OMUL SI PESTERA Problema raportului dintre om si mediul sau de viata este la moda. De cand s-a vazut cat de precar este acest raport si cat de grave sint consecintele pe care le antreneaza deteriorarea lui,mediul a fost desfacut in componentele sale, fiecare fiind supus unei minutioase analize. Pesterile, elment componental mediului geografic, constitue o entitate bine definita, bucurandu-se din cele mai vechi timpuri de atentia omului. Daca adaugam indiscutabila vraja pe care o exercita prin insolitul peisajelor si mirajul necunoscutului, este usor de vazut ca analiza acestui raport reprezinta o tema de meditatie, generoasa si inedita. O astfel de meditatie este referatul de fata, care incearca sa surprinda, in toate articulatiile ei, relatia ce a legat pe om de lumea subterana a pesterilor. Carst-ul este ansamblul formelor de relief ce apar pe rocile usor dizolvabile (sare, calcare, gips), la suprafata terenului (exacarst) si in subteran (endocarst); procesele care dau nastere carstului sunt: dizolvarea , precipitarea chimicas si eroziunea: cele mai tipice forme carstice apar pe calcare. Stadiile de evolutie ale carstului sunt: merocarstul, carstul de tradite si holocarstul; se adauga carstul fosil, clastocarstul sau pseudocarstul; carstul tropical – cu forma de turnuri; kegelkarst si vulcanul carst etc. Formele sint extrem de variate: endocarstice (pesteri , avene, vai in trepte antitetice etc.) 41351duj18sef7j Formatiunile calcaroase sint in structuri de tipuri foarte variate, ce pot fi definite in functia de pozitia tectonica a fiecarei dintre ele si de pozitia lor in cadrul unitatii lor respective. In functie de aceeasi factori se pot distinge urmatoarele tipuri structurale: 1. Calcare tabulare, Prezente pe platformele prealpine care nu au mai suferit cutari dupa depunerea calcarelor sau in unitatile post-tectonice, unde de asemenea nu au mai fost deformate. In prima categorie intra formatiunile carbonate din platforma moesica, iar din a doua categorie fac parte calcarele neozoice din bazinul transilvaniei. 2. Calcarele de monoclin, apar ca fasii intercalate normal in srii necalcaroase, prezentant inclimari variabile. Tectonizarea lor este dependenta de evolutia ansamblului structural in care sint cuprinse. Asa, de exemplu fasiile de calcare oolitice sarmatianul Podisului Moldovenesc sint foarte putine tectonizate, in timp ce calcare eocene din capatul vestic al Muntilor Rodnei, in care este sapata marea pestera Izvorul Tausoarelor, sint puternic fisurate si fracturate. 3. Calcarele din flancuri de cute sint frecvente si prezinta o mare varietate de structuri de detaliu si de scari de marime. Cazul cel cel mai grandios il reprezinta indrazneata creasta a Pietrii Craiului o lama calcaroasa unica de 18 km lungime, ce atinge inaltimea de 2244 m si care nu este decat un flanc de sinclinal redresat ce se rastoarna tot mai puternic inspre nord. La aceeasi scara sint calcarele din trascau, Vinturatia, Muntii Mehedinti si muntii Sebes. La o scara Mai redusa sint fisiile de calcare pe versantul vestic. ue351d1418seef 4. Blocuri faliate de calcare sint grabene in care calcarele s-au pastrat incastrate prin falii in formatiuni impermeabile (de exemplu, calcarele de la Baia de Fier, cele din Podisul Mehedinti) sau masive separate prin falii atit de formatiunile de fundament, cat si de cele de acoperis (de exemplu, calcarele de la Rucar-Dimbovicioara cele din Magura Codlei). In toate cazurile calcarele formeaza masive mai mult sau mai putin intinse, ce sint inconjurate de formatiuni impermeabile, ceea ce determina drenaje complicate si de tipuri variate. 5. Calcare angajate in structuri complicate de mari dimensiuni. Spre deosebire de categoriile anterioare, in care calcarele apartineu numai unui element structural (Un flanc de cuta, un monoclin), in categoria de fata grupam calcarele care apartin unui ansamblu de elemente tectonice ce constitue mari unitati structurale. Se pot distinge urmatoarele forme structurale : -sinclinorii, in care calcarele se gasesc la diferite nivele stratigrafice formand mari ansambluri calcaroase. Asa este sinclinoriul Resita-Moldova Noua care, pe o lungime de 70 km si o latime 10 km, prezinta nenumarate fasii de calcare de varste variate, ce se repeta datorita cutelor si familii longitudinale : -structuri in panze de sariaj, unde calcarele pot aparea fie in autohton si pinza (ceea ce genereaza mari ansambluri calcaroase, cum este Platonul Vascau), fie numai in panza, unde, printr-o dispunere tabulara sau de vast sinclinal, ca in cazul Muntilor Hasmas-Bicaz. 6. Calcare in masive izolate suprapuse rocilor impermeabile. Definitia este mai mult morfologica dar corespunde si structural unei categorii de calcare care a raspuns in mod asemanator solicitarilor tectonice, desi genetic masivele respective sunt foarte diferite. Se pot distinge urmatoarele tipuri genetice : - martori de eroziune, care sint masive mai mult sau mai putin izolate de catre eroziune dintr-un strat cu extensiune mai mare. Asa sint petecele de calcare triansice din Muntii Giurgeu, din Maramures, Unele calcare Din Muntii Metaliferi si din Dobrogea de nord ; -petece de acoperire, cum sint calcarele triasice din Muntii Persani ; -recifi in situ, eliberati din eroziunea diferentiata din invelisul de roci detricite ulterioare. Asa sint calcarele urgoniene din Rarau, Masivul Tesla din Ciucas, unele calcare din Ceahlau, Calcarele de la tibau ; -olistolite (blocuri de calcare insedimentate) care sint si ele desfacute din matricea detritica de catre eroziune. In aceasta categorie intra majoritatea klippelor de calcare din Muntii Metaliferi( Piatra Cetii, Corabia, Piatra Craivii, Sfredelansul), Calcarele traiasice din Rarau, Calcarele din Piatra Mare, Din Bucegi si din Muntii Cernei. Aceste categorii de masive izolate, variate ca geneza, sint asemanatoare ca morfologie: au dimensiuni mici, sint echidimensionale si foarte fisurate deoarece au reactionat prin fracturare la solicitarile tectonice. 1. Pestera ursilor Cea mai spectaculoasa din punct de vedere fosilifer.Se gaseste la marginea satului Chisinau,comuna Pietroasa,judetul Bihor. Pestera a fost descoperita in anul 1975,ca urmare a deschiderii artificiale a golului subteran in timpul lucrarilorde exploatare a calcarului in cariera de la Chisinau.In putuldeschis a coborat minerul Traian Curta care a parcus galeria de acces pana la Sala Mare.Prima exploatare completa a fost realizata la 20 septembrie 1975 de catre cercul de speologi amatori “Speodava” din orasul dr.Petru Groza. La 16 iunie 1980,pestera intra in circuitul turistic al tarii ca cea dintai cavitate subterana amenajata la nivelul tehnicii mondiale.Recunoscandu-se valoarea exceptionala a pesterii,cercetatorii geologi din Bucuresti si Cluj-Napoca,in colaborare cu Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea,mineri din Maramures,muncitori din orasul dr.Petru Groza si din Oradea,un specialist in corpuri de iluminat din Timisoara au colaborat si au realizat, la Pestera Ursilor amenajarile turistice ,luand in acelasi timp masuri specifice de protectie. La intrarea in pestera s-a construit un frumos pavilion cu trei etaje,cuprizand casa de bilete,sala de asteptare,un muzeu speologic si ghiseu cu obiecte artizanale,carti. Galeriile pesterii au forma aproape rectilinie sunt dispuse pe doua etaje,insumand o lungime de 1500 m. Nivelul superior fosil are o lungime de 488 m si este amenajat pt.circulatia turistica,iar cel inferior,temporar activ,lung de 521 m, este declarat rezervatie stiintifica Traseul turistic propiu-zis ofera vizitatorilor chiar de la intrare,posibilitatea de a admira o extraordinara gama de formatiuni stalactitice si stalagmitice,variate ca marime si forme,baldachine si gururi.Formatiuni stalactitice cum sunt aici,asa numitele baldachine,ce pot fi intalnite in putine pesteri din lume dau un aspect fermecator pesterii.Atmosfera de basm este intregita de stalagmitele fosile,extrem de dantelate si avand grosimi de peste 1m, de stalactitele excentrice,foarte rare, provocate de deplasarea coloanelor de picaturi alimentare, de stalactitele de tip “macaroane” ori de depunerile numite “vermiculatii”,printre cele mai frumoase aflate in pesterile din Romania. Diversitatea stalagmitelor sub forma de statuete,pagode animale-fabuloase-lasa camp liber imaginatiei fiecarui vizitator. “Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Ursilor”, “Portalul” “Pagodele”, “Lacul cu nuferi” sunt numai cateva din frumusetile create de natura din pestera. Vizita incepe in Galeria Ursilor sau Galeria Oaselor, care adaposteste 1500 de piese 140 de cranii si numeroase culcusuri ale ursului de pestera.Pe peretii acestor galerii se observa zgarieturi adanci lasate de labele ursilor,a caror disparitie misterioasa s-ar datora,dupa unele presupuneri, incalzirii climei,izbucnnirii unei epidemii sau,poate,unui cataclism natural care ar fi blocat iesirile pesterii. Acest urs a disparut cu mai bine de 15000 ani in urma,atingea frecvent 3 m lungime. La capatul galeriei urmatoare, “Emil Racovita” se afla un schelet intreg de urs expus,in pozitia in care l-a suprins moartea. Fosilele altor animale disparute in urma cu mai multe zeci de mii de ani ( o specie de capra neagra, ibexul, leul si hiena de pestera) descoperite aici,suscita interesul specialistilor. Galeria “Emil Racovita” este o galerie impodobita cu numeroase stalagmite, domuri, bazine cu apa, mii de stalactite. Galeria are peretii distantati la 10 –15 m iar bolta ei se situeaza la peste 10 m inaltime. A treia galerie ce poate fi vizitata este Galeria Lumanarilor, unde te intampina o adevarata padure de stalagmite de un alb imaculat si neatins de mana omului.La capatul acestei galerii, poteca turistica isi face cu greu loc prin desimea concretiunilor si, prelungita cu un tunel articial,lung de 16m,razbate in cele din urma la suprafata, incheind astfel traseul vizitabil al pesterii.Traseul subteran este parcurs in 45 minute. Temperatura in pestera oscileaza tot anul in jur de 10 grade. 2. Pestera Vantului Prima explorare a pesteri dateaza din anul 1957, fiind efectuata de inginerul A.Bagamerii ulterior explorarea afost si este continuata de institutul de speologie E.Racovita din Cluj . Se afla pe versantul stang al Crisului Repede.Pana in 1960 intrarea o constituia un horn intortocheat greu accesibil. Apoi sa dezgropat vechea intrare a pesteri mai spatioasa, care astazi este inchisa cu o poarta de fier . Este o pestera de mari dimensiuni explorata pe circa 20 Km. Este dezvoltata in calcare mediotriasica, aceasta pestera este constituita din doua mari sectoare: unul inferior, parcurs de un pariu subteran (incomplet explorat), si unul superior, fosil, detinand remarcabilii martori de eroziune (terase, sedimente etc.). Etajul fosil se intinde pe mai multe nivele, Legate inte ele printre puturi. Coridorul principal este parcurs inspre amonte, in totalitatea sa, pana la o departare de circa 600 m, de paraul subteran. In prima parte se intalnesc portiuni bogat concretionate, dintre care cea mai remarcabila este formatiunea denumita Torpila. Sistemul superior al pesterii este accesibilfie din sistemul de hornuri si Lacul-sifon I. Patrunderea in sistemul superior necesita doua scari speologige de cate 10 m, cordeline si pitoane. Pe parcursul acestui coridor superior sunt niste portiuni largite si spectaculoase cum ar fi Sala Titanilor, sau Sala Mare. Din Sala Mare se poate intra intru-unul din cele mai complicate sectore ale pesterii ce face parte din sistemul superior. Este Labirintul, in care prezinta meandre si „rotonde” extraordinare, ce tradeaza interesant mod de evolutie al fostului riu subteran. Pestera poate fi vizitata doar cu autorizatie speciala si in prezenta unui ghid. Pentru vizonarea zonei turistice sint necesare doar mijloace propri de iluminare si eventual niste cizme scurte de cauciuc. Pentru celelalte sectoare sint necesare 4 scrai speologige, cordeline, pitoane, cizme lungi de cauciuc si o barca de caucic. 3. Ghetarul Scarisoara Cea mai veche mentiune asupra pesterii este facuta de A. Szirtfi in 1847. K. F. Peters si A. Schmidl dau primele informatii stiintifice in 1861, respectiv 1863. Al. Borza studieaza repartitia florei si fenologia vegetatiei din peretii avenului, E. G. Racovita (1927) cerceteaza formatiunile de gheata iar V. Puscariu (1934) face o prezentare stiintifica si turistica. Ghetarul este situat pe cumpana de ape din Bazinul Ocoale si Bazinul Vaii Girda Seaca. Principala particularitate a pesterii este data de prezenta permanenta a ghetii, de unde i s-a tras si numele „Ghetar”. Este un ghetar de tip static, situat in fundulunui remarcabil aven adanc de 50 m. Avenul da aces la o galerie unica larga, avand o lungime totala de aproximativ 500 m, din care abia jumatate reprezinta zona turistica, vizitata de catre public. Este sapat de calcare triasice, la 1165 m alt. Absoluta. Lungimea totala este de aproximativ 700 m. Pana in prezent Ghetarul Scarisoara este pestera in care s-au facut cele mai ample observatii privind topoclimatul subteran din tara noastra. Ansamblul topoclimatului pesterii, in cadrul caruia curentii de aer joaca un rol important, explica existenta uriasului depozit de gheata, precum si variabilitatea formatiunilor de gheata amintite. Ghearul Scarisoara a fost declarat monument al naturii inca din anul 1938. Zona turistica este amenajata, asa ca poate fi vizitata tot cursul anului in prezenta ghidului pesterii. Pop Alexandru, Vatra Andrei Cls. A XI-a B
