Pe linga numerosi poluanti chimici in natura se intilnesc si poluanti biologici. Acestea sunt microorganisme patogene, virusi, helminti, etc.
Ei se pot afla in atmosfrera, apa, sol, in corpul altui organism, inclusiv al omului.
Solul are un rol deosebit in transmiterea la om a unor geohelminti: anchilostoma, ascarizii, trihocefalii. Ouale proaspete de helminti sunt inofensive. Ele necesita o maturizare in sol. Este considerabil rolul solului si in pastrarea indelungata a formelor sporulare de agenti patogeni ai antraxului, tetanosului, leptospirozei , gangrenei gazoase, botulismului,
Poluarea mediului ambiant joaca un rol important in raspindirea patologiei infectioase la oameni.
Omul patrunzind tot mai profund in natura intervine in conditiile naturale de existenta a microorganismelor patogene, si el insasi victima lor. Omul si animalele domestice se pot molipsi de antropozoonose, patrunzind in focarul natural de existenta al microorganismelor. Aceste maladii sunt ciuma, tularemia, tifosul, encefalita, malaria.
Particularitatile acestor maladi este ca orgamismul provocator traeste in natura pe un anumit teritoriu, in afara relatiilor cu oamenii sau animalele domestice. Nu intotdeuana agentul patogen ataca direct omul, drumul infectarii este mai complicat, agentul patogen trece adeseori prin mai multe transformai
Ei pot patrunde in organismul animalelor salbatice. Transmiterea la om are loc prin insectele patogene.
Cei mai periculosi sunt agentii patogeni ai maladiilor infectioase si care au o raspindire larga in mediu. Unele microogranisme pot trai citeva ore in afrara organismului uman, altele de la citeva zile la citiva ani, iar pentru altele mediul este locul lor de trai normal. In organism ei patrund cind e dereglata integritatea tegumentelor, pe cale alimentara, in caz de nerespectare a igienei, etc.
Microbii patogeni pot patrunde in apele subterane si cauza maladii, inclusiv la om. Din care cauze apa din fintini, in special cele deschise necesita in prelabil de a fi filtrata sau fearta.
Cele mai poluate sunt rezervoarele de apa descoprerite (deschise) - lacurile, iazurile, riurile.
Istoria omenirri a cunoscut faptul ca apa a fost cauza a numeroase epidemii de holera, dizinterie, etc.
Alte metode decat reciclarea
La problemele "cantitative" ale apei cu care se confrunta societatea actuala, se adauga din ce in ce mai pregnant cele de "calitate" a apelor. Supuse proceselor de contaminare cu agenti poluanti de o mare diversitate, apele devin improprii utilizarii lor, astfel incat raportul cerinta-resursa capata o semnificatie mult mai complexa decat cea clasica, cantitativa.
Satisfacerea cerintelor de date parametrice contribuie la fundamentarea planurilor de amenajare complexa a lucrarilor hidrotehnice, iar progresele hidrologice la optimizarea atat a alocarii apei la consumatori si la apararea impotriva inundatiilor (decizii operative), cat si la pregatirea conditiilor de modificare a inertiei sistemului de gospodarire a apei (decizii tactice).
O problema stingenta a contemporanitatii este sporirea rezervelor de apa potabila. In localitatea argentiniana Mar del Plata, in ziua de 14 martie 1977 a avut loc prima data in lume o Conferinta a Natiunilor Unite asupra apei, unde au participat delegati din 145 de tari, dezbatand utilizarea rationala a resurselor pe Terra, necesitatea fiind generata de cresterea rapida a consumului de apa potabila in conditiile in care rezervele existente sunt limitate.
Apa este elementul cel mai necesar vietii si "coordonatorul cel mai puternic al climei", ori 97,2% din apa planetei noastre se afla in mari si oceane, care nu poate fi utilizata in stare naturala - pentru pentru a fi bauta, in industrii, irigatii etc. si numai 2,8% este apa potabila.
Apa de mare este o solutie complexa in care se intalnesc 35 din elemente chimice, precum si corpuri simple, iar termenul de salinitate poate fi justificat datorita procentului mare de 77,76% pe care il ocupa clorura de sodiu. Transformarea apei de mare in apa potabila, cu largi folosinte, costa foarte scump si nu mai poate reprezenta un "dar gratuit al naturii".
Se impune din ce in ce mai mult ideea exploatarii in amanunt si exploatarii "desertului alb". Mai sunt inca pe glob multe spatii unde nu se cunosc conditiile de acumulare ale zapezillor si nici balanta fizica a gheturilor. Analizele efectuate asupra unor straturi de zapada au stabilit ca un metru cub de zapada proaspata, afanata, contine intre 50 si 80 l de apa. Retinerea zapezii pe campii face sa creasca umiditatea, factor important nu numai pentru culturi dar in aceeasi masura si pentru vegetatia lemnoasa mai tanara.
Printre alte proprietati pe care le are patura de zapada este si aceea de a acumula o mare cantitate de apa denumita "umiditatea zapezii". De asemenea trebuie subliniat faptul ca uriasa cantitate de apa cazuta sub forma da zapada si reprezinta o adevarata binefacere pentru sol.
Apa, in stare solida, sub diferita infatisari se intalneste in domeniul atmosferic, continental, maritim si chiar in cel subteran. In atnosfera, gheata se formeaza din vapori de apa sau din ploaie si apare sub forma de nori de gheata, grindina, chiciura, polei si bruma.
Ghetarii reprezinta una din sansele de marire a disponibilului de apa dulce. Din calculele glaciologice efectuate in ultima perioada de timp, se constata ca volumul total al gheturilor existente pe glob se ridica la cca. 30 mil. km3. Este suficient sa aratam ca numai insula Groenlanda are un volum de gheata de 2.600.000 hm3, spre a ne da seama de enorma cantitate de apa potabila de care dispune o zona din apropierea Americii de Nord. Dar 90% din ghetari se afla in Antarctica, 8% in Artica si numai 2% in regiunile de munte din diferitele zone ale planetei noastre. Din cele 30 mil. hm3, 38.700 km3 este gheata totala a Oceanului Planetar; in aceasta cantitate se include aisbergurile, banchizele si masivele de gheata lipsite de tarmuri. S-a constatat ca gheata din mari se schimba complet o data la 11 ani in emisfera nordica si de doua ori mai repede in emisfera sudica.
Din topirea totala a gheturilor annual, daca nici un proces de dereglara nu ar intra in joc, se presupune ca ar rezulta o cantitate de apa estimata la 29.100.000 km3 care ar determina o crestere a Oceanului Planetar cu cca. 80 m.
Dar omenirea are nevoie din ce in ce mai mult de apa, oriunde este, trebuie gasita si transportata dupa trebuinta. Pe plan mondial se fac calcule tot mai ample pentru transporturile aisbergurilor in regiunile secetoase, se instaleaza noi si noi straturi stiintifice, care sa le stabileasca forta, conditiile de acumulare a zapezilor, balanta fizica si alte insusiri.
In localitatea Marly-le-Roi (Franta) s-a desfasurat in zilele de 25 si 26 iunie 1977 un Colocviu international dedicat utilizarii ca apa potabila a aisbergului din tinuturile antarctice. Dezbaterile s-au axat pe caile de protejare de caldura a gheturilor pe timpul cat dureaza transportul la locul de destinatie.
Antarctica se "reinnoieste" in fiecare an, datorita ninsorilor si, tot anul, se desprind zeci de mii de eisbergului. Nu este departe timpul cand omul pustiurilor isi va potoli setea din apa aisbergurilor.
Desi doar o mica parte din apele Globului (2,85% din total) se afla imobilizata in ghetarii tinuturilor polare si in cei de pe muntii inalti, totusi oamenii de stiinta au realizat si pericolul pe care il pot prezenta, intr-o oarecare masura, ghetarii. Este cunoscut faptul ca nivelul Oceanului Planetar este in continua crestere. Acest lucru isi gaseste explicatia intr-un proces mai complex ce include poluarea atmosferica. O data cu cresterea proportiei de CO2 din atmosfera, datorita rolului termic al acestui gaz, se observa si o usoare incalzire a climei, fenomen care la randul lui duce la topirea ghetarilor polari, la cresterea nivelului Oceanului Planetar cu mai multi metri si transgresiunea apelor marine in campiile litorala joase.
|
Situatia emisiilor de gaze cu efect de sera. Extreme climatice si manifestari ale schimbarilor climatice pe teritoriul Romaniei. Progrese in implementarea prevederilor Protocolului de la Kyoto si ale Conventiei cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice Situatia emisiilor de gaze cu efect de seraDupa 1989, emisiile de gaze cu efect de sera au scazut in principal datorita reducerii activitatii economice, dar si prin demararea unor programe de reducere a emisiilor. Dintre poluantii reglementati prin Protocolul de la Kyoto, in Romania se inventariaza urmatoarele emisii de gaze cu efect de sera: dioxidul de carbon, oxizi de azot si metan, urmeaza ca in perspectiva sa se inventarieze si celelalte gaze prevazute in protocol (hidrocarburi fluorurate, perfluorocarburi si hexafluorura de sulf). Emisia de dioxid de carbon, in anul 1989 a fost de 194.826 Gg (considerata valoare de referinta), iar la nivelul anului 1994 de 125.597 Gg, urmand ca inventarul la zi pentru gazele cu efect de sera sa fie reactualizat si validat in cursul anului 2001, din perspectiva noului sistem de raportare a datelor. Tabelul 1.1 Prognoza emisiilor unor gaze cu efect de sera (Gg CO echivalent/an) |
|||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Scenariul de referinta |
|||
|
Emisii totale de CO |
|
|
|
|
Emisii totale de CH |
|
|
|
|
Emisii totale de N O |
|
|
|
|
Emisii totale |
|
|
|
|
Scenariul minim |
|||
|
Emisii totale de CO |
|
|
|
|
Emisii totale de CH |
|
|
|
|
Emisii totale de N O |
|
|
|
|
Emisii totale |
|
|
|
|
Scenariul maxim |
|||
|
Emisii totale de CO |
|
|
|
|
Emisii totale de CH |
|
|
|
|
Emisii totale de N O |
|
|
|
|
Emisii totale |
|
|
|
|
(Date furnizate de ICIM) In baza datelor disponibile, prezentate in comunicarea nationala a Romaniei, privind modul de aplicare a prevederilor Conventiei cadru privind schimbarile climatice, exista o capacitate reala de utilizare a mecanismelor specifice de aplicare a prevederilor din Protocolul de la Kyoto (articolele 6 si 17). Aceleasi analize releva faptul ca se poate face o reducere suplimentara a emisiilor de gaze cu efect de sera de minim 6%, fata de angajamentul oficial pe care Romania si l-a asumat in procesul de integrare europeana (8%). Romania a fost a 60-a tara care a semnat Protocolul de la Kyoto, in anul 1999 fiind demarata procedura de ratificare a acestuia. Extreme climatice si manifestari ale schimbarilor climatice pe teritoriul Romaniei. Chiar si cei mai sceptici specialisti recunosc faptul ca in ultimul secol s-au produs schimbari climatice, suprafata Pamantului s-a incalzit cu 0,3-0,6°, iar ultimii ani au fost cei mai caldurosi din 1860, de cand au inceput sa se inregistreze fenomenele meteorologice. In ultimii ani au fost inregistrate o multime de evenimente meteorologice deosebite in intreaga lume, precum: valuri de caldura, inundatii, uragane, furtuni. Efectele schimbarilor climatice au fost observate si in Romania, cu precadere in ultimii ani. De asemenea, trecerea de la anotimpul rece la cel cald nu se mai face treptat, ci brusc, cu variatii mari de temperatura, iar in anul care tocmai a trecut s-au inregistrat multe fenomene meteorologice deosebite. In anul 2000 temperatura medie pe tara a fost cu 1,8°C mai ridicata decat normala climatologica (8,3°C). Fata de valorile medii multianuale, temperaturile medii ale anului 2000 au prezentat abateri pozitive cuprinse intre 0 -1°C in centrul tarii si intre 1-2°C in cea mai mare parte a teritoriului. Temperaturile maxime din acest an au depasit 40°C in sudul tarii, fiind consemnate in zilele de 4-5 iulie si 21-22 august. Temperatura maxima anuala a fost de 43,5°C inregistrata la Giurgiu in ziua de 5 iulie. Temperaturile minime s-au inregistrat in zilele de 25-26 ianuarie, valorile acestora fiind sub -25°C in zona montana, pe areale restranse din nord-vestul, sud-vestul si sudul tarii, iar in depresiunile din estul Transilvaniei acestea au scazut sub -30°C. Temperatura minima anuala a fost de -33,1°C semnalata la Miercurea Ciuc in ziua de 26 ianuarie. Precipitatiile cazute pe intreg teritoriul tarii in anul 2000 (430,7 mm) comparativ cu normala climatologica (647,0 mm) au prezentat un regim deficitar. Cantitatea anuala de precipitatii cazuta la nivelul intregii tari a fost cu 33,4% mai redusa decat cantitatea medie multianuala, abaterile fata de media multianuala fiind mai reduse cu 20 - 40% in centrul si estul tarii si cu 40 - 60% in vestul si sud-vestul teritoriului. Exceptand lunile ianuarie, martie si septembrie, in care regimul precipitatiilor a fost excedentar, in celelalte luni din an precipitatiile au fost deficitare. De exemplu: in luna octombrie cantitatea medie de precipitatii pe tara a fost de 3,2 mm. (normala climatologica fiind 38,0 mm). In Oltenia, vestul Munteniei si Carpatii de curbura precipitatiile au fost inexistente. Progrese in implementarea prevederilor Protocolului de la Kyoto si ale Conventiei cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice Romania este semnatara a Conventiei Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice din 5 iunie 1992. Conventia a fost ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea 24 din 1994, care are ca principal obiectiv stabilizarea concentratiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera, la un nivel care sa previna orice dereglare antropogenica a sistemului climatic. In noiembrie 1996 a fost infiintata Comisia Nationala pentru Schimbari Climatice, care activeaza in cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului. Conform conventiei, Romania a hotarat reducerea emisiilor pana in anul 2000 la nivelul anului de referinta 1989. Romania, ca parte semnatara a conventiei, a fost prezenta la negocierile privind schimbarile climatice astfel: la Berlin in 1995, cand s-a convenit stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de sera, in anul 2000 la nivelul anului 1989 si s-au stabilit obiectivele pe termen mediu si lung, si la Kyoto, in 1997, cand s-au stabilit datele concrete si mijloacele de realizare a obiectivelor. La Kyoto, in Japonia, 1-11 decembrie 1997, 161 de tari au finalizat un acord, denumit 'Protocolul de la Kyoto', care stabileste termenii si regulile de punere sub control a gazelor ce determina efectul de sera al Terrei. Protocolul de la Kyoto, exprima dorinta ca pana in anul 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de sera (principalele sase gaze) sa fie redusa cu 5,2% sub nivelul inregistrat in anul 1990. Principalele masuri ce trebuie luate pentru atingerea obiectivelor Protocolului de la Kyoto sunt: n industria va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de energie, trecand de la utilizarea combustibililor fosili bogati in carbon (carbune), la combustibili saraci in carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi; n industria energetica, de la extractie si pana la consum, trebuie restructurata astfel incat sa devina eficienta si mai putin poluanta; n transportul trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante si cu consumuri reduse; n constructiile sa fie eficiente energetic si sa tinda spre utilizarea surselor de energie regenerabila; n echipamentele si produsele sa fie din cele cu consum redus de energie; n padurile vor fi protejate si chiar vor fi extinse. Prin Legea nr. 3/2001, Romania a ratificat Protocolul de la Kyoto privind Conventia Cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, numarandu-se printre primele state care ratifica acest document international, de o importanta deosebita pentru problematica schimbarilor climatice. In anul 2000 a continuat implementarea masurilor stabilite prin Protocolul de la Kyoto, care are doua obiective de baza: respectarea angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera; in cazul Romaniei angajamentul prevede o reducere a acestor emisii cu 8% comparativ cu anul de baza 1989, pentru perioada 2008-2012; adoptarea unui set de mecanisme de piata, inclusiv pentru permise de comercializare transferabile si aplicarea comuna a prevederilor, in cooperare cu alte tari. Folosindu-ne de mecanismul permiselor de comercializare transferabile, au fost perfectate si sunt in derulare doua proiecte comune: cu Olanda - activitati comune de implementare a Protocolului de la Kyoto in vederea reducerii emisiei de dioxid de carbon prin aplicarea unor metode de economisire a energiei la Rafinaria RAFO - Onesti pina in anul 2005 (1,85 milioane guldeni). cu Elvetia - pentru imbunatatirea randamentului energetic la doua centrale termice, in Buzau si Pascani, in urma unui acord semnat la 8 ianuarie 1999. |
|||
