Japonia
Un vizitator grabit, care nu traieste permanent in mijlocul realitatilor Japoniei, dar pe care ar dori sa le cunoasca si sa le inteleaga, se multumeste cu putinele constatari personale. Asa de pilda daca vrei sa cauti o anumita adresa intr-un oras japonez, cu atat mai mult in Capitala, trebuie sa intrebi un localnic. Imaginati-va ca intr-un oras ca Tokyo, cu o suprafata de peste 2100 km2 si peste 12 milioane locuitori, esti nevoit, ca strain, sa te descurci fara a vedea vreo denumire a strazilor sau un numar de casa. Marile hoteluri sunt desenate si marcate pe harta, iar hartile pe care le gasesti gratis in metrou sunt scrise, in majoritatea cazurilor, cu ideograme nipone, dublate de denumiri in engleza.
Amabilitatea
deosebita a japonezilor te salveaza din orice situatie. Stiti care este viteza
medie de trafic in
Strainii sunt
pusi adesea in fata multor obiceiuri, traditionale in Japonia, pe care,
cunoscandu-le, sfarsesc prin a le indragi. Ceremonia prepararii ceaiului ca si
ikebana (arta aranjamentelor florale), se invata in scoli speciale, chiar de
catre strainii, subventionatii de japonezi, pentru a raspandi in tarile lor de
origine aceste minunate traditii. La
Vechiul si noul japonez
Imparatii care se succed la tronul tarii au privilegul de a da epocii istorice in care domnesc o denumire simbol si, mai mult, o dat cu ei incepesi o noua numarare a anilor. Cele mai cunoscute sunt epoca Meiji sau epoca luminata, intre anii1868 si 1926, si epoca actuala Showa (a imparatului Hiro-hito).
In inima metropolei moderne se conserva o serie de monumente istorice, cu o arhitectura deosebita de cea actuala, majoritatea amintind de perioadele glorioase ale Japoniei. Turistii, oricat de grabiti ar fi, incearca sa vada, infunctie de timp, nu numai strazile renumite din cartierul comercial Ginza sau magazinele cu articole electronice sau de telecomunicatii de ultima generatie din Asakusa, ci si cate ceva din ce Tokyo a fost candva.
Palatul Edo, construit in timpul sogunului Jeyasu Tokugawa (1603-1616) pe locul unui sat de pescari, a fost resedinta sogunilor pana la abolirea sogunatului. Resedinata imparatului se muta la Nara (710-794) la Kyoto (794-1869), iar o data cu inceputul epocii Meiji, la Edo care devine Tokyo. Inflorirea "Capitalei rasaritene", o data cu cea a epocilor pe care le parcurge, transforma treptat intr-o mare metropola.
Intre Gara Centrala Tokyo si Uchibaridari Avenue se intinde Palatul Imperial, inconjurat de o extraordinara gradina, cunoscuta ca East Garden. In timp ce Palatul poate fi vizitat doar de doua ori pe an, pe 2 ianuarie si pe 23 decembire (ziua de nastere a imparatului), gradina, cu aranjamentele ei specifice,este deschisa zilnic. Nijubashi-mae este una dintre statiile de metrou apropiate, prin care se scurg fluviile de turisti ce vin sa o viziteze.
Protectie antiseismica
Templul Meiji Jingu, construit ina 1920, in memoria imparatului ce a dat numele celei mai infloritoare epocii, Meiji, a devenit simbol, loc al pelerinajelor nationale, al rugaciunilor pentru pace si prosperitate. Ars in al doilea razboi mondial, a fost reconstruit in 1958, prin eforturile unite ale tuturor japonezilor, admirstori deopotriva ai imparatului Meiji si ai imparatesei Shoken. In fiecare an pe data de 3 noiembrie are loc aici festivalul dedicat zilei de nastere a imparatului.
Templul principal, in stil "Nagarezukuri", se ridica deasupra padurii Yoyogy, in care sunt presarate temple secundare, cu arhitectura imbinata armonios (Trezoreria, Coridorul rugaciunilor, ce poate cuprinde peste 1000 credinciosii), si pastreaza, alaturi de gradina cu irisi, veche atmosfera din jurul imparatului.
Aspectul actual al orasului este destul de neobisnuit pentru o mare metropola. Japonia este zgudita zilnic de socuri seismice, dar cele cu intensitate mica au o frecventa ridicata - cea mai mare intalnita pe glob. Periodic insa, Capitala este zguduita si de seisme puternice. Cum aceasta ofera adapost unui furnicar impresionant de oameni si utilizeaza retele de infrastructuir sofisticate, ea a fost nevoita sa se adapteze acestor conditii. Pe masura cresterii orasului, casele mici, din materiale usoare (diferite produse din lemn si plastic), cazute sau avariate de cutremure (dintre care cel mai mare a fost in 1923), dar si la bombardamentele din 1942-1945, au fost inlocuite de indraznetii zgarie-nori.
Acestia au dat nastere, in principal, cartierului Shinjuku, care a inceput sa "creasca" din 1968. Primul a aparut Ksumigaseki Building, cu 36 de etaje, ca o dovada concludenta a inteligentei si spiritului tenace al japonezilor, care au reusit sa gaseasca solutii de locuire intr-un spatiu atat de mic si atat de nestatornic. Arhitectura actuala este o imbinare a acestor case, mici si vechi, ce poarta peceta trecutului local, dintre care rasar zgarie-norii cu aspect atat de american.
Triculescu Catalin Ionut
Clasa a VII a A
