbateni, Congresul National a votat crearea Companiei nationale de petrol PETROBRAS. Avand drepturi exclusive pentru exploatarea petrolului, PETROBRAS a initiat identificarea de rezerve de petrol, find permisa firmelor private rafinarea si distribuirea. La inceputul anilor '90, impulsionata de prima criza a petrolului din anii '70, Brazilia triplase productia de petrol, ajungand in iulie 1994 la o productie de 690 mii barili/zi. In 1995, productia a ajuns la 713 mii barili/zi, in 1996 a crescut la 806 mii barili/zi, ajungand la 866 mii barili/zi in 1997. Previziunea pentru decembrie 1998 era de 1,2 milioane barili/zi.
Incepand cu 1985, productia interna de petrol brut a repreznetat aproximativ 55% din consumul national, obiectivul fiind atingerea uriui procent de 70% inaintea anului 2001. La realizarea acestui obiectiv au contribuit atat consolidarea deschiderii sectorului catre initiativa privata, prin atragerea de noi investitii in colaborare cu PETROBRAS sau in proiecte independente, cat si dezvoltarea si exploatarea unei noi zone gigante in Bacia de Campos, in Statul Rio de Janeiro cu un potential de 1,3 miliarde barili. Costul mediu pe baril este estimate in Brazilia la aproximativ 14 USD.
lndustria petrochimica braziliana s-a dezvoltat intens in ultimele decenii. Exista in prezent, trei complexe petrochimice in Brazilia, localizate in Statele Bahia (Nord-Est), Rio Grande do Sul (Sud) si Sao Paulo (Sud-Est), cu o capacitate de produqie totala de etilena de 1,4 milioane tone/an.
Industria de etanol
Pentru echilibrarea consumului de produse finite cu exploatarea petrolului, la sfarsitu1 anilor '60, inceputul anilor '70 a fost dezvoltat un proiect de identificare de noi alternative viabile pentru inlocuirea derivatelor de petrol. Etanolul extras din trestia de zahar a fost ales ca alternativa. Obiectivul Programului National de Alcool (Pro-Alcool), creat in 1975, a fost utilizarea etalonului ca substituent al benzinei si cresterea productiei pentru uzul industrial.
In 1985, cand programul frnctiona de 10 ani, au fost investiti 6,5 miliarde USD in productia a 50 miliarde litri de etanol; au fost create 500.000 noi locuri de munca ; 2,5 milioane autotunisme foloseau etanol pur si toata benzinia era amestecata in proportie de 20% cu alcool.
In prezent, Brazilia poseda tehnologie si echipamente capabile sa mentina o productie anuala de 16 miliarde litri de etanol, exportand tehnologie, echipamente si servicii conexe acestui produs. Diminuandu-se nivelul de monoxid de carbon eliberat de vehicule, programul Pro-Alcool contribuie la eforturile Braziliei pentru protejarea mediului inconjurator.
Surse de energie
Hidroelectnicitatea, lemnul si produsele din trestie de zahar acoperä 59% din necesarul de consum energetic al Braziliei.
Dotata cu un potential hidroelectnic estimat la 255 milioane KW, Brazilia a investmt treptat in proiectarea si construirea de baraje, pentru a satisface necesarul de energie al unei economii in crestere.
Prima uzina hidroelectrica a inceput sa functioneze in 1889, generand 250 KW, ceea ce reprezenta jumatate din termoelectricitatea generata in acea epoca. In 1997, proportia era cu totul alta: 54.970 milioane KW proveneau din uzine hidroelectrice, in timp ce 4.790 milioane KW erau generati de surse termice.
In 1962, capacitatea de productie energetica instalata a Braziliei era de 5,8 milioane KW. Aceasta capacitate a crescut Ia 6,8 rnilioane KW in 1964, 17,6 milioane KW in 1974, 37,3 milioane KW in 1985 si 63 milioane KW in 1997.
Uzina hidroelectrica de la Itaipu, cea mai mare din lume, este localizata pe raul Parana, la granita Braziliei cu Paraguay, aproape de cataractele Iguacu, fiind un proiect bilateral intre cele doua tari. Tratatul de la Itaipu a fost semnat la data de 26 aprilie 1973. Constructia a inceput la jumatatea anilor '70 si in 1985, au inceput sa functioneze trei din cele 18 turbogeneratoare (de 700 MW fiecare). Astazi, cu cele 18 turbogeneratoare functionand la intreaga capacitate, productia de energie a uzinei Itaipu este de 12,6 milioane KW, impartita egal intre Brazilia si Paraguay.
Uzina hidroelectrica de la Tucurui, care genereaza in prezent 3,9 milioane KW, va produce 7,7 milioane KW cand va fi terminata.
Conform datelor Eletrobras, capacitatea de generare de energie hidroelectrica a Braziliei este estimata la 127.867,6 MW, din care 24,42% sunt in functiune sau in constructie, 35,8% sunt inventariate, iar 39,78% sunt estimative.
Productia de gaz
Studii recente au demonstrat necesitatea de a mari de la 2% la 10% participarea gazului natural in producerea totala de energie a Braziliei. Bolivia find tara vecina cu cele mai mari rezerve de gaz natural, a fost aleasa ca partenera a Braziliei in construirea anui gazoduct. Acest proiect va creste productivitatea industriei braziliene si va aduce imbunatatiri in mediul ambiental al zonelor urbane, energia produsa din gaze naturale nefiind poluanta. Proiectul va contribui, de asemenea, la prezervarea padurilor braziliene, prin substituirea folosirii carbunelui, contribuind la atragerea de investitori straini in Brazilia. Referitor la transportul gazului natural din Bolivia pana in regiunile din sud si sud-est ale Braziliei, se construieste un gazoduct cu o lungime de 3.403 km. lnvestilia totalä necesara este de 1,89 miliarde USD, din care 1,42 miliarde in Brazilia si 0,47 miliarde in Bolivia.
Energie nucleara
In Brazilia exista o uzina nucleara in exploatare Angra dos Reis I care genereaza un volum de electricitate estimat la 14.000 GW/ora, ceea ce reprezinta 2% din totalul de energie produsa in tara. La jumatatea anului 1999 a intrat in vigoare a doua uzina nucleara braziliana Angra dos Reis II.
Statul Maranhao este situat in regiunea de nord-est a Braziliei, fiind unul din cele 27 de componente ale Federatiei. Cu o suprafata de 333.366 km2 (1,45% din totalul Braziliei), el se claseaza doar pe locul 7 in cadrul acestei tari, desi aceasta suprafata este apropiata de cea a Germaniei (357.000 km2), Finlandei (338.000 km2) sau Norvegiei (324.000 km2).
Clima este tropicala. Relieful consta in principal din podisuri (spre interior) si campii litorale (in nord). De-a lungul coastei exista, de asemenea, o multime de insule, cea mai importanta fiind Insula Sao Luis, pe care se afla situata si capitala.
Vegetatia variaza de la padurea amazonica in vest pana la vegetatia specifica zonelor litorale in vest si savane in sud. Principalele ape curgatoare sunt Tocantins, Gurupi, Mearim si Itapecuru.
Litoralul acestui stat, cu o lungime de 630 km, este al doilea ca dimensiune al unui stat brazilian, fiind depasit doar de Bahia. De aceea, pescuitul ramane una din principalele ramuri economice, fapt observat si in bucataria traditionala.
Populatie si indicatori sociali
Maranhao reprezinta casa a 3,3% din populatia Braziliei, respectiv 5,4 milioane locuitori (1999). Densitatea populatiei este de 16,25 locuitori/km2, sub media nationala de 19,18 locuitori/km2.
Populatia urbana insumeaza 51,92% din total, mult sub media nationala (78%). Procentul ridicat al populatiei rurale, departe de a reprezenta un handicap, constituie cheia succesului turismului rural si al manifestarilor de arta populara unice in Brazilia si in lume.
Maranhao avea in 1999 217 orase, cele mai populate fiind capitala Sao Luis (840.000 locuitori), Imperatriz (225.000), Caxias (134.000) si Timon (126.000). Statul beneficiaza de 356 spitale publice, peste media recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Indicele Dezvoltarii Umane (HDI) este de 0,550, sub media nationala (0,739). In 1999 existau in Maranhao 4948 gradinite, 13312 scoli generale, 434 licee si 5 universitati, cu 20.476 studenti.
In ianuarie 1531 era creata capitania Maranhao. Tot atunci, Diogo Leite pornea spre nord pentru a vedea pana unde se intinde noul teritoriu al regelui Portugaliei. In 1535 avea loc cea mai mare expeditie portugheza catre Lumea Noua, cu 10 vapoare, 113 cai si 900 de oameni. Aceasta ajungea in Maranhao, dar comandantul si o mare parte a echipajului aveau sa piara intr-un naufragiu. Cativa supravietuitori creau aici o mica asezare, parasita in 1538.
In perioada colonizarii nu doar portughezii au fost prezenti pe aceste meleaguri, fiind inregistrate numeroase invazii straine in Maranhao, in principal ale francezilor (1594, 1612, 1614), incheiate prin capitularea acestora.
In 1684 avea loc Revolta lui Beckman, un latifundiar bogat care s-a ridicat impotriva abuzurilor Companiei Comerciale din Maranhao, creata de Coroana portugheza, si a preotilor iezuiti. Beckman a fost prins si executat, dar revolta sa populara a avut succes: Compania Comerciala a fost desfiintata iar iezuitii s-au intors in Portugalia.
Lupte grele s-au dat si in momentul proclamarii Independentei Braziliei, in 1822, pe care portughezii din Maranhao nu au vrut sa o recunoasca, desi populatia locala era de acord. Aderarea Maranhao la Independenta a avut loc abia la 28 iulie 1823.
Ulterior, economia statului s-a imbunatatit simtitor, Maranhao devenind unul din liderii brazilieni la productia de bumbac, zahar si orez, mai ales dupa abolirea sclaviei, in 1888.
Maranhao reprezinta un adevarat paradis pentru iubitorii artei populare si ai culturii in general. Genialitatea oamenilor de aici s-a facut simtita nu doar in literatura, muzica sau alte manifestari culte, ci si prin folclor si sarbatori specifice (Bumba-meu-boi, Tambor-de-Crioula, Tambor-de-Mina), prin carnavalul maranhense, prin legendele populare (legenda Plajei Ochiului de Apa, a Sarpelui din Sao Luis, a diabolicei stapane de sclavi Ana Jansen, a stafiei Cavalacanga etc.), prin arta sacra (biserici precum Nossa Senhora dos Remédios, Sfantul Joaquim, Carmo, Catedrala Metropolitana etc.), prin capodoperele de artizanat sau prin bucataria traditionala si vesela specifica.
Dezvoltarea turistica a statului are la baza Planul Maior, elaborat de guvernul Roseana Sarney. Conform acestui plan, Maranhao a fost impartit in 5 regiuni turistice principale: Centrul Istoric al capitalei Sao Luis, inclus in 1997 de UNESCO in Patrimoniul Mondial al Umanitatii si compus din peste 300 de case si biserici din perioada coloniala (orasul a fost fondat in 1612); Chapada das Messa, regiune din sudul statului, o zona salbatica, intesata de cascade si pesteri; Parcul Lençois, u o suprafata de 155.000 ha, creat in 1981, situat in nord-estul statului si format din 270 km de dune permanent modificate de vanturi de peste 70 km/h, dar si din vegetatie specifica zonelor de litoral; Delta Americilor (in nord, constand dintr-o multitudine de insule si insulite) si Padurea Guaras (botezata dupa numele unor pasari marine de culoare rosie ce abunda in aceasta regiune litorala formata din peste 12.000 km2 de insule, golfuri si estuare).
Cu cei 6,6 miliarde USD produsi in 1998, Maranhao este responsabil pentru 0,98% din PIB-ul Braziliei, PIB/locuitor fiind de 1222 USD.
Principala ramura economica o constituie serviciile (66% din PIB), urmate de industrie (23,3%) si agricultura (10,7%). In Maranhao sunt inregistrate 7967 firme.
Conform Superintendentei de Dezvoltare a Nord-Estului (Sudene), Maranhao este statul nord-estic care a inregistrat cea mai mare crestere economica in 1997 (13%). In 1999 aceasta crestere a fost de 4,1%, adica de patru ori cat media nationala (1,01%) si peste media Regiunii de Nord-Est (3,3%). Merita mentionat faptul ca in ultimul deceniu Regiunea de Nord-Est a fost campioana nationala a cresterii economice.
Principalele industrii sunt metalurgica, alimentara, a prelucrarii lemnului si textila.
Agricultura este dominata de trestia de zahar (830.000 t in 1999), manioc (826.000 t) si orez (637.000 t), dar si soia castiga tot mai mult teren, productia crescand de la 5.000 t in 1990 la 409.000 t in 1999. Efectivele de animale constau in 1997 in 11,5 milioane pasari, 3,9 milioane bovine, 1,9 milioane porcine si 320.000 caprine.
Balanta comerciala in 1999 a fost puternic excedentara (plus 295,9 milioane USD), importurile fiind de 367 milioane USD si exporturile de 663 milioane USD. La export au predominat produsele semimanufacturate (535 milioane USD). Maranhao face parte din Programul Special de Export (PEE) al guvernului federal, care-si propune atingerea valorii de 100 miliarde USD pentru exporturile braziliene in anul 2002.
Maranhao detine 55.092 km de sosele (din care 3.834 km asfaltate) si circa 1.300 km de cale ferata.
Complexul portuar din nordul statului, compus din porturile Itaqui, Ponta da Madeira si Alumar, conectat la o retea extinsa de cai ferate si ape curgatoare, asigura peste 50% din traficul de marfuri din regiunile de nord si nord-est ale Braziliei, fiind al cincilea complex portuar al Braziliei din punct de vedere al traficului de marfuri - 52,3 milioane tone in 1999.
In portul Ponta de Madeira din Sao Luis ajung anual, prin intermediul caii ferate Carajas, mari cantitati de minereu de fier si mangan din Districtul Mineral Carajas (statul Para). De asemenea, prin complexul Itaqui tranziteaza anual 10 milioane tone petrol si derivate.
Odata cu realegerea in functia de guvernator a doamnei Roseana Sarney in 1998, au crescut substantial investitiile in infrastructura (203 milioane reali in 1998 si 374 milioane in 1999).
In 1999, consumul de energie electrica a fost de 8.041 GWh.
In ceea ce priveste comunicatiile, la 1.01.2000 existau 256.000 linii telefonice fixe si 139.000 lini de telefonie mobila. Conform Telemar (compania de telefonie fixa), 95% din posturi sunt digitale. Mentionam ca eficienta acestei firme este mai mare decat media nationala a companiilor de telecomunicatii. In 1999 investitiile sale au fost de circa 100 milioane reali (peste 50 milioane USD).
Dintr-un total de 412 miliarde USD prevazuti a fi investiti in Brazilia in perioada 1998-2005, Maranhao va primi 4,45 miliarde USD. Cele mai atractive sectoare pentru investitori sunt serviciile publice (1.726 milioane USD), industria prelucrarii lemnului (mobila, hartie) (1.000 milioane USD), piese auto si materiale de transport (650 milioane USD) si minerit (408 milioane USD). Informatica si telecomunicatiile vor primi, conform proiectelor deja anuntate, circa 28 milioane USD. In ultimii ani, principalii investitori in Maranhao au fost Coca-Cola (86 milioane R$ - 1 R$ = 0,53 USD), Cayman (81 milioane R$, agricultura), Agrosena (81 milioane R$, agricultura) si Batavo Nordeste (70 milioane R$, lactate). Cele mai mari investitii anuntate sunt ale firmelor Usimar (1.380 milioane R$, metalurgie) si Companhia Vale do Rio Doce (540 milioane R$, minerit si metalurgie).
In superbul oras Alcantara, alaturi de impresionantele ruine datand din perioada Imperiului, se inalta azi o constructie care contrasteaza puternic cu vestigiile trecutului. Este vorba de legatura Braziliei cu viitorul: Centrul de Lansari din Alcantara (CLA), poarta catre stele a gigantului latino-american.
Inaugurata in 1983, baza spatiala de la Alcantara va intra, in 2002, in clubul select al celor 8 centre de lansari spatiale in regim comercial ale lumii (dintr-un total de 17 existente pe plan mondial). Deci, incepand cu aceasta data, orice tara sau firma de pe mapamond ce doreste sa lanseze vehicule spatiale in scopuri pasnice o poate face de aici.
Constienti de concurenta puternica, administratorii CLA promit sa ofere preturi mai mici decat ceilalti prestatori de astfel de servicii, intrucat pentru primul deceniu al secolului 21 piata lansarilor spatiale in regim comercial este estimata la peste 45 miliarde USD.
Un adevarat oras, CLA ocupa o suprafata totala de 620 km2 si are circa 30 km de sosele interne.
Dupa 1989 au fost efectuate de aici 274 lansari de rachete, din care 83 in cadrul unor acorduri de cooperare internationala.
In 1997 si 1999 au avut loc doua lansari esuate ale unor rachete de fabricatie braziliana (VLS). Totusi, procentul de lansari reusite de la CLA se apropie de 100%. In perioada 1957-1996, spre exemplu, indicele de reusita al lansarilor a fost de 92,2% pentru Japonia, 91,0% pentru SUA, 86,8% pentru Europa si 81,4% pentru China.
In aprilie 2000 Brazilia semna cu SUA un acord de cooperare in domeniul spatial, americanii capatand dreptul de a utiliza CLA pentru lansarea de sateliti.
Mai trebuie amintit ca baza de la Alcantara este situata la 2o0'18'' latitudine sudica, deci foarte aproape de Ecuator, deasupra caruia opereaza satelitii geostationari (majoritatea de telecomunicatii). Avantajul lansarilor efectuate de la CLA consta si intr-o economie de combustibil de pana la 30% si o crestere a sarcinii utile transportate de pana la 20% comparativ, spre exemplu, cu lansarile efectuate de la Baikonur (Kazahstan).
De aceea, se estimeaza ca o mare parte din lansarile de sateliti geostationari se va face de la Alcantara, singura baza de lansari spatiale situata mai aproape de Ecuator decat CLA fiind Kourou (Guyana Franceza).
In fine, amintim ca Brazilia este una din cele 16 natiuni ce participa la construirea Statiei Spatiale Internationale.
