Aerul pe care-l inspiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera Globul Pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale soarelui.
Pamantul este inconjurat de un strat de gaze, numit atmosfera. Acesta este aerul pe care il inspiram si care ne apara de efectul daunator al razelor solare. Atmosfera este mentinuta de gravitatie, astfel incat nu se poate dispersa in spatiul cosmic. Aceasta ,,manta de gaze" groasa de circa 500 km, ne protejeaza totodata de ploaia de meteoriti care zboara prin spatiu. In fiecare zi milioane de oameni strabat atmosfera cu diferite aparate de zbor, de la baloane la avioane supersonice. Cosmonautii trec prin atmosfera cand se indreapta spre cosmos.
Atmosfera este formata dintr-un amestec de circa 10 gaze diferite, in mare parte din azot ( 78% ), si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon, heliu, neon si dioxid de carbon. Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra in reactie cu alte substante. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon, precum si vapori de apa. Contine si poluanti, cum ar fi unele gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica.
Amestecul de gaze si mici particule solide, formeaza patru straturi principale: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera. Primul strat, troposfera este cel mai subtire se termina la distanta de aproximativ 12km deasupra Pamantului. Avioanele care zboara in general la inaltimea de 9-11km deasupra Pamantului nu trec dincolo de troposfera.
Acesta este stratul cel mai cald, deoarece razele solare se reflecta pe suprafata Pamantului si incalzesc aerul. Pe masura ce ne indepartam de pamant, temperatura aerului scade treptat, la limita troposferei fiind de -55*C. Stratul urmator este troposfera; aceasta se intinde pana la aproximativ 50km deasupra Pamantului. La limita superioara a stratosferei se afla o concentrare maxima de ozon numita scut de ozon. Aici temperatura este mai ridicata decat in troposfera, deoarece ozonul absoarbe o mare cantitate de radiatii solare. Cercetatorii sunt ingrijorati de poluarea continua a aerului care provoaca distrugerea stratului de ozon. In lipsa acestui scut Pamantul va fi expus radiatiilor nocive cu ultraviolete. Deasupra stratosferei la 50-70km deasupra Pamantului se intinde mezosfera. Deasupra acesteia se intinde mezopauza, stratul cel mai rece al atmosferii (-90*C). In acest strat se formeaza norii de gheata, care sunt vizibili doar la asfintitul soarelui, cand sunt iluminati de jos. Meteoritii care se indreapta spre pamant, trecand prin mezosfera, de obicei ard. Cu toate ca aerul este destul de rar, prin frecarea rezultata din intalnirea meteoritilor cu moleculele de oxigen, se produce o temperatura de ardere care distruge meteoritii.
Ultimul strat al atmosferei, inainte de spatiul cosmic este termosfera. Aceasta se afla la o distanta de aproximativ 100km de Pamant, fiind compusa din Ionosfera si Magnetosfera. In ionosfera radiatiile solare produc o ionizare: particulele sunt incarcate electric. Atunci cand aceste particule se lovesc de atmosfera, se poate observa un fenomen numit aurora boreala. Ionosfera reflecta undele radio folosite in telecomunicatii.
Deasupra ionosferei se afla magnetosfera. Aceasta este la limita superioara a campului magnetic al Pamantului. Se comporta ca un magnet urias: retine particulele cu energie ridicata, ferind Pamantul de ele.
Termosfera are cea mai scazuta densitate dintre toate straturile. Densitatea exprima de fapt distanta dintre particulele dintr-o materie. Cu cat ne indepartam de Pamant, densitatea va fi tot mai mica, adica distanta dintre moleculele de gaz va fi din ce in ce mai mare. La suprafata Pamantului moleculele sunt foarte apropiate, iar la marginea termosferei, foarte indepartate. La limita superioara a termosferei, numita exosfera, aerul are o densitate atat de mica, incat se trece in spatiul planetar fara o limita evidenta.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de sera, incalzirea globala, poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.
In ultimii 200 de ani, industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Arderea carbunelui si a gazului metan, s dus la formarea unei cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa ce la sfarsitul secolului trecut, a aparut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.
Stratul de ozon din stratosfera, ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui.
Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate, fluorinate in flacoanele cu aerosoli, frigidere, detergenti, polistiroli aceste gaze au ajuns in atmosfera in cantitati mai mari decat ar fi putut suportate de atmosfera. Pe masura ce se ridica, se descompun, formandu-se cloridioni, care ataca si distrug stratul de ozon.
Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oara in 1985 de catre oamenii de stiinta care lucrau in Antarctica, in momentul in care au observat formarea unei gauri in stratul de ozon. Cercetatorii au fost ingrijorati de faptul ca stratul de ozon s-ar putea rarefia si in alte parti ale Globului, crescand nivelul radiatiilor nocive. Din nefericire, cu zece ani mai tarziu, in 1995 ca si deasupra Arcticii si Europei de Nord s-au format gauri in stratul de ozon.
In intreaga lume sunt pornite campanii care incearca sa convinga guvernele sa renunte la distrugerea padurilor ecuatoriale. Populatia contribuie la aceste campanii, prin faptul ca nu mai cumpara produse fabricate din lemn tropical, reducand oarecum cererea pentru acestea. Sunt tari care ajuta la restabilirea echilibrului, prin plantarea arborilor. Un singur lucru este cert: in zilele noastre nu mai putem spera sa respiram aer curat. Freonii au fost scosi din produsele industriale, ca urmare a presiunii exercitate de opinia publica, fiind inlocuiti cu alte substante.
In 1995, in Marea Britanie dintre copii sub 18 ani, fiecare al saptelea a suferit de astm. Inflamatia alveolelor pulmonare produce dificultati respiratorii si senzatie de sufocare. Inca nu este dovedit faptul ca aceasta afectiune ar fi produsa de poluarea aerului, dar un lucru este sigur: poluarea agraveaza simptomele. Principalii vinovati sunt gazele de esapament si gazele formate sub efectul radiatiilor solare din produsele arderii combustibililor.
Siropurile si inhalatiile curative amelioreaza accesele, medicatia preventiva este eficienta, dar cercetarile continua in directia stoparii acestor afectiuni, care a luat proportii ingrijoratoare.
Atmosfera este insa in pericol, ca urmare este in pericol intregul madiu de viata. Este nevoie de un control riguros si de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie sigur.
