Meteorii sunt bucati mici de fier si roca rezultate in urma coliziunii dintre asteroizi. De asemenea ei s-au putut forma in urma dezintegrarii cometelor in fragmente. Multi meteoriti cad in atmosfera pamantului, dar majoritatea ard din cauza frecarii inainte sa atinga Pamantul. Acestia sunt numiti meteori cand cad prin atmosfera si meteoriti , daca ei sunt gasiti pe suprafata pamantului.
Imaginati-va o minge de tenis mergand cu
30000 mile pe ora. Atat de mari si de rapizi
sunt multi dintre meteoriti. Desi unii sunt mai mari
de atat, majoritatea sunt asemanatori granulelor de nisip. Cei mai mari meteoriti sunt de obicei bucati rupte din asteroizi sau
alte planete. Cand acestia intra in atmosfera, meteoritii se
freaca cu particulele de aer, se incalzesc pana la peste 3000 grade F. Aceasta
caldura vaporizeaza majoritatea meteoritilor. Obiectele extraterestre ce lovesc Pamantul, formeaza cratere de 12 pana la 20 ori
mai mari decat marimea lor. In vremurile stravechi, obiectele
de pe cerul noptii au condus la superstitii si au fost asociate cu zeitati.
Meteoritii erau considerati cadouri de la zei. Altii credeau ca zeii isi manifestau astfel furia. Pana in
secolul al XVII-lea, multi au crezut ca acestia (meteoritii) erau fulgere de
piatra. Numerosi oameni de stiinta erau sceptici cu privire la faptul ca
'pietrele' ar putea sa cada din nori sau din cer si de multe ori ei
refuzau sa-i creada pe cei ce pretindeau ca au vazut astfel de obiecte. Unul
dintre cei mai semnificativ eveniment legat de meteoriti este cel din 30 iunie
1908 din Siberia, cand au fost distruse mii de hectare de padure. Pe o distanta
de cateva sute de km, martorii acelui eveniment au vazut o uriasa minge de foc
strabatand cerul, lucru ce dovedeste ca meteoritul a lintrat in atmosfera
intr-un unghi ascutit. El a explodat, dand nastere la vanturi puternice si
zgomote asurzitoare si cutremurand pamantul. Nu s-a gasit niciodata nici un
meteorit si timp de multi ani oamenii de stiinta au crezut ca explozia a fost
cauzata de o cometa. Acum, predomina teoria conform careia un meteorit a
explodat deasupra pamantului. Cel mai mare meteorit recuperat in SUA a cazut
intrun camp de grau in sudul statului Nebraska in 1848. Martorii au afirmat ca
au vazut o imensa minge de foc in miezul zilei mai stralucitoare decat soarele.
Meteoritul a fost gasit ingropat la 3 metri in pamant. El cantarea 1180 kg. Cel
mai renumit crater meteoritic din SUA se gaseste in Arizona si este urias.
Marginile se ridica la 50 metri deasupra pamantului si este adanc de 200 m.
Diametrul este de aproximativ 1,6 km. Acesta este primul crater care s-a
dovedit a fi produs de un meteorit acum 20-50 mii ani in urma.
Ploaia de meteoriti: Cand o cometa
se apropie de soare, o urma de praf si alte resturi raman pe orbita. Cum
Pamantul orbiteaza in jurul soarelui, el traverseaza aceste campuri cu
resturile ramase dupa trecerea cometei. Aceste resturi patrund in atmosfera si
se aprind creand aceste privelisi uimitoare, ploile de meteoriti.
Asteroizii, numiti si planetoizi sunt obiecte mici de forma neregulata,alcatuiti din roci sau metal sau un amestec din cele doua.. Majoritatea asteroizilor se afla intre orbitele lui Marte si Jupiter. Astronomii au descoperit mai mult de 5000 de asteroizi. Aproximativ 30 asteroizi au diametre mai mari de 190 km, multi altii au mai putin de 1,6 km. Centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter include particule de praf, despre care astronomii cred ca s-au format prin coliziunea continua dintre asteroizi.
Cat de multe planete orbiteaza soarele? Daca ati spune ca 9,
v-ati insela cu cateva mii. Oamenii de stiinta considera asteroizii ca fiind
niste planete mai mici, doar unii dintre ei depasind un diametru de cateva sute
de km. Majoritatea lor se gasesc pe o centura de asteroizi si orbiteaza in
jurul soarelui intre Marte si Jupiter. Imensa forta gravitationala a planetei
Jupiter imprima asteroizilor o viteza de peste 5 km/s, una prea mare pentru a
preveni coliziuni violente. Daca nu ar fi asa, ei s-ar putea uni formand
planete adevarate. Cand asteroizii se ciocnesc, fragmente din acestia capata
traictorii ce intersecteaza orbita celorlalte planete, devenind astfel
meteoriti. Majoritatea asteroizilor sunt mici in comparatie cu asteroidul Ida,
acest colos de piatra si fier de 52 km diametru, fotografiat in 1993 de catre
observatorul spatial Galileo. Oamenii de stiinta impart asteroizii in doua
grupe, dupa cum apar ei pe imaginile lor in infrarosu: luminosi si intunecati.
Cei ce apar mai luminosi sunt cei alcatuiti din piatra, fier si nichel, cei
intunecati continand cantitati importante de minerale ci carbon. In primele
zile ale sistemului nostru solar (acum 4,6 miliarde ani) asteroizii erau
formati dintr-un miez metalic si acoperiti cu piatra. De-a lungul timpului,
multi dintre ei s-au ciocnit si s-au spart. Fragmentele rezultate, care au
devenit asteroizii din zilele noastra sunt astfel clasificati in metalici,
pietrosi-metalici si pietrosi.
Origini: Exista doua ipoteze cu
privire la formarea asteroizilor. Una spune ca au rezultat dintr-o planeta mama
ce a existat intre Marte si Jupiter. Mai probabil este faptul ca ei prezinta o
imagine a spatiului inainte de formarea planetelor si sunt ramasite ale acestui
proces. Inca de cand s-a format Pamantul, mai mult de 4 miliarde de ani in
urma, asteroizii si cometele au lovit planeta cu regularitate. Asteroizii
extrem de periculosi sunt destul de rari. Un asteroid capabil de a produce un
dezastru global ar trebui sa aiba un diametru de peste 400 m. Cercetatorii cred
ca un astfel de impact ar ridica destul praf in atmosfera pentru a crea o
' iarna nucleara' afectand destul de grav agricultura de pe intreg
globul. Astfel de asteroizi lovesc Pamantul aproximativ o data la 100000 ani,
afirma oficialii NASA. Asteroizii mai mici ce se presupun a lovi Pamantul o
data la 1000-10000 ani ar putea distruge un oras sau ar putea produce valuri
Tsunami devastatoare. Mai mult de 160 de asteroizi au fost clasificati ca
'potentiali periculosi' de catre oamenii de stiinta ce i-au urmarit.
Unii dintre acestia a caror orbita se apropie destul de mult de Pamant ar putea
fi deviati de pe aceasta orbita in viitor si ar putea lovi Pamantul.
Cercetatorii afirma ca daca un asteroid se descopera ca ar lovi Pamantul cu
30-40 ani inainte, ar fi timp pentru a reactiona. Cu toate ca tehnologia ar
trebui sa fie mai avansata, printre posibilitati se numara si devierea lui de
la traictorie sau ar putea fi pur si simplu aruncat in aer. Un timp de reactie
mai mic s-ar putea dovedi mult mai amenintator. NASA acorda sanse de 1 la 10000
ca un asteroid sa fie descoperit cu mai mult de 10 ani inainte de a lovi
Pamantul. Din aceasta cauza au fost lansate doua programe de cautare a
obiectelor din jurul Pamantului: NEAT (Near Earth Asteroid Tracking) coordonat
de NASA, si SPACEWATCH coordonat de Universitatea din Arizona. De asemenea, in
anul 1996 a luat nastere la Roma si Spaceguard Foundation. Scopul acestei
organizatii internationale este de a proteja Pamantul de eventualele coliziuni,
promovand si coordonand programe de detectare si studiere a obiectelor din
apropierea Pamantului. Un raport dat publicitatii in ianuarie arata ca astfel
de obiecte cu diametrul de peste 1 km sunt descoperite in medie de 5 pe luna.
Cu ajutorul acestor programe se spera descoperirea a 90% dintre aceste obiecte
in urmatorii 10 ani.
