Rezervatia Culmea Zaganu-Gropsoarele
Se afla in sud-estul Muntilor Ciucas, separind Teleajenul de Telejenel. La poalele acesteia se gasesc depresiunile Cheia (in vest) si Poiana Stinci (in est), locuri de unde frecvent incep ascensiunile catre virfurile din lungul ei.
Privita de la distanta, de obicei clin aceste depresiuni sau de la Cabana Muntele Rosu, ea iese in evidenta prin doua aspecte - virfurile insirate de la nord la sud, ceea ce creeaza imaginea unei lame de ferastrau, si versantii abrupti de peste 600 m, orientati spre est si vest. Acestea sint legate de alcatuirea litologica si de structura geologica. Culmea este plamadita clin conglomerate care au o grosime de peste 500 m. in jumatatea nordica, in masa conglomeratelor precumpanesc elementele provenite din roci cristaline si eruptive, pe cind in cea sudica cele din calcar. Aceasta face ca infatisarea reliefului sa se deosebeasca, in sensul ca in nord culmea este mai larga, pantele convexe fiind frecvente, pe cind la sud se impun pantele repezi cu aspect ruiniform. Profilul culmii, urmarit de pe oricare din virfurile sale, releva mai intii simetria, apoi existenta a doua sectoare distincte - creasta pro-priu-zisa in jumatatea superioara (intre 1500 si 1862 m), cu virfuri si turnuri, separate de hornuri si sei adinci, abrupturi pe care domina vegetatia de stincarie - si poalele cupante ceva mai domoale, pe cale padurea de conifere le acopera in intregime.
Rezervatia propriu-zisa se afla in treimea superioara a culmii si include tot ansamblul de coloane, virfuri, creste secundare ce se desprind din cele doua virfuri importante, Gropsoarele (1862 m), in nord, si Zaganul (1785 m), in sud. Pantele accentuate, lipsa apei, roca cu elemente si ciment cal-caros ca si desfasurarea crestei, favorabila circulatiei curentilor de aer din orice directie, au determinat dezvoltarea unor asociatii vegetale intilnite frecvent la altitudini mai mari. i?e pantele din nordul culmii exista tufe de jneapan, ienupar , afin , merisor , smirdar s.a. Pe masura apropierii de vf. Zaganu, acolo unde relieful este destul de accidentat, intilnim asociatia cu teposica si afin , in care mai vegeteaza si alte graminee: paiusul rosu , paiusul , iarba cimpului, vitelarul, insotite de: trifoi, afin , merisor, ienupar, cimbrisor, cinci degete Pe conglomeratele calcaroase, in partea nord-vestica a Zaganului, intilnim asociatia de coada iepurelui si rogoz verde s.a. Pe stincile Zaganului vegeteaza o serie de plante endemice: Sesleria haynaldiana, Koleria transsiloanica, Aco-nithum anthora. In estul culmii, intre virfurile Zaganu si Gropsoarele, isi are obirsia Piriul Alb, vale prapastioasa in lungul careia apar abrupturi, grohotisuri si chei. Pe versanti, in masa de conglomerate, exista blocuri de calcar cu dimensiuni mari. Pe ele s-a dezvoltat o vegetatie calcifila, iar pe alocuri circulatia apei a dus la aparitia unor pesteri cu dimensiuni mici.
Rezervatia Suvitele Benii.
Cea de-a treia zona pusa sub ocrotire se afla in bazinul superior al Teleajenului. El rezulta din unirea apelor mai multor piraie care coboara in depresiunea Poiana Stinci, intre acestea, cele mai bogate vin din nord-vestul Muntilor Ciucas. Doua - Valea Stinei si Piriul Alb - se impun in peisaj prin dimensiuni si debite bogate. Interflu-viul care le separa - culmea Suvitelor constituie unul din sectoarele cele mai frumoase din Muntii Ciucas. in cea mai mare parte, ea a fost redusa la o creasta incadrata de versanti prapastiosi pe care pot fi urmarite un bogat microrelief rezidual si o vegetatie complexa in care precumpanesc pajistile cu tufarisurile cu afin, merisor , smirdar, coacaz s.a.
Spalarea in sup.rafata, solifluxiunea, siroirea indeparteaza adesea vegetatia si pojghita de sol, scotind la zi poalele vechi de grohotis. Pe versanti exista destul de frecvent panglici de pietre care se insira in lungul ngaselor si ravenelor. Prezenta calcarelor si a conglomeratelor calcaroase a facilitat dezvoltarea in lungul Piriului Alb a doua mici sectoare de chei. Ele impresioneaza prin ingustime, versanti abrupti si izvoare cu debite foarte mari. Aici exista trei pesteri mici la o altitudine de circa 1200 m.
O buna parte a culmii Suvitelor, inclusiv sectorul de chei, formeaza rezervatia in care, in afara elementelor de peisaj, se ocroteste floarea de colt. Aceasta cu doua decenii in urma era destul de raspindita pe stincariile Ciucasului. Culesul abuziv a dus la limitarea locurilor unde mai poate fi zarita. Unele dintre acestea le reprezinta brinele si versantii de pe culmea Suvitelor, unde si accesul este mult mai dificil.
