MARANHAO
Statul Maranhao este situat in regiunea de nord-est a Braziliei, fiind unul din cele 27 de componente ale Federatiei. Cu o suprafata de 333.366 km2 (1,45% din totalul Braziliei), el se claseaza doar pe locul 7 in cadrul acestei tari, desi aceasta suprafata este apropiata de cea a Germaniei (357.000 km2), Finlandei (338.000 km2) sau Norvegiei (324.000 km2).
Clima este tropicala. Relieful consta in principal din podisuri (spre interior) si campii litorale (in nord). De-a lungul coastei exista, de asemenea, o multime de insule, cea mai importanta fiind Insula Sao Luis, pe care se afla situata si capitala.
Vegetatia variaza de la padurea amazonica in vest pana la vegetatia specifica zonelor litorale in vest si savane in sud. Principalele ape curgatoare sunt Tocantins, Gurupi, Mearim si Itapecuru.
Litoralul acestui stat, cu o lungime de 630 km, este al doilea ca dimensiune al unui stat brazilian, fiind depasit doar de Bahia. De aceea, pescuitul ramane una din principalele ramuri economice, fapt observat si in bucataria traditionala.
Populatie si indicatori sociali
Maranhao reprezinta casa a 3,3% din populatia Braziliei, respectiv 5,4 milioane locuitori (1999). Densitatea populatiei este de 16,25 locuitori/km2, sub media nationala de 19,18 locuitori/km2.
Populatia urbana insumeaza 51,92% din total, mult sub media nationala (78%). Procentul ridicat al populatiei rurale, departe de a reprezenta un handicap, constituie cheia succesului turismului rural si al manifestarilor de arta populara unice in Brazilia si in lume.
Maranhao avea in 1999 217 orase, cele mai populate fiind capitala Sao Luis (840.000 locuitori), Imperatriz (225.000), Caxias (134.000) si Timon (126.000). Statul beneficiaza de 356 spitale publice, peste media recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Indicele Dezvoltarii Umane (HDI) este de 0,550, sub media nationala (0,739). In 1999 existau in Maranhao 4948 gradinite, 13312 scoli generale, 434 licee si 5 universitati, cu 20.476 studenti.
In ianuarie 1531 era creata capitania Maranhao. Tot atunci, Diogo Leite pornea spre nord pentru a vedea pana unde se intinde noul teritoriu al regelui Portugaliei. In 1535 avea loc cea mai mare expeditie portugheza catre Lumea Noua, cu 10 vapoare, 113 cai si 900 de oameni. Aceasta ajungea in Maranhao, dar comandantul si o mare parte a echipajului aveau sa piara intr-un naufragiu. Cativa supravietuitori creau aici o mica asezare, parasita in 1538.
In perioada colonizarii nu doar portughezii au fost prezenti pe aceste meleaguri, fiind inregistrate numeroase invazii straine in Maranhao, in principal ale francezilor (1594, 1612, 1614), incheiate prin capitularea acestora.
In 1684 avea loc Revolta lui Beckman, un latifundiar bogat care s-a ridicat impotriva abuzurilor Companiei Comerciale din Maranhao, creata de Coroana portugheza, si a preotilor iezuiti. Beckman a fost prins si executat, dar revolta sa populara a avut succes: Compania Comerciala a fost desfiintata iar iezuitii s-au intors in Portugalia.
Lupte grele s-au dat si in momentul proclamarii Independentei Braziliei, in 1822, pe care portughezii din Maranhao nu au vrut sa o recunoasca, desi populatia locala era de acord. Aderarea Maranhao la Independenta a avut loc abia la 28 iulie 1823.
Ulterior, economia statului s-a imbunatatit simtitor, Maranhao devenind unul din liderii brazilieni la productia de bumbac, zahar si orez, mai ales dupa abolirea sclaviei, in 1888.
Maranhao reprezinta un adevarat paradis pentru iubitorii artei populare si ai culturii in general. Genialitatea oamenilor de aici s-a facut simtita nu doar in literatura, muzica sau alte manifestari culte, ci si prin folclor si sarbatori specifice (Bumba-meu-boi, Tambor-de-Crioula, Tambor-de-Mina), prin carnavalul maranhense, prin legendele populare (legenda Plajei Ochiului de Apa, a Sarpelui din Sao Luis, a diabolicei stapane de sclavi Ana Jansen, a stafiei Cavalacanga etc.), prin arta sacra (biserici precum Nossa Senhora dos Remédios, Sfantul Joaquim, Carmo, Catedrala Metropolitana etc.), prin capodoperele de artizanat sau prin bucataria traditionala si vesela specifica.
Dezvoltarea turistica a statului are la baza Planul Maior, elaborat de guvernul Roseana Sarney. Conform acestui plan, Maranhao a fost impartit in 5 regiuni turistice principale: Centrul Istoric al capitalei Sao Luis, inclus in 1997 de UNESCO in Patrimoniul Mondial al Umanitatii si compus din peste 300 de case si biserici din perioada coloniala (orasul a fost fondat in 1612); Chapada das Messa, regiune din sudul statului, o zona salbatica, intesata de cascade si pesteri; Parcul Lençois, u o suprafata de 155.000 ha, creat in 1981, situat in nord-estul statului si format din 270 km de dune permanent modificate de vanturi de peste 70 km/h, dar si din vegetatie specifica zonelor de litoral; Delta Americilor (in nord, constand dintr-o multitudine de insule si insulite) si Padurea Guaras (botezata dupa numele unor pasari marine de culoare rosie ce abunda in aceasta regiune litorala formata din peste 12.000 km2 de insule, golfuri si estuare).
Cu cei 6,6 miliarde USD produsi in 1998, Maranhao este responsabil pentru 0,98% din PIB-ul Braziliei, PIB/locuitor fiind de 1222 USD.
Principala ramura economica o constituie serviciile (66% din PIB), urmate de industrie (23,3%) si agricultura (10,7%). In Maranhao sunt inregistrate 7967 firme.
Conform Superintendentei de Dezvoltare a Nord-Estului (Sudene), Maranhao este statul nord-estic care a inregistrat cea mai mare crestere economica in 1997 (13%). In 1999 aceasta crestere a fost de 4,1%, adica de patru ori cat media nationala (1,01%) si peste media Regiunii de Nord-Est (3,3%). Merita mentionat faptul ca in ultimul deceniu Regiunea de Nord-Est a fost campioana nationala a cresterii economice.
Principalele industrii sunt metalurgica, alimentara, a prelucrarii lemnului si textila.
Agricultura este dominata de trestia de zahar (830.000 t in 1999), manioc (826.000 t) si orez (637.000 t), dar si soia castiga tot mai mult teren, productia crescand de la 5.000 t in 1990 la 409.000 t in 1999. Efectivele de animale constau in 1997 in 11,5 milioane pasari, 3,9 milioane bovine, 1,9 milioane porcine si 320.000 caprine.
Balanta comerciala in 1999 a fost puternic excedentara (plus 295,9 milioane USD), importurile fiind de 367 milioane USD si exporturile de 663 milioane USD. La export au predominat produsele semimanufacturate (535 milioane USD). Maranhao face parte din Programul Special de Export (PEE) al guvernului federal, care-si propune atingerea valorii de 100 miliarde USD pentru exporturile braziliene in anul 2002.
Maranhao detine 55.092 km de sosele (din care 3.834 km asfaltate) si circa 1.300 km de cale ferata.
Complexul portuar din nordul statului, compus din porturile Itaqui, Ponta da Madeira si Alumar, conectat la o retea extinsa de cai ferate si ape curgatoare, asigura peste 50% din traficul de marfuri din regiunile de nord si nord-est ale Braziliei, fiind al cincilea complex portuar al Braziliei din punct de vedere al traficului de marfuri - 52,3 milioane tone in 1999.
In portul Ponta de Madeira din Sao Luis ajung anual, prin intermediul caii ferate Carajas, mari cantitati de minereu de fier si mangan din Districtul Mineral Carajas (statul Para). De asemenea, prin complexul Itaqui tranziteaza anual 10 milioane tone petrol si derivate.
Odata cu realegerea in functia de guvernator a doamnei Roseana Sarney in 1998, au crescut substantial investitiile in infrastructura (203 milioane reali in 1998 si 374 milioane in 1999).
In 1999, consumul de energie electrica a fost de 8.041 GWh.
In ceea ce priveste comunicatiile, la 1.01.2000 existau 256.000 linii telefonice fixe si 139.000 lini de telefonie mobila. Conform Telemar (compania de telefonie fixa), 95% din posturi sunt digitale. Mentionam ca eficienta acestei firme este mai mare decat media nationala a companiilor de telecomunicatii. In 1999 investitiile sale au fost de circa 100 milioane reali (peste 50 milioane USD).
Dintr-un total de 412 miliarde USD prevazuti a fi investiti in Brazilia in perioada 1998-2005, Maranhao va primi 4,45 miliarde USD. Cele mai atractive sectoare pentru investitori sunt serviciile publice (1.726 milioane USD), industria prelucrarii lemnului (mobila, hartie) (1.000 milioane USD), piese auto si materiale de transport (650 milioane USD) si minerit (408 milioane USD). Informatica si telecomunicatiile vor primi, conform proiectelor deja anuntate, circa 28 milioane USD. In ultimii ani, principalii investitori in Maranhao au fost Coca-Cola (86 milioane R$ - 1 R$ = 0,53 USD), Cayman (81 milioane R$, agricultura), Agrosena (81 milioane R$, agricultura) si Batavo Nordeste (70 milioane R$, lactate). Cele mai mari investitii anuntate sunt ale firmelor Usimar (1.380 milioane R$, metalurgie) si Companhia Vale do Rio Doce (540 milioane R$, minerit si metalurgie).
In superbul oras Alcantara, alaturi de impresionantele ruine datand din perioada Imperiului, se inalta azi o constructie care contrasteaza puternic cu vestigiile trecutului. Este vorba de legatura Braziliei cu viitorul: Centrul de Lansari din Alcantara (CLA), poarta catre stele a gigantului latino-american.
Inaugurata in 1983, baza spatiala de la Alcantara va intra, in 2002, in clubul select al celor 8 centre de lansari spatiale in regim comercial ale lumii (dintr-un total de 17 existente pe plan mondial). Deci, incepand cu aceasta data, orice tara sau firma de pe mapamond ce doreste sa lanseze vehicule spatiale in scopuri pasnice o poate face de aici.
Constienti de concurenta puternica, administratorii CLA promit sa ofere preturi mai mici decat ceilalti prestatori de astfel de servicii, intrucat pentru primul deceniu al secolului 21 piata lansarilor spatiale in regim comercial este estimata la peste 45 miliarde USD.
Un adevarat oras, CLA ocupa o suprafata totala de 620 km2 si are circa 30 km de sosele interne.
Dupa 1989 au fost efectuate de aici 274 lansari de rachete, din care 83 in cadrul unor acorduri de cooperare internationala.
In 1997 si 1999 au avut loc doua lansari esuate ale unor rachete de fabricatie braziliana (VLS). Totusi, procentul de lansari reusite de la CLA se apropie de 100%. In perioada 1957-1996, spre exemplu, indicele de reusita al lansarilor a fost de 92,2% pentru Japonia, 91,0% pentru SUA, 86,8% pentru Europa si 81,4% pentru China.
In aprilie 2000 Brazilia semna cu SUA un acord de cooperare in domeniul spatial, americanii capatand dreptul de a utiliza CLA pentru lansarea de sateliti.
Mai trebuie amintit ca baza de la Alcantara este situata la 2o0'18'' latitudine sudica, deci foarte aproape de Ecuator, deasupra caruia opereaza satelitii geostationari (majoritatea de telecomunicatii). Avantajul lansarilor efectuate de la CLA consta si intr-o economie de combustibil de pana la 30% si o crestere a sarcinii utile transportate de pana la 20% comparativ, spre exemplu, cu lansarile efectuate de la Baikonur (Kazahstan).
De aceea, se estimeaza ca o mare parte din lansarile de sateliti geostationari se va face de la Alcantara, singura baza de lansari spatiale situata mai aproape de Ecuator decat CLA fiind Kourou (Guyana Franceza).
In fine, amintim ca Brazilia este una din cele 16 natiuni ce participa la construirea Statiei Spatiale Internationale.
