Peninsula Italica (Apeninica) este cea mai mica dintre persinsulele Europei Meridionale si ocupa o pozitie mediana in Mediterana fiind izolata de restul Europei prin puternica bariera muntoasa a Alpilor, ingustimea peninsulei are repercusiuni importante asupra fenomenelor geografice: raurile sint scurte si dreneaza suprafete mici, iar influenta Mediteranei acopera direct aproape intreaga sa suprafata. Datorita extinderii mari de la nord la sud, in Peninsula Italica se produc modificari importante ale peisajului in sens latitudinal. In nord, mai ales in Cimpia Padului, ca dealtfel si in regiunile nordice ale celorlalte peninsule din Europa Meridionala, exista trasaturi fizico-geografice submediteraneene si chiar central-europene. In sud, peisajul este tipic mediteranean.
Relieful Peninsulei Italice se caracterizeaza prin dominarea muntilor. In tot lungul sau se insira numeroasele culmi muntoase ale Apeninilor (de aici si denumirea de Peninsula Apeninica ce i se atribuie in mod curent).
Riurile Peninsulei Italice sint mai bine dezvoltate in partea sa nordica, in Cimpia Padului. Multe dintre acestea izvorasc din zona ghetarilor si a zapezilor permanente din Alpi. Artera cea mai importanta este Padul (Po), care depaseste 600 km lungime. El are un debit bogat si un regim echilibrat datorita surselor variate de alimentare. La sud de Cimpia Padului, sursa principala de alimentare o constituie ploile care au un regim pronuntat sezonier. De aici rezulta variatii mari de debit pentru riuri. Acestea au ape bogate numai in sezonul rece si ploios. Vara, cind alimentarea din ploi lipseste si pierderile prin evaporare sint foarte mari, scurgerea se mentine numai pe riurile mai importante; celelalte seaca.
