Turismul
Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurata in alte sectoare-chei din economia mondiala (industrie, agricultura, comert). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umana, cade sub incidenta studiului interdisciplinar, antrenand deopotriva economisti , geografi, psihologi si sociologi. Primele mentiuni privind preocuparile de a voiaja, apar in antichitate in operele geografului Strabon. Descrierile lasate de Marco Polo cu ocazia periplului sau asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocuparile viitoare privind practicarea calatoriei.
Turismul devine un complex fenomen de masa la sfarsitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul inconjurator.
Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint in variante dinte cele mai felurite: "arta de a calatori pentru propria placere" (M. Peyromarre Debord); "activitate din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturi, datorita cunoasteri unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute" (Jan Medecin); "fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitati de refacere a sanatati si de schimbare a mediului inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturi ca rezultat al dezvoltari comertului, industriei si al perfectionari mijloacelor de transport" (Guy Freuler).
Activitatea turistica este bine sustinuta de un valoros potential turistic - natural antropic - diferentiat de la tara la tara, in functie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute in practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare in teritoriu, practicat pentru cura helioterma sau climaterica sau avand alte motivatii terapeutice; turismul montan si de sporturi de iarna, practicat pe arie larga pentru drumetie, cura climaterica si practicarea sporturilor de iarna; turismul de cura balneara, prin care se valorifica insusirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal si minerale, namoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura si a altor realizari ale activitati umane; turismul comercial expozitional, a carui practicare este ocazionata de mari manifestari de profil (targuri, expozitii), care atrag numerosi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestari cultural-artistice (etnografice, folclorice) nationale sau internationale; turismul sportiv, de care cunoastem o mare extindere pe plan national si international, avand ca motivatie diferite competitii pe discipline sportive, interne si internationale , pana la manifestari sp0ortive de amploare (olimpiade, competitii sportive regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vanatoare (safari), practicat de tarile occidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi Latine, in teritoriile artice si antartice. Este o forma de turism "distractiv", a carui dezvoltare - marcata de spectaculos si inedit - aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, amenintand cu diminuarea sau, dupa caz cu disparitia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.
Tipurile de turism de diferentiaza de la tara la tara, asigurand varietatea si, prin acesta, atractia asupra turistilor autohtoni si straini.
Una dintre bogatiile actuale de baza in domeniul turismului priveste studiul elementelor regionale, in functie de care se organizeaza activitati turistice tipice anumitor zone, si se pun in evidenta posibilitatile de amenajare complexa a acestora. Desi nu s-a ajuns la o viziune taxonomica unitara in domeniu, diferitele acceptiuni utilizate pe plan international si in tara noasta releva urmatoarele unitati ce pot fi luate in consideratie:
Regiunea turistica, conceputa ca un spatiu de mari dimensiuni, cu o structura organizatorica bine consolidata si un patrimoniu turistic diversificat (de exemplu, regiunea Alpilor Dianarici, iar pentru Romania - cea a Carpatilor Orientali)
Zona turistica - un areal mai restrans consacrat pentru activitatea turistica de un anumit tip, puternic marcat de importante obiective sau alte motivatii pentru turism (exemplu : zona turistica a Coastei Dalmatiei din Alpii Dinarici sau zona Bucovinei din Carpati Orientali)
Centre turistice, reprezentand puncte de convergenta (puncte de plecare pentru zonele montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri de turism, putand fi, in general, statiuni alpine (Plitvice, in Alpii Dinarici) sau balneare si de odihna (Dubrovnik, Split, Rijeka - pe coasta Dalmatiei). Pentru Romania, ramanand in acelasi cadru al Carpatilor Orientali, se pot mentiona Vatra Dornei si Borsa.
Puncte turistice amenajate (pesteri, defilee, ghetari, manastiri, case memoriale, hoteluri alpine etc.)
In literatura recenta de specialitate sunt depistate, in functie de potentialul natural (geomorfologic, climatic, hidrologic, floristic-faunistic) si antropic o serie de unitati turistice cu vocatie polarizatoare, in jurul carora s-au dezvoltat veritabile noduri turistice cu vocatie locala ce sustin activitatea nucleului central.
Este cazul unor localitati satelit ce apar pe rivierele franco-italiene, Coasta Brava si Coasta del Sol in Spania, unele microstatiuni aparute pe litoralul marocan in apropiere de Agadar sau intre Rabat si Casablanca. Alte asemenea centre polarizate apar in zonele montane, orasul Chamonix (din Alpi Francezi) fiind un astfel de exemplu. Practic, aceste statiuni nu sunt altceva decat centre de primire si redistribuire a fluxurilor turistice in functie de "apetitul" individual sau colectiv pentru un anumit element al potentialului turistic al zonei.
Pentru regiunile geografice mari receptoare ale unor fluxuri majore de turism, aceeasi literatura mondiala de specialitate vehiculeaza termenul de bazin turistic distingand :
Bazinul mediteranean - prima zona de primire pentru turismul mondial, cu un potential natural si antropic de exceptie;
Bazinul mezo-american, cuprinzand "arcul Antilelor" din America centrala, in majoritate "alimentat" de S.U.A si Canada cu efective de vizitatori ce au crescut lent in ultimele decenii.
Bazinul Asia-pacific, constituit din ansamblu insular si fatada Pacificului, inclusiv Thailanda, in care principali "furnizori" sunt Japonia, Australia si Noua Zeelanda.
Editura : Teora 1998
