Rezervatia Pietrele Doamnei Rarau



Rezervatia Pietrele Doamnei - Rarau


Masivul Rarau adaposteste in partea sa, nordica una din cele mai interesante forme geologice din lantul Carpatilor Rasariteni, cunoscuta sub denumirea de Pietrele Doamnei.



Toponimul Rarau nu este inca deplin lamurit. Localnicii il explica prin terenul framintat, cu grohotisuri, greu de stra­batut, lucru cu care am fi de acord, considerind ca de la "La rau' s-a ajuns la "Rarau'. Acad. Iorgu Iordan, reluindu-l pe Tiktin, atribuie numele unei pasari, soimului (in limba ma­ghiara, raro = soim), explicatie ce pare a fi plauzibila, daca tinem seama ca o stinca calcaroasa din apropiere se numeste Piatra Soimului. Un alt punct de vedere este exprimat de Dumitru Tudose (34), care sustine ca elementele cele mai im­punatoare ale peisajului au impresionat populatiile de demult si ca deci toponimul ar data din epoca daco-romana, deri-vind din adjectivul latin rarum = raritate, ceea ce este dupa parerea noastra mai putin probabil. Cit despre denumirea stincilor, numele ar veni de la faptul ca domnitorul Petru Rares ar fi gasit aici adapost pentru familia sa atunci cind s-a retras spre Transilvania, iar doamna sa se urca deseori pe blocurile de calcar si scruta zarile in asteptarea sotului, raminind in traditia populara toponimul de "Pietrele Doamnei'.

Din punct de vedere peisagistic, dantela calcaroasa a aces­tor pietre se prezinta ca o piesa unica in Carpati, atragind an de an numerosi vizitatori. Panorama care ni se infatiseaza pri­virilor intr-o zi frumoasa, insorita, este impunatoare: spre sud, se desluseste Pietrosul Bistritei, cu riul ce-i ocoleste la poale, spre vest se remarca conul vulcanic al Giumalaului, spre nord apare muntele Tomnatec de la Cimpulung Moldovenesc si un sir de obcine paralele ce se pierd in departari, iar spre est se intind pajistile de pe Todirescu din preajma codrului se­cular Slatioara.

Punctul cel mai inalt al Raraului este situat la o inal­time de 1651 m, Pietrele Doamnei la 1647 m, iar cabana turistica la 1538 m.

Temperatura medie anuala este de 2,3°C, variind intre -7°C (media lunii ianuarie) si 12°C, media lunii august.

Ninsorile sint abundente, pe timp de iarna depasind un metru; in 17 aprilie 1977, cantitatea cazuta a atins 82 cm, producindu-se mari pagube sectorului silvic prin rupturile pro­duse de molid. O cronica locala informeaza despre ninsori si pe timp de vara, in zilele de 21-22 iunie 1910. Precipitatiile ating un maximum in luna mai si un mini­mum in luna noiembrie, media,anuala fiind de 926 mm. Intreaga zona reprezinta calcare cu incrustatii de corali, amoniti, alge marine etc., elemente care formau mari recife acum 140 de milioane de ani, in perioada cretacica, cind acest teritoriu a fost acoperit de apele calde ale oceanului. Da­torita miscarilor tectonice, cu timpul marea s-a retras, reci­fele au fost ridicate la suprafata, fragmentindu-se, dind nas­tere peisajului salbatic atit de caracteristic. In cuprinsul rezer­vatiei, pe povirnisul dinspre sud, se afla Pestera liliecilor, nu­mita de localnici "Borta ingradita' din cauza ingradirii ave­nului prin care pestera poate fi accesibila.

Conditiile de mediu statornicite (temperaturi scazute, in-solatii puternice, precipitatii abundente, umiditate atmosferica ridicata, vinturi frecvente si puternice) favorizeaza dez­voltarea unei bogate vegetatii cu caracter subalpin.

Specia forestiera predominanta o formeaza molidul, cu di­seminari de scorus, plop tremurator, salcii, mesteacan s. a.

Floristic, zona se incadreaza in regiunea euro-siberiana, subregiunea carpatica, provincia Carpatilor dacici, subpro-vincia Carpatilor orientali, circumscriptia muntilor Bistritei, cu numeroase specii saxicole, de la mezohigrofile pina la xe-rofiie si heliofiie.

In conspectul sau floristic, Petru Radarul enumera in ma­sivul Rarau 326 de specii de plante apartinind la 57 familii. Dintre endemismele carpatice aflate aici autorul citeaza: mic­sandra salbatica carbuni gusa porumbelului margareta caldarusa galbeneaua de munte sor cu frate cim­brisor , muscatu dracului coada soricelului paius

Pe tancuri si abrupturi calcaroase, creste gingasa albumita, tot atit de cunoscuta si sub denumirea de floarea de colt a carei culegere este interzisa, fiind declarata monument al naturii, iar pe stincarii, alaturi de jneapan , prin locuri insorite, gasim tufe de bircoace si relictul argintica frumoase flori albe.

Fauna de vertebrate este in strinsa dependenta de inve­lisul vegetal, de hrana si de liniste, in padure gasim frecvent urme de urs, cerb carpatin, lup, vulpe, mistret, ris, iepure, veverita, jder s. a. Ornitofauna este la fel de bine reprezentata prin corbii ce apar solitari, cocosi de munte, ierunci, pasari rapitoare si cintatoare.

Dindu-se in folosinta noua cabana turistica (1976), in care se poate gasi adapost pentru 80 de persoane si hrana pen­tru 120 de drumeti, rezervatia Pietrele Doamnei-Rarau a devenit usor accesibila maselor largi de vizitatori. Pentru aceasta - stiindu-se ca accesul autoturismelor in zona produce po­luarea atmosferei, fapt ce grabeste degradarea suncilor si dis­paritia unor specii rare, ocrotite - se impune limitarea obli­gatorie a accesului masinilor pina in dreptul cabanei, a tu­ristilor pe stinci precum si interzicerea degradarii peisajului prin implantarea diverselor panouri sau tablite, in amintirea unor evenimente, pe stincile Pietrelor Doamnei. Organele ofi­ciale de turism trebuie sa inteleaga si sa ia masuri corespun­zatoare privind ocrotirea rezervatiei in sensul celor de mai sus, intrucit consideram ca rolul cabanei este de a servi rezer­vatiei, facilitind accesul turistilor, si nicidecum rezervatia nu poate fi subordonata cabanei. Printr-o buna colaborare intre organele ce raspund de rezervatie (silvicultura, Comisia mo­numentelor naturii de pe linga Academia Romana Con­siliul judetean de ocrotire a naturii si Oficiul national de turism) se va reusi pastrarea pentru un timp cit mai inde­lungat a acestor frumuseti naturale, stiindu-se ca stincilie sint supuse degradarii datorita si variatiilor mari de temperatura dintre iarna si vara, a ingheturilor, vinturilor, furtunilor, des­carcarilor electrice, ploilor etc. La acestea nu mai trebuie sa adaugam degradarile provocate de om.