MUNTII BUCEGI
PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICA
Masivul Bucegi, cu o suprafata de circa 300 km2 , se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, desfasurandu-se intre Valea Prahovei la est si culoarul Branului la vest; cade brusc spre nord catre depresiunea Barsei si destul de domol spre sud, pana la contactul cu Subcarpatii. Fiind de o mare complexitate structurala si morfologica, masivul apare ca o cetate naturala, cu incinta suspendata la 1600- 2500m, sprijinita de abrupturi puternice.
Alcatuirea geologica Cele mai vechi formatiuni geologice sunt reprezentate de sisturile cloritoase si sericitoase ale cristalinului de Leaota, din care sunt formate culmile muntilor Deleanu, Plaiul Mircii si, partial, Tataru. Aceleasi formatiuni mai apar in Valea Ialomitei, intre cheile Tatarului si Plaiul Mircii, intre cheile Zanoagei si Scropoasa, pe valea Horoabei si in Zamora.
Peste acest fundament, in Vest si in Sud, si peste formatiunile flisului cretacic reprezentat de stratele de Comarnic si de Sinaia in est, stau, transgresiv, depozitele sedimentare mezozoice, dispuse intr-un sinclinal larg, orientat nord-sud.
Calcarele jurasice apar la zi pe valea Ialomitei, in cheile Zanoagei si in ale Pesterii, ca si in culmea Strunga. Ele formeaza relieful din Strungile Mari, Grohotisul, Tatarul, Zanoaga, Lespezi si de la poala muntelui Batrana. Roca calcaroasa a fost scoasa la zi, prin eroziune, de sub conglomeratele Bucegi, si pe versantii muntilor Ciubotea, Gaura, Gutanu, precum si pe versantul prahovean, in vaile Zgarbura si Peles. Insular, sub forma de blocuri mari, izolate, aceste calcare sunt prinse in masa conglomeratelor de Bucegi.
Largul sinclinal al Bucegilor, cu inclinare generala spre sud, este alcatuit, insa, dintr-un pachet gros de peste 1000m de conglomerate de varsta cretacica.
Relieful actual al Muntilor Bucegi este opera agentilor externi care, prin actiunea lor asupra unui mozaic dev roci cu rezistenta diferita la eroziune, au creat, in ddecursul timpului, o mare diversitate de forme. Dintre agentii modelatori ai reliefului amintim, in primul rand, ghetarii ce, odinioara au cantonat aici- circurile glaciare strajuite de colti stancosi si custuri, vaile glaciare cu profil specific, cu praguri si morene, fiind o dovada a activitatii acestora. In prezenta apelor, calcarele au generat un alt tip de relief - relieful carstic: la suprafata- lapiezuri, doline, chei si vai stramte, iar in subteran- pesteri cu o gama variata de formatiuni concretitoare. Alternanta proceselor de inghet si dezghet, la care se adauga actiunea apei si a vantului, explica aparitia unor forme de relief cu aspect singular: Babele, Sfinxul, Ciobanasul s.a.
In ansamblu, Masivul Bucegilor apare ca un puternic nod orografic, ce culmineaza in Varful Omu, de unde se desfac culmile nordice cu orientari diferite, iar spre sud o potcoava imensa de inaltimi, bine individualizate, atat pe latura estica, cat si pe cea vestica.
Particularitatile climatice sunt generate de radiatia globala, de circulatia generala a atmosferei si de caracteristicile suprafetei topografice. Circulatia atmosferei este preponderent oceanica vestica, in proportie de 45%, atat in perioada rece, cat si in cea calda a anului, dupa care urmeaza ca pondere circulatia polara, tropicala etc.
Temperatura aerului scade cu altitudinea, astfel incat daca pe valea Prahovei media anuala este de circa 6o , la Predeal este de 5o C, pentru ca pe cele mai inalte culmi, la Varfu Omu, de pilda, sa scada la -2,5oC. In luna februarie temperatura medie este de
-11oC, pe platou aceasta este cuprinsa intre -10oC si -8oC, in restul masivului -8oC la -6oC, iar la Predeal ajunge la -4,4oC. In luna Iulie, in timp ce la Predeal, la 1050m temperatura medie lunara este de 14,5oC, in cuprinsul masivului variaza, in functie de conditiile locale, intre 6oC si 12oC, pentru ca la Varfu Omu sa fie de numai 5,4oC.
Modificarea conditiilor atmosferice de la o zi la alta este, uneori, spectaculoasa, cand in plina vara- din cauza invaziilor de aer rece- pot aparea zile cu viscol si ninsoare, sau, in plina iarna, zile calme, cu temperaturi ridicate din cauza inversiunilor de temperatura, cand pe platoul Bucegilor temperaturile pot fi cu 10-15oC mai ridicate decat in valea Prahovei sau in cea a Ialomitei.
Precipitatiile -sub forma de zapada sau ploaie- pot cadea in oice anotimp al anului, dar cu frecvente diferite. La Varful Omu suma anuala a precipitatiilor este, in medie, de 1277,6 mm. Cele mai mari cantitati de precipitatii cad in luna Iulie, a carei medie este de 168,5 mm si cele mai mici in lunile octombrie si noiembrie cand se inregistreaza 52,9 mm.
Legat de precipitatii si de existenta norilor, s-a calculat ca, in medie, in regiunea de munte sunt anual sub 40 zile cu cer senin si peste 140 zile cu cer acoperit.
Vantul - element climatic aproape permanent pe cele mai inalte culmi- are intensitati si viteze diferite in timpul anului. La Varful Omu viteza medie anuala a vantului este de 10 m/s, iar pe fundulk vailor adapostite ea poate scadea in valori pana la 2 m/s. Vantul creste in intensitate cu altitudinea, ajungand ca pe cele mai inalte culmi sa atinga pana la 30-35 m/s, fapt care face aproape imposibila circulatia turistilor.
Apele Dispunerea reliefului si regimul anual al precipitatiilor fac din masivul Bucegi un adevarat castel de ape. In general, rocile constituente retin apele rezultate din ploi si din topirea zapezilor, acestea infiltrandu-se lent pentru a fi apoi redate, treptat, sub forma de izvoare care apar pe vai, la capete de strat, la baza calcarelor, a conurilor de grohotis sau a morenelor frontale. Apele din platou sunt adunate de afluentii Prahovei. Spre aceasta artera hidrografica se indreapta toti afluentii de pe dreapta, dintre valea Cerbului si Izvorul Dorului. Acestia, desi au debite mici, au vai cu pante mari in profil longitudinal, de unde si numeroase praguri si cascade. Valea Cerbului, are un debit de 0,47 m3/s , restul afluentilor- Valea Alba, Jepii, Urlatoarea, Peles si Zgarbura- avand o contributie mai mica la sporirea debitului raului principal, care la confluenta cu Izvorul Dorului are 5,13 m3/s.
Vegetatia Etajarea reliefului, solul si diversitatea conditiilor climatice permit dezvoltarea unei vegetaii bogate ]i de mare diversitate in cuprinsul masivului. In partea cea mai joasa, la limita cu Subcarpatii, sunt frecvente padurile de fag si carpen. Treptat, pe masura ce altitudinea creste apar padurile de brad ]i molid, care urca pana la 1200- 1500 m. In partea superioara a etajului forestier, cam pana la 1750 m, se intalnesc paduri de molid. Dealtfel, in Bucegi molidul este cel mai raspandit conifer- molidisuri tipice intalnindu-se pe versantii nordici si vestici ai masivului, in valea superioara a Ialomitei, la Piatra Arsa si pe versantii nordici ai Jepilor Mici.
Larg raspandite sunt si tufarisurile de jneapan si ienupar, cele din urma fiind mai putin reprezentate aparand pe versantii vestici ai muntilor Tatarului, Deleanu si Lucacila, de pe partea dreapta a Ialomitei, fiind asociate cu afinul si merisorul.
Crestele si varfurile din etajul alpin superior au o vegetatie adaptata la temperaturi scazute (sub 00), cu vanturi puternice, care produc uscaciune. Covorul vegetal este discontinuu, plantele sunt foarte scunde si formeaza pe sol pernite sau sunt cu frunzele lipite de sol, cum se observa pe Varful Omu, pe crestele Coltilor Obarsiei, Morarului, culmea Scara si Varful Bucsoiu.
Rezervatiile naturale Cea mai mare zona declarata rezervatie din Bucegi ocupa o suprafata de 4400 ha si se intinde pe abruptul exterior al masivului, de la Sinaia pana in saua Strunga.
Rezervatia Pestera Ialomitei (225 ha) ocupa zona forestiera de pe muntii Cocora si Batrana si include padurea Cocora., pestera Ialomitei cu imprejurimile, cheile Ursilor si ale Pesterii, valea Horoabei si zona subalpina a muntelui Batrana.
Sunt ocrotite aici, pe langa toate formele carstice, si molidisurile de pe muntii Cocora si Batrana, tufarisurile de jneapan, exemplarele de zimbru din valea Horoabei, palcurile de larice. In buruienisurile din cheile Ursilor si Valea Horoabei se intalneste nopticoasa . Pe stancariile de pe calcarele inierbate apare, spordic, secara de munte, element mediteranean- balcanic, alaturi de stanjenelul dacic.
Rezervatia Zanoaga (150 ha) cuprinde versantii sudic si estic ai muntelui Zanoaga si versantul drept al cheilor Zanoaga Mare. Pe brane si pe grohotisurile calcaroase, cu un totpoclimat specific, se dezvolta o vegetatie termofila, cu unele elemente rare pentru tara noastra. Pe brane apar unele palcuri intregi de Iris dacica. Mai sunt, de asemenea, ocrotite arboretul de molid din muntele Zanoaga, exemplarele de Pinus cembra si buruienisurile din cheile Zanoagei, unde se pot intalni, de asemenea, specii rare.
Rezervatia Babele are, pe langa formele de eroziune diferentiala- ca Ciupercile, Babele, Sfinxul- si o serie de asociatii alpine cu argintica, ochiul gainii, iarba rosie, micsuneaua de munte etc.
Rezervatia Botanica Varful Omu , situata la 2500 m altitudine, cuprinde o serie de asociatii de tundra alpina, cu o specie endemica pentru Carpatii Meridionali, Poa contracta, si specii de paius de munte, mierluta.
In afara de acestea mai sunt si alte plante ocrotite de lege printre care remarcam: tisa, papucul doamnei, iedera alba, firuta, sangele voinicului de pe pantele muntilor Blana si Laptici, ghintura galbena de pe valea Horoabei, floarea de colt, specii de clopotei si garofite rosii si pitice etc.
Dintre animale sunt ocrotite de lege capra neagra, rasul, vulturul plesuv sur, cocosul de munte etc.
Obiective de interes peisagistic
Babele- Stanci solitare, sub forma unor ciuperci, modelate de agentii subaerieni [n alternanta de strate de gresii si conglomerate, cu rezistente diferite la eroziune.
Cascada Caraimanului - frumoasa cadere de apa pe valea Jepilor, la altitudinea de circa 1700 m.
Cascada Urlatoarea- la altitudinea de 1055 m, apele sar peste un prag format din brecie calcaroasa, avand la baza strate de Sinaia, iar in partea de sus conglomerate.
Cheile Orzei- apar pe valea Ialomitei, in aval de lacul Scropoasa, pe o lungime de circa 2 km, distanta pe care valea este foarte ingusta. Urmand cursul spre amonte, la iesirea din chei intalnim barajul lacului de acumulare.
Cheile Tatarul Mare -, de pe raul Ialomita, apar la traversarea pintenului de calcare care inainteaza din muntele Tataru.
Cheile Tatarul Mic , numite si cheile Coteanului, se afla tot pe Ialomita.
Cheile Zanoaga Mare , de pe valea Ialomitei, sunt sapate in calcare si prezinta versantii abrupti, strabatuti de numeroase tuburi de drenaj subteran.
Cheile Zanoaga MIca- apar pe valea Ialomitei, intre confluenta cu paraul Bolboci pe dreapta si Oboarele pe stanga.
Lacul Bolboci- pe valea Ialomitei, cu un volum util de 13 milioane m3.
Lacul Scropoasa - lac de baraj, construit in 1929, pe raul Ialomita, in scopuri hidroenergetice; se foloseste si pentru agrement.
Pestera lui Bogdan- amplasata pe clina sudica a Plaiului Piatra Arsa, are 141 m lungime si o denivelare de 5 m.
Pestera Ialomitei - sculptata de ape in versantul sudic al muntelui Batrana, ea se deschide spre valea Ialomitei, la altitudinea de 1660 m, la intrarea raului in cheile Pesterii. Lungimea totala este de 1128 m, din care sectorul accesibil al pesterii este de 400 m, iar deschiderea, la intrare, de 15 m.
Pestera Ursului se afla in apropierea cheilor Tatarul Mare, la altitudinea de 1548 m, avand o lungime de 100 m.
Platoul Bucegilor- o imensa suprafata structurala, care inclina usor spre vest, intrerupta doar de cateva valcele.
Sfinxul - stanca solitara, pe culmea Babele, modelata de agentii subaerieni, prin eroziune diferentiala exercitata asupra unei alternante de gresii si conglomerate.
Valea Cerbului- este o vale glaciara, cu versantii foarte puternic inclinati, incadrata la nord de coltii Morarului, la sud de muntele Costila, iar la vest de varfurile Omu si Bucura.
Valea Ialomitei - in forma de 'U' , iar la baza morenei frontale apar numeroase izvoare. In sectorul glaciar al complexului Ialomitei intra vaile Obarsia, Sugarile si Doamnele.
Varful cu Dor- ofera o perspectiva splendida asupra Vaii Prahovei, de-a lungul careia poate fi urmarita succesiunea de asezari pana la Campina si Ploiesti.
Varful Omu, si Varful Scara cu panorame unice si altele.
Localitati de acces
Sinaia 1. Statiune balneoclimaterica (800-1000 m alt) de interes national si international- supranumita 'Perla Carpatilor'- situata pe valea superioara a Prahovei, la poalele muntilor Bucegi. 2. Statiune internationala pentru sporturi de iarna; 3. Important punct de plecare spre traseele turistice din M. Bucegi.
Busteni - asezat pe valea Prahovei, la poalele muntilor Jepi, Caraiman ]i Costila. 1. Statiune balneoclimaterica (882 m alt.) de interes national. 2. Important centru de plecare spre traseele alpine din abruptul Bucegilor.
Predeal - Oras, in judetul Brasov, cu cea mai mare altitudine din tara 1006- 1100m. 1. Statiune climaterica de interes national. 2. Important centru pentru practicarea sporturilor de iarna si a turismului; 3. Obiective de interes cultural; 4. Punct de plecare spre Trei Brazi, Poiana Secuilor, Paraul Rece, Diham, Poiana Izvoarelor, Vf. Omu, spre muntii Postavaru si Piatra Mare.
Azuga - Situat in judetul Prahova, din acest oras se pot organiza ascensiuni in M. Bucegi si in M. Baiului.
Paraul Rece - In jud. Bv., 1. Statiune climaterica (960 m); 2.Loc pentru practicarea sporturilor de iarna; 3. De aici pot fi organizate drumetii in M. Bucegi, cat si in M. Postavaru.
Bran - 1. Centrul unei importante zone etnografice; 2. Obiective de interes turistic; 3. Punct de plecare spre culmile Ciubotea, Clincea, Tiganesti, Scara, Omu din M. Bucegi.
Moroeni - de aici poate fi urmarit traseul ce strabate de la sud la nord Masivul Bucegi- spre cabanele Zanoaga, Padina, Pestera etc.
Moeciu de sus - situata in Judetul Bv., punct de plecare spre abruptul vestic al Bucegilor.
