Clasa aVII-a F Indonezia
Cununa de smaralde din jurul Ecuatorului
Indonesia este o imensa tara-arhipelag , situata in Sud-Estul
continentului Asia, cu capitala la Jakarta.Teritoriul sau se desfasoara pe
5 300 km, de la Vest spre Est, si 2 200 km, de la Nord spre Sud.Datorita faptului ca ea este o tara arhipelag o parte foarte mare din teritoriul sau este acoperit de ape, circa 3 milioane de kmp., si o parte foarte mica este acoperita de uscat, circa 2 milioane de kmp.Ea este compusa din circa
30 de arhipelaguri,totalizand mai bine de 13 670 de insule,din care peste
6 000 sunt nelocuite.Aceasta este ,,Tanah Air'(Tanah-pamant si air-apa),asa cum o numesc indonezienii.
Pe o suprafata de circa 150 ha a fost reconstituita,cu o admirabila minutiozitate si ingeniozitate,o imensa tara cu tot ce are ea mai
reprezentativ din punct de vedere al istoriei civilizatiei materiale si spirituale ,arhitecturii,obiceiurilor,traditiilor,faunei si florei.Printr-o
mare varietate de exponate este redat modul de viata traditional al
indonezienilor din Java,Sumatra,Kalimantan,Sulawesi,Irian-Yaya,si
din nenumarate insule mai mici.In acest parc ochiul unui strain venit
de la mii de km distanta,chiar de pe alte paralele ale globului,se simte asaltat de o fabuloasa lume imagistica ce il trece prin toate ipostazele
reactiilor omenesti;de la nevinovata mirare copilareasca pana la adanca
reflectie.
Printre insulele care o alcatuiesc se numara si vestita insula Komodo,unde traiesc niste soparle imense -3 metri lungime si un metru
latime- asa zisii varani,ce arunca,printre falcile imense,o limba ce seamana mai de graba cu o flacara ingusta.Aceste teribile soparle sunt niste animale
preistorice care nu se mai intalnesc in alta parte pe glob.Miracolul ca ele au rezistat pana acum,se datoreaza si faptului ca orice varan detine o glanda care secreta antivenin pentru orice tip de venin,in afara de veninul pe care il secreta un alt varan.
O alta insula,care face si ea parte din arhipelagul Indonezian,este
insula Moluce vestita pentru peisajul sau extrem de pitoresc,pentru diversele ceremonii ce au loc pe tot parcursul anului,si nu in ultimul
rand pentru valurile ce il lovesc tarmul care sunt printre cele mai bune
valuri de surf din lume.
Pozitia geografica a arhipelagului explica in buna parte modul in care s-a format acest mozaic uman.La inceputul erei noastre,pe teritoriul actual al Indoneziei a inceput sa patrunda influenta civilizatiilor indiana si chineza.Aceasta,cunoscuta sub numele de perioada ,,hindusa-indoneziana'
a durat pana in secolul al XV-lea.Ea se caracterizeaza printr-o puternica influenta a obiceiurilor si culturii indiene,de la sistemul monarhic de guvernare si organizare a fortelor armate,pana la literatura,muzica,dans,
arhitectura,precum si stilul de constructie a castelelor.Inca din secolul
al XIII-lea,negustorii din regiunea de Golf si din tinuturile musulmane
ale Indiei patrund pe coastele Javei,aducand islamul,care in secolul al XV-lea,devine religia dominanta pe intreg teritorul actual al Indoneziei.Odata
cu inceputul secolului al XVI-lea isi fac aparitia si primii europeni,mai
precis portughezii.Pe de alta parte,din sudul Oceanului Pacific au migrat,
in vremuri de demult,spre arhipelagul Indonezian populatii de origine
polineziana si microneziana.
Tocmai acest formidabil amestec uman constituie azi o imensa
sursa de mandrie pentru poporul indonezian,al carui motto national suna
astfel:,,Bhinneka Tunggal Ika',adica ,,Unitate in diversitate'.Un coctail de
etnii,religii coexista armonios,intr-un larg perimetru national pulsand ca o inima.Semnificativa pentru starea sanatoasa de spirit a acestui popor vesel,harnic si ospitalier este insasi prezenta in parcul de care am amintit mai devreme,numit,,Frumoasa Indonezie in miniatura',a cinci tipuri de lacasuri de rugaciune,simbol al tolerantei religioase a acestor oameni atat de incercati de-a lungul vremii.
Am incercat sa fac cat mai usoara trecerea de la partea mai mult teoretica si mai putin practica,la partea mai mult practica si mai putin teoretica,asa ca m-am gandit ca cel potrivit ar fi sa prezint cateva aspecte
din economie.
Agricultura constitue principala ramura economica a Indoneziei.
In acest sector se afla peste 60% din forta de munca,care asigura abia 30%
din P.I.B.(produsul intern brut).Agricultura indoneziana cuprinde doua categorii principale de culturi: de subzistenta si pentru comercializare.Cat priveste agricultura de subzistenta aceasta cuprinde doua tipuri: ladang,
(cultura cu caracter itinerant,care se practica mai ales in insulele cu populatie rara,ternurile defrisate fiind cultivate un an sau doi,iar apoi parasite timp de mai multi ani pentru refacerea solului) si sawah(cuprinde
culturile de orez amplasate pe terenuri cu o umiditate sporita,indeosebi
terenurile din insulele Java,Madura,Flores).Principala cultura de subzistenta o reprezinta orezul,care ocupa aproximativ 50% din suprafata
agricola.Printre celelalte culturi de subzistenta se numara si porumbul,soia,
batatele(cartoful dulce),maniocul si arahidele.In ceea ce priveste culturile destinate exportului,se remarca in deosebi plantatiile de hevea(arborele de cauciuc),care plaseaza Indonezia pe locul al II-lea,intre producatorii de cauciuc natural din lume,dupa Malaiezia.Exista,totodata,mari plantatii de citrice,cocotieri,palmieri de ulei,cafea,trestie de zahar si tutun.Se produc si se exporta,de asemenea,importante cantitati de cuisoare,piper,ceai si bumbac.Se fac mari eforturi pentru sporirea aportului agriculturii la dezvoltarea generala a tarii.Planul cincinal 1984-1989 a avut drept principale obiective cresterea productiei alimentare in vederea satiafacerii
necesarului intern prin forte proprii;majorarea incasarilor in devize din exportul de produselor agricole;edificarea unei agriculturi moderne,pe baza sporirii gradului de dotare cu mijloace mecanizate,chimizarii si utilizarii de noi soiuri cu productivitate sporita,in special ceea ce priveste cultura orezului;sprijinirea in diverse forme,a populatiei rurale,prin diferite programe speciale de pregatire,acordarea de credite in conditii avantajoase.In esenta,se are in vedere ridicarea eficientei economice
in sectorul agricol prin diversificarea culturilor si cresterea recoltelor.
Mari resurse detine Indonezia si in domeniul piscicol.Din potentialul apreciat la 8 milioane de tone pe an,deocamdata se foloseste
doar circa o treime.Potrivit publicatiei ,,Indonezian News' din noiembrie
1987,in totalul productiei piscicole,cota pescuitului marin a depasit 76%,
ca urmare a programului guvernamental de modernizare a navelor de pescuit.Piata de peste din Jakarta,,,Pasan Ikan',cum ii spun indonezieni,
ofera un adevarat spectacol in fiecare dimineata cand,la rasaritul soarelui,
zeci de ambarcatiuni de tote marimile si de toate tipurile,de la cele echipate cu motoare si aparatura de navigatie ultramoderna si pana la cele arhaice care sunt barci cu balansier,pirogi sau jongi cu mari panze colorate, descarca munti de peste,de creveti,crabi violacei,pui de rechini albi si cate alte felurite fructe ale marii prinse cu navoade purtate de pescari dibaci.
Resursele naturale ale Indoneziei sunt fabuloase.Alturi de bogatia padurilor se adauga petrolul(in anul financiar 1986-1987,productia a atins 83 milioane de tone,din care 55 de milioane au fost exportate)si gazele naturale(25 miliarde mc extrase in acelasi interval,Indonezia detinand locul intai in lume in privinta exportului),carbunele(deocamdata resursele estimative totalizeaza 23 de miliarde tone,in timp ce productia anuala se ridica la doar 3 milioane tone),staniu,cupru,aur,bauxita,uraniu,
nichel,argint,metale rare,fier.Cu numai 25% din suprafata investigata din punct de vedere geologic si cu numai 10% suprafata cercetata minutios
in ceea ce priveste resursele naturale,Indonezia se situeaza pe locul trei sau
patru in randul tarilor celeor mai bogate din lume in privinta resurselor naturale.
Ramura extractiva,cu deosebire sectorul petrolier,detine ponderea principala in cadrul industriei.In mod deosebit a sporit si productia de aur:de la 3,3 tone in 1986 la 9,1 tone in 1987.Potrivit
publicatiei ,,Indonesian News' ,se perconizeaza,pentru viitor,cresterea productiei de aur la 150-200 tone pe an,apreciandu-se ca in urmatorul deceniu veniturile obtinute din exportul aurului le vor egala pe cele realizate din exportul de titei si produse petroliere.
In ceea ce priveste industria prelucratoare,baza acesteia o reprezinta industria chimica si petrochimica.
Intr-o tara atat de diversa,precum este Indonezia,care a avut de suferit de pe urma indelungatei dominatii straine,problema dezvoltarii economice este vitala.Tinand seama se stadiul atins,cat si de posibilitatile
existente,bizuindu-se,in primul rand,pe fortele proprii,autoritatile au elaborat o strategie intemeiata pe asa numita ,,trilogie a dezvoltarii'
ce urmareste realizarea unei stabilitati dinamice nationale in domeniul economic si politic,asigurarea unei cresteri economice constante si implinirea unei echitabile distribuiri a eforturilor si a beneficiilor dobandite de pe urma dezvoltarii ,pentru realizarea unei justitii sociale.
Pe intreg parcursul acestui plan prioritatea nr.1 o va constitui dezvoltarea economica,cu accent pe sectorul agricol,dar si pe cresterea productiei industriale,mai ales a ramurilor orientate spre export,care pot contribui la crearea unui numar mare de locuri de munca.
Parerea mea este ca daca Indonezia nu ar fi avut un trecut istoric atat de zbuciumat, ea acum ar fi inclusa printre tarile dezvoltate de pe continentul pe care este situata si probabil din intreaga lume,la fel ca Japonia,China, Singapore,India si multe alte tari,deoarece ea a beneficiat de resurse naturale demne de invidiat si de asemenea industria s-a dezvoltat destul de bine si relativ intr-un timp scurt.
