1.1.Opinia umanitatii asupra Soarelui
In fiecare zi, o sfera galbena, orbitoare si familiara, Soarele, strabate bolta cereasca, daruindu-ne caldura, lumina si viata. Il blestemam vara, cand razele sale sunt prea fierbinti, iarna, in schimb, ii dorim prezenta. In ciuda acestor nemultumiri, ii recunoastem statornicia si suntem obisnuiti cu ritmul zilelor, al noptilor si al anotimpurilor pe care el ni-l impune.
Dar dincolo de perceptia curenta, ce stim noi oare despre steaua noastra?
Cum functioneaza Soarele ? Care este viitorul sau? Ce enigme ascunde inca fata de astrofizicieni?
In dansul orbital al Lunii in jurul Pamantului si al acestuia in jurul Soarelui, eclipsele sunt exact momentele in care cele trei corpuri ceresti sunt aliniate. In aceste clipe, atat de deosebite, Luna sau Soarele capata aspectul insolit si inspaimantator care a dat nastere multor mituri si legende de-a lungul istoriei omenirii, insa din antichitate Soarele este considerat ca fiind protectorul umanitatii.
1.2.O manifestare divina
In toate civilizatiile stravechi, Soarele a constituit primul ceasornic, ritmand activitatea cotidiana prin alternanta zilelor si a noptilor, in vreme de Luna, cu ciclul fazelor ei, a slujit drept baza pentru stabilirea celor dintai calendare. Pretudindeni, cei doi astri,venerati ca niste divinitati puternice, au fost obiectul unor observatii atente. Eclipsele lor nu puteau trece neremarcate. Socotite drept semne trimise oamenilor de catre zei, eclipsele se numara printre primele fenomene ceresti care au atras atentia, fiind mult timp un motiv de infricosare.
Doar aceste eclipse, care desi sunt spectaculoase au infricosat omenirea, ar putea sa intrerupa furnizarea de energie solara, insa din fericire ele sunt rare si de scurta durata.
In mitologia hindusa, expusa in Mahabharata, eclipsele sunt provocate de un demon-balaur Rahu. Acesta a furat si a inghitit ambrozia, bautura nemuritorilor, rezerva zeilor, insa a fost zarit de Soare si de Luna, care l-au parat lui Vishnu. Furios la culme, Vishnu i-a taiat decat capul lui Rahu, azvarlindu-i-l in cer. De atunci, capul acesta, devenit nemuritor, ii urmareste fara ragaz pe cei doi astri paraciosi, pentru a-i devora. Insa orbitele ceresti le ingaduie mereu Soarelui si Lunii sa iasa din gura demonului si sa-si recapete splendoarea. Intalnim aceeasi poveste in Vishnupurana, de la acest mit venind cuvintele care desemneaza eclipsa in sanscrita, cum ar fi rahugraha sau rahusansparaca, care inseamna "atacul","lupta lui Rahu". In varianta indoneziana a acestui mit, demonul se numeste Kala Rau.
1.3.Ra, zeul Soare, protectorul egiptenilor
Divinitatea cea mai importanta inca din epoca Regatului Vechi era zeul Soarelui, Ra, care strabate cerul ziua in "barca diminetii , noaptea in barca serii". Ra era reprezentat cu cap de erete (Horus), purtand discul solar si capul sarpelui Uraeus (in egipteana, Uraios), straveche divinitate zoomorfa solara. Thot (reprezentat cu cap de pasare Ibis), zeul Lunii si loctiitorul lui Ra, inventatorul "cuvintelor divine", al heroglifelor, deci parintele intelepciunii, al stiintelor si al artelor.
Dupa invatatura teologilor din Memfis, la inceput a fost oceanul intunecat , haosul, numit Nun; in care salasluiau doar Atum, primul zeu, cel care va crea lumea, iesind din adancuri in chip de soare si devenind astfel Ra, zeul supreme (intr-o versiune el a aparut in chip de copil dintr-o floare de lotus; intr-o alta dintr-un ou aflat pe o stanca iesita din ape). Atum-Ra a creat patru zei si patru zeite. In legatura cu acesti zei s-au format o multime de mituri si legende.
