SUBCARPATII
Caractere generale si subdiviziuni. Subcarpatii formeaza o fasie mai joasa la marginea muntilor, prezentand caracterele unor munti mai mici si mai tineri ,cum s-a spus ,,un nou val carpatic'', adaugat muntilor prin cutari recente care s-au produs la sfarsitul neogenului si inceputul neogenului si inceputul cuaternarului. Sunt alcatuiti din roci in genere mai slabe decat cele din munte (gresii, marne, argile etc.), dar cu stratele cutate destul de puternic, inaltate pe alocuri pana la verticala. Sunt in general mai scunzi decat muntii (rareori trecand de 1000 m), dar le imita formele de relief, zvelte, cu pante accentuate. In variatia reliefului se deosebesc : inaltimi mai semete, izolate, pe care poporul le numeste ma-guri, culmi prelungi ca niste muntisori, numite muscele, precum si por-tiuni mai joase, depresiuni. Altitudinea redusa si relieful mai scund din cuprinsul depresiunilor, creeaza Subcarpatilor aspecte de inrudire cu zo-
nele deluroase, pe cand inaltimile ce separa depresiunile, amintesc de munti. Iata pentru ce Subcarpatii sunt considerati ca fac tranzitia dintre munti si dealuri.
Multe dintre depresiunile subcarpatice fiind in vremurile geologice golfuri ale marilor care se intindeau in exterior, cuprind sare, petrol, lig-
nit etc., adica depuneri ,,de laguna''. Din codrii de fag si de stajar, care
acopereau in trecut Subcarpatii, au mai ramas doar padurile izolate, de-
oarece populatia s-a intins din departate timpuri cu ogoarele si cu livezile de pomi fructiferi, ori numai cu fanetele, pe locul padurii.
Forme tipice prezinta Subcarpatii numai in partea de est si sud a ar-
cului carpatic. In partea apuseana nu exista o zona subcarpatica, Campia de Vest patrunzand printre munti sub forma depresiunilor-golfuri. Falie-
rea acestei margini a muntilor si caderea in trepte a fundamentului mon-
tan sub nivelul Campiei de Vest, s-a opus individualizarii unor noi cutari,
care de fapt caracterizeaza Subcarpatii. In interiorul arcului carpatic, tre-
cerea de la munti la Podisul Transilvaniei se face printr-un sir de depresi-
uni si inaltimi asemanatoare in unele privinte cu Subcarpatii, dar in cea mai mare parte prin simple depresiuni de contact intre munti si dealuri. Aceste depresiuni vor fi tratate in legatura cu Podisul Transilvaniei.
Subcarpatii incep de la valea Moldovei, fac ocol Carpatilor Orien-
tali si Meridionali si se termina la valea Motrului. Mai la nord de valea
Moldovei, legatura dintre munti si podis se face aproape brusc, lipsind
o zona subcarpatica propriu-zisa. Doar mica depresiune de la Cacica, cu
aparitia sarii din cuprinsul ei, prezinta unele caractere apropiate de cele subcarpatice. Dincolo de valea Motrului in Oltenia, de sub munte, apare o structura diferita, cu prelungirea formatiunilor vechi cristaline (Podisul
Mehedinti), care prezinta, de asemenea, o delimitare precisa ariei subcar-
patice.
Catre munte, limita Subcarpatilor, este in general, usor de urmarit,
deoarece muntele prezinta spre exterior povarnisuri destul de accentuate
pe linia oraselor Piatra-Neamt, Moinesti, Targu Ocna etc.. Numai in por-
tiunea cuprinsa intre Slanicul Buzaului si Dambovita, limita dintre munti si Subcarpati este mai anevoie de urmarit, deoarece cativa pinteni de munte patrund piezis in zona subcarpatica.
Spre Podisul Moldovei, limita Sucarpatilor este indicata aproximativ de valea Moldovei si in continuare de valea Siretului. Spre Campia Ro-mana limita este, de asemenea clara, fiind formata dintr-un povarnis ac-centuat, la poalele caruia se insira orasele : Buzau, Ploiesti, Targoviste precum si o neintrerupta girlanda de sate. Dincolo de Dambovita insa, zona subcarpatica este strans legata de Podisul Getic, astfel ca nu se poate trage intre ele decat o limita conventionala pe la Curtea de Arges, Babeni-Bistrita, Targu Carbunesti, Baia de Arama. Unii geografi considera la un loc Subcarpatii Getici si Podisul Getic ca formand un mare piemont.
Tinand seama de diferentierile aratate si de aspectele reliefului, din
diferite parti ale zonei subcarpatice, aceasta se desparte in trei sectoare, si
anume : 1) Subcarpatii Moldovei, intre valea Moldovei si inaltimile de la
sud de valea Trotusului ; 2) Subcarpatii Curburii, intre aceasta limita si valea Dambovitei si 3) Sucarpatii Getici, intre Dambovita si Motru.
Subcarpatii Moldovei ajung pana la 30 km latime si se caracterizea-
za printr-un sir de depresiuni mari, inchise spre exterior prin culmi margi-
nale. De la nord spre sud, principalele depresiuni sunt : Neamt, Cracau si
Tazlau-Casin.
Depresiunea Neamtului, strabatuta de valea Neamtului sau Ozanei
si inchisa spre N-E de Culmea Plesului (911 m), este ca o cetate naturala.
Inauntrul ei, Targu-Neamt este unul dintre cele mai vechi orase ale Mol-
dovei in preajma caruia se afla Cetatea Neamtului, de care se leaga atatea amintiri istorice. Alaturi este si satul lui Creanga, Humulesti, contopit in
prezent cu orasul Targu Neamt. Araturile se imbina cu pasunile si fanete-
le. In vremuri vechi, locuitorii se ocupau si cu unele mestesuguri, intre care cel al tesaturilor descris si in Amintirile lui Ion Creanga. La poalele
muntilor se insira girlanda cunoscutelor manastiri, Neamt, Secu, Agapia,
Varatec etc. ; unele datand din primele veacuri ale istoriei Moldovei, cu
monumente de arta veche de o inegalabila valoare. Spre sud depresiunea
aceasta este inchisa de Dealul Corni, bine impadurit.
Depresiunea Cracaului urmeaza mai la sud, dupa o sa joasa, langa
Baltatesti. Alungita pe cca. 50 km de o parte si alta a vaii Cracaului si a vaii Bistrita, aceasta depresiune apare ca un uluc la poalele muntilor. Are
un relief colinar, fiind deschisa spre est catre Podisul Moldovei. Datorita
reliefului putin accidentat agricultura are aici o larga extindere.
Depresiunea Tazlau-Casin este mai lunga si mai joasa decat prece-
denta. In partea ei centrala, unde se strang in manunchi Trotusul, Tazlaul,
Oituzul si Casinul, nu are decat 200 m altitudine. Spre est este bine inchi-
sa de Culmea Pietricica, masiva ca un mic munte, alcatuita chiar dintr-un sambure de roci ale flisului. La sud este inchisa de alta inaltime Ousoru,
bine impadurita in partea ei nordica, trecand si in munte, se intind zaca-
mintele petrolifere, cu centrul la Moinesti. La Targu Ocna se exploateaza
sarea. In centrul acestei depresiuni este situat orasul Gheorghe Gheorghiu
Dej, cu un mare combinat al industriei chimice.
Subcarpatii Curburiicuprinsi itre valea Susitei si valea Dambovitei,
sunt mult mai complecsi decat primii, fiind alcatuiti din cel putin doua si-
ruri de depresiuni, despartite printr-o mediana de culmi semete, intens cu-
tate (o ,,cordiliera'' separatoare cum au numit-o geologii care au studiat acele locuri). Se deosebesc astfel un sir de depresiuni subcarpatice interne
cu caractere specific sucarpatice si un sir de depresiuni subcarpatici exter-
ne sau intracolinare cu relief deluros si cutare mai putin intensa a stratelor
pamantului. Aceasta structura complexa se datoreste succesiunii mai mul-
tor cutari pana la cele foarte recente, numite valahice, care au actionat in
acest sector in ultima etapa a pliocenului si chiar la inceputul cuaternaru-
lui.
La vest de Slanicul Buzaului complexitatea reliefului creste prin aparitia unor pinteni de munte (adica a unor culmi inguste, alcatuite din acelesi roci ca in muntii Flisului), care patrund oblic printre dealurile subcarpatice, dand vailor si numeroaselor mici depresiuni, aspectul unui labirint.
Dupa caracteristicile reliefului si a gradului de complexitate a structurii geologice, Subcarpatii Curburii se impart in trei sectoare : unul
la est pana la valea Slanicului Buzaului, altul mijlociu, intre Slanicul Bu-
zaului si Teleajen, de complexitate maxima, al treilea intre Teleajen si Dambovita.
1. In primul sector, Vrancea este depresiunea subcarpatica cea mai tipica. Mai mare si mai bine inchisa spre exterior prin mediana de inaltimi
Rachitasu-Mare si Raiutu, dincolo de care dupa unele mici depresiuni intracolinare (Vidra si Mera), se inalta Magura Odobestilor (996 m) alca-
tuita din depuneri pliocene recente care au suferit o puternica inaltare pe verticala in cuaternar. Singura deschidere spre tinuturile joase ale Moldo-
vei de sud, este valea ingusta a Putnei, care impreuna afluentul sau Zaba-
la, aduna apele acestei depresiuni. Fiind salbatic despadurita in trecut iar
rocile din care este alcatuit pamantul Vrancei fiind mai friabile (gresii, marne si argile), eroziunea a luat proportii ingrijoratoare. In prezent se duce o actiune sustinuta de reimpadurire a Vrancei si de ameliorare a te-
renurilor degradate. Mai spre sud, depresiunile sunt in genere mai mici,
indeosebi cele ale Subcarpatilor interni din vecinatatea muntilor. La est de culmile care inchid depresiunile intracolinare se intinde o prispa pie-
montana inclinata spre campie, in lungul careia se isira marile podgorii
de la Panciu, Odobesti, Cotesti etc.
2. Intre Slanic si valea Teleajenului, complexitatea reliefului spo-
reste prin patrunderea in Subcarpati a unor pinteni de munte, cum este Pintenul Ivanetu. Depresiunile, cu caracter tectonic, sunt alungite piezis
fata de directia vailor, astfel incat rezulta un relief puternic fragmentat, cum mici depresiuni alungite, cum este cea de la Policiori cunoscuta prin vulcanii noroiosi. Culmile dinspre campie (de exemplu Istrita) apar im-
punatoare prin altitudinea si siluetele lor in contrast cu netezimea cam-piei.La poalele lor, pe tapsanul piemontan insorit al Mizilului, se insiruie alte mari podgorii.
3. Sectorul Subcarpatilor dintre Teleajen si Dambovita este stran-
gulat la nord de Ploiesti prin patrunderea campiei pana aproape de Cam-
pina. Sub cuvertura formatiilor piemontane (pietrisuri,nisipuri si luturi),
cutarile continua insa spre sud dand structuri productive pentru petrol si mai ales pentru gaze. Intre depresiuni, cele mai bine individualizate sunt cele de la Valenii de Munte, Campina si Pucioasa.
In sectorul Subcarpatilor de la curbura, populatia este foarte deasa
(pe alocuri peste 150 de locuitori pe km2). Pomii fructiferi ocupa mari in-
tinderi iar podgoriile situate mai ales spre exterior (Panciu, Odobesti, Co-
testi, Istrita, Valea Calugareasca etc.), sunt printre cele mai intinse si mai
renumite din tara. Resursele subpamantene sunt, de asemenea, foarte pre-
tioase : petrolul se exploateaza intr-un mare numar de schele , incepand de la valea Buzaului pana la valea Dambovitei ; sarea aflata din abunden-ta (exploatata la Slanic), rocile de constructie care se gasesc la tot pa-
sul etc.
Subcarpatii Getici cuprinsi intre Dambovita si Motru, se aseamana cu cei de la curbura prin marea fragmentare a reliefului si prin dublul sir de depresiuni, dar se deosebesc prin disparitia pintenilor de munte care mai la est patrund departe in Subcarpati si prin lipsa unei culmi exterioa-re. Sectorul getic se caracterizeaza prin legarea stransa dintre Sucarpati si zona de platforma de la sud (Podisul Getic), aceasta din urma terminan-
du-se pe alocuri printr-un povarnis abrupt spre nord. Se pot identifica ast-
fel : un sir de depresiuni subcarpatice la marginea muntilor, care au pe a-
locuri caracterul unor depresiuni de contact, un brau de inaltimi cu struc-
tura cutata ce trec de 1000 m altitudine, la sudul carora, pana la marginea
povarnita a Podisului Getic se insiruie depresiuni intracolinare.
Intre depresiunile de sub munte, cea mai bine dezvoltata este De-
presiunea Campulungului, in mijlocul careia se afla orasul cu acelasi nu-
me, asezare straveche in fata culoarului transcarpatic Bran-Rucar. Spre sud, depresiunea este inchisa de masivul subcarpatic Matau (1020 m). Si-
rul depresiunilor de sub munte continua cu cea de la Arefu pe Arges, Hu-
rezu pe Bistrita-Valcii, Tismana pe raul cu acelasi mune etc. In cuprinsul
acestor depresiuni - mai ales in nordul Olteniei - este un climat bland, datorita adapostului de la nord al muntilor, ceea ce explica aparitia unor plante meridionale, ca liliacul salbatic, castanul comestibil de la Tismana,
scumpia, carpinita etc. Siragul acestor depresiuni este intrerupt pe alocuri
de culmi prelungi si inalte (muscele) care continua muntii spre sud, cum sunt cele dintre Rau Doamnei si Bughea (Muscelele Platicai).
Braul inaltimilor subcarpatice cutate se continua in vest de Matau
pana la Olt. Dincolo de Olt, pana la Bistrita Valcii, situatia se complica prin aplecarea lina a unei aripi de munte, care face o tranzitie insensibila
spre Subcarpati. Mai departe insa braul inaltimilor subcarpatice se pune bine in evidenta indeosebi in Magura Slatioarei, pentru a scadea treptat in altitudine la vest.
Intre depresiunile de la marginea sudica, cea mai intinsa este De-
presiunea Targu Jiu, foarte larga si joasa ca un fragment de campie, in cuprinsul careia Jiul isi aduna un manunchi de afluenti. La sud este inchi-
sa de dealul Bran, care, desi scund, prezinta strate usor cutate si de mar-
ginea Podisului Getic.
In mare parte sectorul Subcarpatilor Getici este o importanta zona
pomicola. In Depresiunea Targu Jiu cultura cerealelor (mai ales a porum-
bului) si cea a legumelor ocupa suprafete intinse. Din subsolul acestor dealuri, la sud de Campulung, se exploateaza lignitul, la Ocnele Mari sa-
rea care sta la baza industriei chimice de la Govora ; de asemenea sunt
valoroase ape minerale la Olanesti, Govora, Calimanesti.
Junc Aurelian-Ovidiu
