Romania-prezentare monografica
Determinism geografic / vointa libera a statelor
In ultimii ani, frazele "pozitia geopolitica buna a Romaniei", "valoarea geopolitica", "importanta geo-strategica" ale diverselor unitati de relief sau ale diverselor regiuni au fost repetate pana la epuizare, astfel ca s-a ajuns la situatia ca ele sa nu mai insemne mare lucru. Consecintele acestei goliri de sens sunt multiple. Pe de o parte, nu se mai stie exact ce se afla in spatele acestor fraze, ele sunt doar metafore magice ale discursului public in general, metafore care, aparent, deschid caile de comunicare, dar care, in realitate, nu mai transmit nimic. O alta consecinta ar fi aceea ca simpla lor rostire ofera un anumit sentiment de suficienta, ceea ce a facut ca "pozitia avantajoasa din punct de vedere geopolitic" sa nu mai fie pusa deloc in valoare si chiar sa constituie un handicap.
In contextul unui curs de geopolitica ne propunem o recuperare a continutului acestor fraze. Pentru aceasta, unul dintre cursurile care au ca subiect geopolitica romaneasca este dedicat unei prezentari monografice a pozitiei geopolitice a tarii noastre, pornind de la elemente de relief, granite, pana la vecinatati, simboluri geopolitice. Speram ca in urma acestui curs sa intelegem cu adevarat cuvintele lui Gheorghe I. Bratianu, care afirma ca: "Noi traim aici la o raspantie de drumuri, la o raspantie de culturi si, din nefericire, la o raspantie de navaliri si imperialisme. Noi nu putem fi despartiti de intregul complex geografic care, cum veti vedea, ne margineste si ne hotaraste destinul, intre cele doua elemente care il stapanesc, muntele si marea. Ceea ce as vrea sa apara lamurit este ca pentru a ne intelege trecutul, trebuie sa intelegem mai intai intregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte" (Gh. I. Bratianu, "Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942", pag 11-12).
Faptul ca recurgem la o asemenea monografie nu inseamna ca suntem prizonierii determinismului geografic, ca am considera ca acest complex de care vorbeste Gh. I. Bratianu este un factor de ingradire a modului de vietuire a unui stat. Rigorile disciplinei nu ne-ar permite acest lucru, deoarece, asa cum spune si intemeietorul de fapt acesteia, suedezul Rudolf Kjellen, in Prefata la lucrarea "Marile puteri de dinainte si de dupa razboiul mondial", "stiinta nu neaga vointa libera a statelor, dar ea constata un cadru ferm (subl. ns) pentru aceasta vointa, inlauntrul careia este data posibilitatea construirii cu oarecare siguranta a deductiilor si consecintelor privind situatia lor, a statelor" (citat in I. Conea, "O pozitie geopolitica"). De altfel, o astfel de pozitie nuantata poate fi intalnita si in geopolitica romaneasca interbelica. De pilda, in primul numar al revistei "Geopolitica si Geoistoria", Gheorghe I. Bratianu sustine ca: "Destinele unei natiuni sunt sadite in pamantul insusi din care ne-am nascut, dupa cum statuia e cuprinsa in blocul de marmora din care dalta o va desprinde". Dar, precizeaza cat se poate de clar autorul, "trebuie inspiratia si dibacia artistului pentru a desface chipul din lut sau din piatra, precum trebuie credinta si vointa unui neam pentru a stapani pamantul ce-i este dat sa rodeasca in deplinatatea puterilor si insusirilor sale" ("Geopolitica, factor educativ si national").
A. Principalul element fizic este reprezentat de existenta Carpatilor. Muntii Carpati nu se intind doar in Romania. Ei sunt prezenti in intreaga Europa centrala si de sud est in urmatoarele tari: Ucraina, Ungaria si Serbia. Acesti munti, care nu sunt asa de inalti precum Alpii, se impart in doua lanturi: Carpatii nord-vestici (Tatra si Muntii Slovaciei) si Carpatii sud estici. Peste jumatate din intreaga suprafata a Carpatilor se afla pe teritoriul actual al Romaniei. Daca avem in vedere doar Carpatii sud-estici, atunci 8/10 se afla pe terioriul roman, o zecime revenind Ucrainei si alta zecime Serbiei. Deci putem conchide ca Romania este prin excelenta o tara carpatica.
B. Cateva cuvinte despre particularitatile Muntilor Carpati din Romania.
Ei formeaza un adevarat inel care inchide in interior Podisul Transilvaniei.
Muntii directioneaza o distributie descrescatoare a unitatilor de relief in cercuri concentrice si in unitati mai joase: dupa munti vin dealurile, podisurile, campiile Romaniei, toate formand un tot unitar.
Nota dominanta, unica in lume, este conferita de faptul ca ei au un mare potential de habitat. Spre deosebire de alti munti, Carpatii romanesti nu sunt inalti, nu se termina in creasta, ci in terasa, sunt brazdati de ape, care au o impartire spatiala simetrica, pornind chiar din centrul muntilor, au multe depresiuni si multe trecatori. Au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie.
Aceste particularitati il fac pe I. Conea sa conchida ca Muntii Carpati nu sunt un lant, ci "o tara inalta, o zona sau un ansamblu de regiuni naturale" ("Carpatii, hotar natural?"). De-a lungul istoriei, ei au reprezentat o cetate de aparare, care a oferit totodata si un mediu prielnic pentru viata oamenilor. Viata romanilor de-a lungul istoriei a pendulat de o parte si de alta a Carpatilor. Mai mult decat in alte tari, muntii nostri nu au reprezentat unitati de relief care au despartit ci, dimpotriva, au unit. De altfel, nu este intamplator ca locul de etnogeneza a romanilor este plasat tot in apropierea muntilor, la Sarmisegetusa, in Transilvania. Mai mult, aceasta regiune corespunde, in viziunea lui I. Conea, acelui "kernland" despre care vorbeste Kjellen: "orice stat isi are tinutul lui sambure, de care nu poate fi despartit decat cu insusi pretul existentei sale". Transilvania reprezinta astfel "punct de plecare, sambure geopolitic destinat sa rodeasca si sa contureze jur-imprejur de sine o formatie de stat" (I. Conea, "Transilvania, inima a pamantului si statului romanesc").
Cum spuneam, Carpatii ocupa o pozitie centrala si formeaza un inel care inchide in interior Podisul Transilvaniei. Ceea ce il indreptateste pe I. Conea sa afirme ca in Romania Mare, Transilvania indeplineste rolul unei piese de centru, vitale, in timp ce in Ungaria Mare, ei au rolul unei piese geo-economice si geo-politice periferice. In terminologia intemeietorului de fapt al geopoliticii, Fr. Ratzel, Transilvania reprezinta pentru Romania Mittelpunkt-ul, zona de unde pornesc, cu diverse intensitati care masoara starea de sanatate a statului, pulsarii economici, culturali, demografici, etc.
C. Romania prezinta nu numai o impresionanta unitate fizico-geografica (Muntii Carpati au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie), ci si una culturala si de limba. Un francez din nord si unul din sud se inteleg mai greu, pentru ca dialectele difera foarte mult. Un roman din Maramures si unul din Dobrogea se inteleg foarte bine. Cum se explica acest lucru? Una dintre indeletnicirile de baza ale romanilor a fost pastoritul. Numai la romani se intalneste obiceiul transhumantei. Vara ciobanii cresteau oile la munte, iarna porneau cu ele spre campie pana in Dobrogea, pana spre apele Nistrului si chiar dincolo de acestea. Astfel s-a produs o omogenizare a limbii. Faptul ca romanii din interiorul muntilor Carpati nu se deosebesc prin limba, port si obiceiuri de cei din exteriorul acestui inel arata ca muntii Carpati nu au reprezentat un obstacol, o bariera ci, dimpotriva, un element de legatura. De aceea Carpatii alcatuiesc "coloana vertebrala a pamantului si poporului romanesc" (fraza a fost lansata inca din 1909 de geograful H. Grothe, citat in I. Conea, "Carpatii, hotar natural?").
Vintila Mihailescu aduce o completare binevenita cu privire la obiceiul romanesc al transhumantei. El face precizarea ca circulatia populatiei intre "bastionul trasilvanean" catre campii si valea Dunarii s-a facut, intr-adevar, prin transhumanta, dar nu numai atat. La aceasta miscare au contribuit nu numai pastorii, ci si plugarii, podgorenii, minerii, pescarii, negustorii, meseriasii. Mai mult, nu a existat un singur sens de circulatie, anume radierea dinspre podisul transilvan spre periferia tarii carpatice, ci si pe cel dinspre marele fluviu, care a reprezentat una dintre "axele de polarizare a neamului romanesc", catre Carpati si podisul transilvan, "a doua axa de polarizare cu intermitente de imprastiere centrifuga a aceluiasi neam" ("Blocul carpatic romanesc", pag. 8).
Dar Carpatii nu au doar aceasta calitate, aceea de a alcatui "coloana vertebrala a poporului romanesc", ci, potrivit Vintila Mihailescu, muntii indeplinesc doua functii cu valoare geopolitica incontestabila:
"o functiune in epocile de criza europeana", de aparare in caz de ofensiva si de pivot de manevra in caz de ofensiva;
"o functiune pozitiva in epocile de liniste", de armonizare a intereselor sau tendintelor divergente care se intalnesc in aceasta zona.
La fel ca in cazul tuturor celorlalte unitati de relief importante ale Romaniei, acestea isi releva relevanta, atat pentru noi, cat si pentru Europa. Prin urmare, "liniste, in aceasta parte a continentului european, a fost numai in scurtele epoci cand, intre imperiile din est, din vest si din sud, s-a intercalat un stat carpatic, sprijinit pe cetatea Transilvaniei si comandand pana dincolo de Nistru, pana in Dunare si in defileul ei carpatic, pana la tarmul Marii Negre, pana in mlastinile Tisei, cel putin" (V. Mihailescu, citat in I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", pag. 124-125).
I. Conea distinge inca un rol pe care l-au jucat Carpatii, acela de casa de educatie a neamului romanesc: "Cei care au umblat prin Muntii Apuseni stiu ce este acela un izbuc: este un izvor care, ca un melc, aci apare si curge, aci se trage indarat, in culcusul lui intortocheat de sub munte si nu mai curge deloc o jumatate pentru ca, iarasi, o alta jumatate sa se traga in munte si sa dispara, asa mereu.E imaginea, ni se pare, a neamului romanesc in vreme, privita si raportata la imaginea pamantului romanesc.: cand se facea vreme buna in poale, spre Tisa, spre Nistru, spre Dunare, atunci, incet, ca o apa domoala, neamul romanesc iesea la soare si se risipea in larguri pana la centura de ape lasata de Dumnezeu, iar cand viscolul barbar isi incepea suflarea din nou pe sesul cel din margini, din nou neamul se tragea la munte, la adapost, intocmai ca izvorul din Tara Motilor. Si asa mereu, pana in zarea zilelor noastre de izbavire" (citat in I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", pag. 85).
Dunarea strabate Romania pe o suprafata de 1075 kilometri. Ea reprezinta al doilea element natural care marcheaza configuratia naturala a Romaniei. De aceea, tara noastra mai este definita drept o tara carpato-danubiana.
Dunarea este importanta pentru Romania, intrucat pe teritoriul tarii noastre ea se varsa in Marea Neagra. De aceea, Gurile Dunarii reprezinta un foarte important strategic pentru controlul Marii Negre, al doilea dupa Bosfor si Dardanele. Este semnificativ din acest punct de vedere ca in istorie, lupta de capetenie dintre puterile care s-au intilnit pe acest teritoriu s-a dat pentru stapanirea Gurilor Dunarii. In secolul trecut s-a creat Comisia europeana pentru Gurile Dunarii cu scopul de a media conflictul dintre puterile vremii, in special cel dintre Rusia si Germania. Importanta Dunarii pentru intreaga Europa este relevata si de faptul ca din aceasta comisie faceau parte si tari non-dunarene, de pilda Marea Britanie.
La inceputul secolului trecut, R. Kjellen recunostea si el implicit, in lucrarea "Das Problem der drei Flusse" ("Problema celor trei fluvii", 1917), importanta geopolitica a Dunarii: "comandamentele geografice ale teritoriului cuprins intre cele mari trei fluvii, Dunarea, Rinul si Vistula, impun o solutie geopolitica: strangerea intr-un bloc federativ, sub egida germana, a intregii Europe Centrale cuprinse intre cele trei fluvii" (citat in I. Conea, "O pozitie geopolitica"). Cativa ani mai tarziu, Walter Pahl propunea acelasi lucru atunci cand afirma ca nici prin "cele mai rafinate sisteme de pacte nu poate fi abatuta Dunarea de la firescul ei curs (si de la fireasca ei misiune) nordvest-sudvest. Cu alte cuvinte, legile geopolitice ale spatiului indruma statele dunarene spre o stransa colaborare cu Reich-ul german" (citat in I. Conea, "O pozitie geopolitica").
In articolul din 1941, "Hotarul romanesc dunarean", geograful roman Al. Radulescu gaseste ca Dunarea indeplineste un rol intreit:
In primul rand, rolul de artera de navigatie, cunoscuta inca din Antichitate si reluata cu intensitate la inceputul epocii moderne.
Rolul de hotar: Dunarea desparte aici Europa Balcanica de Europa centro-orientala careia ii apartine si Romania. Toate sunt in contrast intre cele doua mari diviziuni: relieful mai mult muntos, predominarea tertiarului, procentul redus al loess-ului, climatul premediteranean, ca si flora si fauna sunt caracterele principale ale Peninsulei Balcanice, in timp ce in Europa centrala avem forme de relief variate, cu un procent mare de ses, predominarea quaternarului, bogate paturi de loess, climat continental de tip danubian si polonez" (I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", p. 100-101) .
Dunarea a avut rol de "polarizare politica a statului romanesc" (vezi si Vintila Mihailescu). Libera navigatie la gurile Dunarii poate fi asigurata de o Romanie puternica, singura interesata ca navigatia pe Dunare sa fie libera. Este semnificativ in acest sens ca, de cate ori Rusia sau Turcia au avut preeminenta la gurile Dunarii, navigatia comerciala pe Dunare a fost mult diminuata. Mihai David, intelege ca lupta de capetenie se da pentru stapanirea gurilor Dunarii, considerand ca Romania a ramas intreaga nu numai datorita rezistentei ei interne, care nu poate fi in nici un fel neglijata, ci si datorita echilibrului care exista intre puterile care au ravnit in diferite perioade la diferite regiuni ale trupului Romaniei: "Cand am pierdut o regiune, aceasta exprima un anume dezechilibru temporar in cadrul acestui echilibru de ansamblu, De pilda, cand Oltenia si nordul Bucovinei au cazut sub stapanirea Austriei-la sfarsitul secolului al XVIII-lea-era momentul cand Austria devenise puternica. Apoi, cand am pierdut teritoriul dintre Prut si Nistru (1812), era perioada cand Turcia slabise, iar Rusia se afla in ascensiune".
Concluziile studiului lui N.Al Radulescu sunt, pe de o parte, ca navigatia pe Dunare s-a putut face in libertate numai cand rusii au fost indepartati de la Gurile Dunarii, pe de alta parta, aceea ca de Dunare se leaga insasi existenta statului romanesc, "a carui misiune de santinela europeana a dovedit de-a lungul istoriei ca o poate indeplini. Din aceste ratiuni geopolitice, Europa ar nevoie in aceasta pozitie de un stat romanesc puternic, intreg, avand un tarm la Marea Neagra suficient de intins incat sa devina apt pentru paza gurilor Dunarii" (citat in I. Badescu, "Sociologia si geopolitica frontierei", pag. 103).
Aceasta a doua concluzie este si cea la care ajunge Simion Mehedinti cu privire rolul deosebit pe care Dunarea l-a jucat in istoria romanilor: acela de a fi determinat, in cea mai mare parte, intregirea teritoriala a statului roman in seolul al 19-lea si la inceputul secolului al 20-lea. Astfel, in incercarea de a oferi un raspuns la intrebarea "cand incepe Unirea?", autorul stabileste urmatoarele etape in realizarea acestui obiectiv:
a) in 1829, prin Tratatul de la Adrianopole, raialalele stapanite de turci pe malul stang al Dunarii au fost realipite la Muntenia, generozitatea marilor puteri de atunci fiind motivata, in primul rand, de dorinta Marii Britanii ca navigatia pe Dunare sa fie libera.
b) In 1865 Basarabia este restituita, deoarece Anglia si Franta deveneau din ce in ce mai preocupate de "chestia Orientului" si de inaintarea rusilor catre Bosfor.
c) Unirea Moldovei si a Munteniei a fost considerata necesara dooarece, pentru stapanirea Dunarii, era nevoie de o tara mai mare sub un domn legat prin recunostinta de Franta.
Problema Dunarii si a importantei strategice a ei si a gurilor sale nu poate fi separata de cea a stramtorilor Bosfor si Dardanele. Cunoscutul diplomat roman al perioadei interbelice, C. Diamandy, avertiza ca "daca geograficeste Dunarea sfarseste la gurile ei, economiceste ea se varsa in Marea Mediterana: in Delta isi varsa apele, in Mediterana isi duce navele. Fara iesire libera la raspantia Mediteranei, Dunarea nu-si poate indeplini rolul in comertul mondial" (citat in I. Seftiuc, "Romania si problema stramtorilor", pag. 15). Parere impartasita si de Nicolae Titulescu, care, intr-un discurs tinut in cadrul unei conferinte dedicate exclusiv acestei probleme a stramtorilor, declara ca "stramtorile sunt insasi inima Turciei, dar ele sunt in acelasi timp si plamanii Romaniei" (idem).
Exista cateva elemente care amplifica, in zilele noastre, importanta Dunarii, transformand-o intr-o axa comerciala majora a Europei. Este vorba despre crearea canalului Rin-Main-Dunare, care leaga Marea Nordului cu Marea Neagra, portul Rotterdam cu portul Constanta. Tarile din Europa centrala pot avea acces direct la Marea Neagra si de aici la Canalul Suez. Apare o noua ruta comerciala: Canalul Suez-Europa Centrala via Constanta, care, fata de cea veche (cea care traverseaza intreaga Mare Mediterana si ocoleste Penisula Iberica) prezinta urmatorul avantaj: scurteaza drumul cu opt zile de mars, inclusiv costurile aferente. Alt avantaj: porturile Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila pozitie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient (I. Seftiuc, "Romania si problema stramtorilor").
Al treilea element geografic important pentru Romania este reprezentat de Marea Neagra, din motive care tin, in primul rand, de unele trasaturi ale acesteia. O. Serebrian noteaza ca, datorita "enclavarii" si a departarii fata de Ocean, Marea Neagra are un "hinterland" imens si important. A doua trasatura importanta este aceea ca se afla situata la confluenta, pe de o parte, a doua religii, crestinismul si islamismul si, pe de alta parte, a doua familii de popoare, slave si turcice. Ca urmare a acestor doua trasaturi, o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, isi construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinand cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei ("Va exploda estul? Geopolitica spatiului pontic", pag. 10).
In acest context, importanta Marii Negre pentru Romania devine evidenta, mai ales daca tinem cont de cuvintele lui S. Mehedinti ca "tarmul marii reprezinta cea mai favorabila fatada pentru orice stat"("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 26). Geograful roman subliniaza ca viata poporului nostru a avut si are doua coordonate: deoparte Muntele si Codrul, de alta parte Dunarea si Marea ("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 7). Dat fiind rolul acestor repere fixe si cruciale pentru existenta colectiva a romanilor, continua Mehedinti, orice om politic trebuie sa preia tripla ingrijorare, a muntilor, a Dunarii si a Marii Negre, iar acela care pierde una dintre cele trei laturi ale ingrijorarii isi expune tara la primejdii.
La fel cum identificase o legatura directa intre procesul de formare a statului romanesc si existenta Dunarii, Mehedinti surprinde legatura de substanta dintre Mare si "neamul din Carpati": "epocile de lumina ale neamului din Carpati si regiunea inconjuratoare au fost acelea cand marea de la rasarit s-a nimerit sa fie libera si impartasita din toate roadele civilizatiei mediteraneene" ("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 18).
Mai mult, un alt autor roman, Gheorghe I. Bratianu, avanseaza ipoteza ca una dintre cele mai mari provincii istorice romanesti, Moldova, a aparut din nevoia de a organiza "drumul catre mare": "drumul catre mare a cerut aici o ordine de stat si aceasta a infaptuit-o poporul roman" ("Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942", pag. 28). Dupa ce demonstreaza ca Romania are interese maritime, autorul roman precizeaza ca ea trebuie sa cerceteze toate consecintele care decurg din aceasta pozitie si sa includa obligatoriu in calculele sale geostrategice doua pozitii-cheie:
1.Intrarea Bosforului si, in general sistemul stramtorilor care duce navigatia dincolo de Marea Neagra si
2. Crimeea, care "prin raporturile naturale, prin cetatile ei din timpurile cele mai vechi, prin bastionul maritim inaintat pe care-l reprezinta Marea Neagra este evident o pozitie stapanitoare peste tot complexul maritim de iaci. Deci, cine are Crimeea, poate stapani Marea Neagra. Este evident ca aceasta problema se leaga de interesele statului roman, pentru ca, "in definitiv, ce sunt stramtorile decat altceva decat prelungirea gurilor Dunarii"?("Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942", pag. 30-31).
Lungimea vecinatatii noastre cu marea a variat de-a lungul timpului. In general, putem spune ca aceasta vecinatate a fost intr-o relatie directa cu statutul Moldovei dintre Prut si Nistru. Pana in 1912, tarilor romanesti, Moldova si Muntenia le-a apartinut si partea de nord a Marii Negre care cuprinde Cetatile Chilia si Cetatea Alba (doua puncte strategice extrem de importante). In 1912, acest teritoriu a fost ocupat de catre Rusia in intelegere cu Turcia si, evident, si portiunea de litoral corespunzatoare din sudul acestei provincii. Dupa 1918, Basarabia a revenit la tara-mama, Romania. In 1940 a fost iarasi ocupata de Uniunea Sovietica. Dupa razboi, Stalin i-a dat denumirea de Moldova Sovietica, dar a luat sudul provinciei, cea care se invecina cu marea si a dat-o Ucrainei. Astfel ca portiunea de sud a Republicii Moldova (a teritoriului dintre Prut si Nistru) apartine si astazi- fara vreun drept istoric- Ucrainei.
Locurile si reperele geografice nu au aceeasi valoare geopolitica in toate perioadele de timp. Valoarea geopolitica va creste in functie de evolutiile din zona, de intensitatea comertului si a vietii economice. Valoarea geopolitica a Marii Negre creste in zilele noastre din mai multe motive. Datorita plasarii geografice, ea a fost considerata o perioada o mare inchisa, care nu are importanta strategica in razboiul modern. S-a sustras acestui statut, in primul rand prin cresterea importantei comerciale a Dunarii, si, in al doilea rand, prin descoperirea zacamintelor petroliere din Marea Caspica. Acestea vor trebui transportate spre Europa si spre intreaga lume, iar una dintre rutele principale este Marea Neagra. Daca ne uitam la principelale rute de transport ale acestor bogatii, ne apare limpede ca portul rusesc Novorosiisk creste foarte mult in importanta. De aici, rutele de transport pot sa urmeze directii diferite: direct cu tancurile spre Bosfor si Dardanele sau cu tancurile de petrol pana in Constanta.
Traficul Asia Centrala - Occident poate sa urmeze mai multe rute, fiecare dintre ele prezentand o serie de avantaje si de dezavantaje. Trei dintre acestea sunt identificate si prezentate de O. Serebrian, in cartea mentionata anterior, dedicata in intregime spatiului pontic si schimbarilor produse in acest areal geografic de dezmebrarea URSS si de descoperirea zacamintelor de la Marea Caspica.
In primul rand, pentru ca aceste rezerve sa poata fi transportate, este absolut necesara marirea capacitatii porturilor Taganrag, Novosiisk, Tuapse.
O a doua solutie, daca nu se realizeaza acest lucru, ar putea fi aceea de a crea o retea de oleoducte si gazoducte care sa evite Rusia, dar care sa treaca, in drumul catre porturile tucesti, prin Iran. Traseul iranian este aparent neconvenabil din cauza disensiunilor turco-iraniene.
Prin urmare, o solutie, de interes pentru tara noastra, ar fi asanarea circuitului Marea Caspica - Marea Azov, via canalul Volga-Don. Canalul prezinta o deosebita valoare geopolitica si geoeconomica, care consta in conectarea spatiului central-asiatic la Oceanul Mondial, via Marea Neagra. Alt avantaj al acestei ultime rute ar fi acela ca evita dependenta de retelele de conducte care traverseaza Caucazul, spatiu de seisme politice permanente. Si aceasta ruta prezinta unele dezavantaje, deoarece canalul Volga -Don este nefunctional in perioada ingheturilor, iar marile tancuri petroliere nu pot accede prin el spre Marea Caspica in pofida celor mai radicale modernizari.
Catuna Vlad
